ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2014

Asupra recursului penal de față:

Prin Sentința penală nr. 108 din 03 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 8543/88/2012, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B.V., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 10 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei până la terminarea executării, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.V.

În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore de la 22 noiembrie 2012, orele 23,30 până la 23 noiembrie 2012 orele 23,30, precum și durata arestului preventiv de la 29 noiembrie 2012 la zi. A fost admisă acțiunea civilă formulată de PFA "C.G.C." cu sediul în comuna Horia, județul Tulcea, fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 231.520 RON cu titlul de despăgubiri civile. .

A fost declarată falsă în parte factura fiscală din 24 august 2012 emisă de PFA "C.G.C." exemplarul roșu numai cu privire la datele înscrise la rubricile "Date privind expediția" și "Semnătura de primire''.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca "M.", de culoare gri, cu numărul de înmatriculare XXX, aparținând inculpatului B.V., dispusă prin ordonanța din 28 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de martorul S.A.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

La data de 30 august 2012, a fost înregistrată în evidențele Inspectoratului Județean de Poliție Tulcea plângerea penală formulată de numitul C.G.C., în calitate de reprezentant al PFA "C.G.C." - Horia, județul Tulcea. Ca urmare a actelor premergătoare și de urmărire penală administrate în cauză, s-a stabilit că partea vătămată C.G.C. este agricultor și se ocupă de aproximativ 7 - 8 ani de cultivarea suprafeței totale de 386 ha teren agricol, din care 380 ha deținute în baza unor contracte de arendare încheiate cu titulari ai drepturilor de proprietate asupra terenurilor situate pe raza comunei Horia, județul Tulcea. În urmă cu aproximativ 6 ani, partea vătămată a înființat PFA "C.G.C.", în vederea unei mai bune exploatări a terenurilor deținute în proprietate și în baza contractelor de arendare.

În aceeași perioadă, odată cu înființarea PFA "C.G.C.", partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.V. sub numele de "V.Ț.", dar și pe unii membrii ai familiei sale, respectiv pe sora A. și soțul acesteia, "Va.Ț.". Toate aceste persoane se ocupau cu achiziționarea de cereale în perioada campaniei agricole din fiecare an, luând produsele de la diferiți agricultori de pe raza comunelor Horia, Smârdan, Nalbant, Cerna și Turda, în calitate de intermediari ai diferitelor societăți comerciale de profil de pe raza județului Constanța.

Partea vătămată a arătat că inculpatul B.V., zis "V.Ț.", îl însoțea de fiecare dată pe cumnatul său C.V., zis "Va.Ț.", însă niciodată nu a fost implicat în relații cu inculpatul B.V., pe parcursul activităților agricole desfășurate, colaborând doar cu numitul C.V.

Întrucât de aproximativ 3 ani PFA "C.G.C." a început să livreze cerealele recoltate la SC "P.T." SRL Constanța - Punct de lucru Horia - reprezentantă în zonă de numitul C.O., societate care, de regulă, oferea un preț bun pentru cereale și efectua plata la timp - a încetat colaborarea cu numitul C.V.

Probabil și datorită acestei împrejurări, spre sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012, partea vătămată arată că a fost sunată în repetate rânduri atât de inculpatul B.V., cât și de cumnatul acestuia C.V., cei doi insistând să li se vândă recolta anului în curs și căutând să o convingă pe partea vătămată de acest lucru, întrucât plata urma să se facă imediat, chiar cu documente legale.

Pentru a fi siguri că li se răspunde la telefon, cei doi îl apelau cu C.G.C. cu număr ascuns sau foloseau diferite numere de telefon pe care nu le avea salvate în agenda sa.

Partea vătămată nu i-a refuzat categoric pe cei doi, în ceea ce privește reluarea colaborării și pentru faptul că principalul său beneficiar - SC "P.T." SRL Constanța, avea unele probleme financiare.

La data de 25 august 2012, partea vătămată C.G.C. a fost contactată telefonic de către inculpatul B.V., fiind întrebată dacă a recoltat și ce cantități de cereale avea disponibile la data respectivă. Inculpatul a afirmat că se află în prezența reprezentantului unei firme mari, fără a-i preciza numele, interesată să achiziționeze cereale și a activat telefonul pe funcția "speaker", pentru a asista la discuție și așa-zisul reprezentat al firmei. Partea vătămată i-a răspuns că nu știe cu exactitate cantitatea cerealelor, dar va avea aproximativ 150 de tone de floarea-soarelui, discuția încheindu-se astfel, fără a se stabili ceva concret sau vreo întâlnire cu inculpatul în perioada următoare.

La data de 24 august 2012, inculpatul B.V. s-a deplasat la ferma părții vătămate C.G.C. din comuna Horia, fără a avea cu aceasta vreo înțelegere prealabilă, prilej cu care i-a adus la cunoștință că intenționează să achiziționeze cereale de la aceasta, cu documente legale, pentru o societate mare din Municipiul Constanța, urmând ca plata să se facă până la sfârșitul aceleiași zile, prin virament bancar, în contul părții vătămate deschis la B. - Sucursala Tulcea, inculpatul precizând că a venit singur, fără cumnatul său C.V., deoarece și-au separat afacerile, lucrând fiecare pe cont propriu.

Pentru a convinge partea vătămată cu privire la seriozitatea tranzacției, inculpatul B.V. i-a indicat acesteia numele societății beneficiare și datele de identificare pe care le avea notate într-o agendă personală, respectiv, SC "B.T.R." SRL Constanța - yyy, Constanța, P. Bank.

După ce partea vătămată a luat legătura cu fiica sa, pentru a verifica pe internet veridicitatea datelor pe care inculpatul i le-a furnizat, aceștia au convenit sa întocmească factură fiscală pentru cantitatea de 150 tone de floarea-soarelui, la prețul de 2,2 lei/kg, inculpatul solicitându-i să transmită imediat factura la numărul de fax al societății beneficiare, pentru ca aceasta să poată face plata în contul său, deschis la B. - Sucursala Tulcea.

În acest sens, partea vătămată a întocmit factura fiscală cu datele de identificare ale furnizorului și ale cumpărătorului SC "B.T.R." S.R.L., completând rubricile "denumirea produselor" - floarea-soarelui, "cantitatea" - 150 tone, "prețul" - 0,22 RON, "valoarea TVA" și rubrica "total de plată" - 330.000, după care a aplicat ștampila PFA "C.G.C.".

Imediat, partea vătămată, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la sediul Primăriei comunei Horia, județul Tulcea, unde a intrat doar partea vătămată, rugând pe unul dintre funcționari să transmită la numărul de fax qqq factura fiscală completată în forma descrisă anterior.

Numărul de fax i-a fost indicat părții vătămate de către inculpat din agenda personală, ca aparținând societății SC "B.T.R." SRL. Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că numărul de telefon/fax qqq nu aparține societății "B.T.R." S.R.L., ci SC S. SRL Constanța - societate având ca domeniu de activitate - service calculatoare, laptop-uri și imprimante, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organul de urmărire penală la data de 23 noiembrie 2012, aflat la dosarul cauzei.

După ce partea vătămată a trimis factura fiscală la numărul de fax furnizat de către inculpat, cei doi au revenit împreună la fermă unde, în continuare, observând că nu au fost completate toate rubricile, partea vătămată a inserat la rubrica "date privind expediția" numele delegatului "C.C.", data - 24 august 2012, ora 19,00, datele fiindu-i dictate de inculpatul B.V. ca fiind datele sale personale, acesta aplicându-și semnătura atât la rubrica "date privind expediția", cât și la rubrica "semnătura de primire".

Totodată, partea vătămată a barat prețul trecut inițial în factura transmisă la numărul de fax qqq, menționând prețul de 2,2 lei/kg, negociat cu inculpatul și care fusese scris din eroare "0,22" RON.

Exemplarul original a fost înmânat inculpatului, celelalte două rămânând la cotorul facturierului. În continuare, inculpatul a luat legătura cu o firmă "de transport mărfuri și, începând cu după-amiaza zilei de vineri 24 august 2012 și în continuare, sâmbătă, duminică și luni dimineața - 27 august 2012, au fost încărcate în 5 (cinci) autocamioane, cantitățile de 65.800 kg semințe floarea-soarelui la prețul de 2,2 lei/kg și 72.300 kg grâu, la prețul de 1,2 lei/kg, în valoare totală de 231.520 RON, conform înțelegerii dintre partea vătămată și inculpatul B.V. Deși inițial cele două părți au stabilit să fie tranzacționată cantitatea de 150 tone floarea-soarelui, în cursul zilei de duminică, 26 august 2012, combina cu care se efectua recoltarea s-a defectat, astfel că inculpatul i-a cerut părții vătămate, până la concurența cantității de 150 tone, un alt produs, aceasta fiind de acord să-i predea grâu, deoarece îl avea în depozit.

Aspectele reținute rezultă din declarațiile părții vătămate C.G.C., care au fost confirmate de martorii P.S. și A.F., care au asistat la întocmirea, facturii fiscale din 24 august 2012, la completarea acesteia cu datele privind delegatul și la semnarea ei de către inculpatul B.V., cei doi observând, totodată, și faptul că partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul la sediul Primăriei comunei Horia, de unde au revenit tot împreună cu autoturismul părții vătămate. Astfel, în perioada 24 - 27 august 2012, inculpatul B.V. a preluat de la partea vătămată floarea-soarelui și grâu, transportul fiind efectuat cu ajutorul unor autocamioane de acesta, după cum urmează:

- în după-amiaza zilei de vineri, 24 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 21.160 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar nr. 360 din 24 august 2012 - orele 18,27;

- în ziua de sâmbătă, 25 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 23.040 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar nr. 369 din 25 august 2012, ora 21,44;

- în ziua de duminică, 26 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 33.260 kg net grâu, pe tichetul de cântar cu nr. 383 din 26 august 2012, ora 20,52, fiind înscrisă cantitatea de 26.160 kg la solicitarea inculpatului, pentru a nu avea probleme pe timpul transportului pana la., Constanța, întrucât se depășea plafonul maxim la transport;

- în cursul zilei de luni - 27 august 2012 a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 39.040 kg net grâu, (pe tichetul de cântar cu nr. 386 din 27 august 2012, ora 10,11, fiind înscrisă cantitatea de doar 25.940 kg, din aceleași considerente expuse anterior) și autocamionul cu cantitatea de 21.600 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar cu nr. 377 din 27 august 2012: ora 00,18, care a fost recoltată în cursul acelei zile, după repararea combinei.

Asigurată fiind de către inculpat că suma de bani va fi virată în contul deschis la B. - Sucursala Tulcea de către SC "B.T.R." SRL în cursul după-amiezii zilei de vineri, 24 august 2012, partea vătămată s-a deplasat în cursul aceleiași seri în Municipiul Tulcea, pentru a verifica dacă i-au intrat banii în cont.

Întrucât programul la bancă se încheiase la orele 18,00, partea vătămată și-a verificat contul la ATM prin intermediul cardului bancar și, constatând că nu i-a fost virată suma respectivă, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.V., care i-a spus să stea liniștit, că banii îi vor intra cont până la sfârșitul zilei și că va rămâne în continuare la fermă, pentru a fi încărcată toată marfa. Precum a declarat, partea vătămată C.G.C. s-a deplasat la Tulcea și în ziua de sâmbătă, 25 august 2012, unul dintre funcționarii B. - Sucursala Tulcea explicându-i că fiind vorba de un transfer de la o altă bancă, respectiv, P. Bank Constanța, formalitățile durează un timp mai îndelungat, probabil până luni dimineață sau după-amiază.

Atunci când partea vătămată s-a întors în comuna Horia și a discutat cu inculpatul, acesta a asigurat-o din nou că nu vor fi probleme cu virarea banilor în cont, prezența inculpatului pe toată durata încărcării cerealelor creându-i convingerea părții vătămate cu privire la faptul că tranzacția se va derula potrivit celor stabilite inițial.

În dimineața zilei de 27 august 2012, partea vătămată s-a deplasat din nou la B. - Sucursala Tulcea, unde a luat legătura cu martora V.M. - funcționar bancar, care, după verificarea contului, i-a comunicat că acesta nu a fost alimentat cu nicio sumă de bani.

În acel moment, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat, care plecase din comuna Horia în cursul după-amiezii, însă acesta l-a asigurat în continuare că își va primi banii, fiind probabil o greșeală cu numărul de cont. Cu prilejul audierii, martora V.M. a declarat că în vara acelui an, partea vătămată s-a deplasat de două ori, în aceeași zi, la locul său de muncă, respectiv B. - Sucursala Tulcea, întrebând-o despre transferul unei sume mari de bani, de peste 200.000 RON, pe care o avea de primit în urma unor tranzacții cu cereale, precizându-i și faptul că acești bani trebuiau să îi fie virați în cont încă din zilele anterioare, insistând la diferite intervale de timp să afle dacă transferul a fost efectuat.

Marți, 28 august 2012, după ce și-a verificat din nou contul, spre seară, partea vătămată, având bănuiala că a fost înșelată, l-a contactat telefonic pe inculpat care, după ce i-a răspuns, i-a dat imediat la telefon o persoană de sex feminin, spunând că este secretara de la SC "B.T.R." S.R.L., pe care a întrebat-o ce cantități de cereale a livrat către această societate, însă persoana respectivă i-a comunicat că nu este în birou și nu știe exact despre ce cantități de cereale este vorba.

Miercuri, 29 august 2012, partea vătămată a apelat numărul real de telefon de la SC "B.T.R." S.R.L., iar persoana cu care a vorbit i-a comunicat ferm că nu cunoaște nicio persoană cu numele de "C.C.", aspect ce i l-a comunicat telefonic și inculpatului B.V., care, din nou l-a asigurat că nu vor fi probleme, întrucât banii îi vor intra în cont. Aceleași asigurări le-a primit partea vătămată de la inculpat și joi, 30 august 2012, însă, realizând că a fost înșelată, s-a deplasat la sediul I.PJ. Tulcea, unde a depus plângerea penală ce a stat la baza constituirii prezentei cauze. Veridicitatea discuției telefonice dintre partea vătămată și reprezentantul SC "B.T.R." SRL a fost confirmată în cursul cercetărilor prin adresa din 24 octombrie 2012 emisă de societatea respectivă. întrucât inculpatul era cunoscut în zonă doar după porecla "V.Ț.", identitatea sa a fost stabilită în cursul cercetărilor prin prezentarea către partea vătămată C.G.C. și martorii A.A., N.G., P.S. și M.M., spre recunoaștere, a unei planșe foto conținând mai multe fotografii, aceștia recunoscându-l fără ezitare pe inculpat în fotografia cu numărul 5.

În cursul cercetărilor penale și anume la data de 22 noiembrie 2012, în baza mandatului de aducere emis de I.PJ. Tulcea - SIF, inculpatul B.V. a fost identificat pe raza Municipiului Constanța, în timp ce oferea spre vânzare autoturismul marca "M.", după ce în prealabil a fost sunat pe numărul de telefon mobil, care a fost obținut din rețeaua internet, de pe site-ul de intermedieri vânzări-cumpărări.

Inculpatul B.V. figura pe acest site cu un autoturism de vânzare, marca "B." la prețul de 9.000 euro, iar din discuția telefonică purtată în mod legendar de către organul de cercetare penală cu acesta, a reieșit că autoturismul marca "B." fusese deja vândut, dar că în schimb acesta avea la vânzare, în acel moment, un autoturism marca "M.", an de fabricație 2000, de culoare gri metalizat, la prețul de 6.000 euro. Cu ocazia conducerii inculpatului B.V. la sediul I.PJ. Tulcea, în autoturismul marca "M.", cu care a efectuat deplasarea, organul de cercetare penală a identificat un pistol cu gaze marca "E." calibru 9 mm P.A., prevăzut cu un încărcător conținând un număr de 4 (patru) cartușe, unul dintre ele fiind percutat. Cu privire la acest pistol, inculpatul B.V. a declarat că în urmă cu mai multe zile a făcut un schimb de mașini cu martorul P.I.S., din Municipiul Călărași, căruia i-a dat autoturismul marca "B." în schimbul celui marca "M.", primind totodată și o diferență de 1.500 euro, iar după data efectuării schimbului ar fi găsit în cotiera mașinii pistolul cu gaze, pe care avea intenția să-l predea organelor în drept. Audiat în calitate de martor, numitul P.I.S. a confirmat schimbul de autoturisme cu inculpatul B.V., cei doi urmând să încheie actele necesare ulterior, însă nu a menționat nimic referitor la pistolul cu gaze deținut de către inculpat.

Acest obiect și cele patru cartușe au fost ridicate și predate Serviciului Criminalistic din cadrul I.PJ. Tulcea, unde a fost supuse expertizei balistice, concluziile experților fiind acelea că pistolul face parte din categoria armelor neletale și se află în stare de funcționare; de asemenea, aceleași concluzii au fost exprimate și cu privire la cele trei cartușe aflate în încărcător. Din verificările efectuate în evidențele Registrului Național al Armelor, a rezultat faptul că pistolul cu gaze marca "E." calibru 9 mm P.A., figurează în evidențele I.PJ. Constanța ca fiind furat, deținătorul de drept numindu-se A.G.

Din același registru a rezultat că inculpatul nu figurează ca fiind autorizat să dețină, să poarte sau să folosească vreo categorie de arme de foc. Tot cu prilejul identificării și conducerii la sediul I.PJ Tulcea, asupra inculpatului a mai fost găsită și o geantă cu documente, înscrisuri și acte contabile, cu privire la care acesta a declarat că-i aparțin, majoritatea lor relevând aproape întreaga activitate desfășurată de inculpat în numele SC "S.B.I." SRL București, în decursul mai multor ani. De asemenea, au fost identificate mai multe documente și înscrisuri despre care s-a susținut că probează fără echivoc activitatea infracțională desfășurată de către inculpat, printre care: factura fiscală eliberata de P.F.A. "C.G.C." din comuna Horia, către SC "B.T.R." S.R.L., pentru cantitatea de 150 tone floarea-soarelui, la prețul de 2,2 lei/kg, în valoare totală de 330.000 RON (exemplarul roșu), având înscris în partea superioară numărul de fax al primăriei comunei Horia, mai multe, tichete de cântar emise de P.F.A. "C.G.C.", în original, un înscris pe foaie tip "dictando" de format A4, datat 18 octombrie 2011, conținând datele de identificare ale SC "B.T.R." SRL și SC "M.A." SRL Constanța, o agendă pentru anul 2009, conținând la fila datată "vineri 17 aprilie", datele de identificare ale SC "B.T.R." SRL și alte mențiuni, cum ar fi: "număr fax qqq", "C.C." și "K.T. ", iar la fila datată 18 aprilie mențiunile "23040 floare" "33260 grâu".

Cu ocazia audierilor în calitate de învinuit și, ulterior, în calitate de inculpat, B.V. a avut o atitudine oscilantă și nesinceră.

Astfel, în fața procurorului inculpatul a revenit parțial asupra declarației consemnată de organul de cercetare penală, precizând că nu a avut intenția să o înșele pe partea vătămată, căreia îi datorează, într-adevăr, contravaloarea cerealelor achiziționate, din vânzarea cărora ar fi obținut de la SC "M.A." SRL Constanța suma de aproximativ 190,000 RON. În opinia organului de urmărire penală, dar și a instanței de judecată, această susținere este nereală, deoarece din adresa din 17 decembrie 2012 a SC "M.A." SRL Constanța rezultă că inculpatul a încasat în numerar de la această societate, căreia i-a livrat cereale achiziționate de la partea vătămată, suma totală de 212.515 RON.

Din conținutul celor două borderouri rezultă și faptul că cerealele achiziționate de inculpat de la partea vătămată au fost predate la SC "M.A." SRL Constanța pe numele a două persoane fizice, respectiv C.E. și P.G., care nu au niciun fel de legătură cu tranzacția derulată în perioada 24 - 27 august 2013, în care au fost implicați inculpatul și partea vătămată C.G.C.

A fost subliniat prin actul de acuzare și hotărârea instanței faptul că, dacă inculpatul ar fi fost de bună-credință, nu ar fi ascuns în niciun moment împrejurarea că a achiziționat cerealele de la partea vătămată, intenția de inducere în eroare reieșind fără echivoc din modul în care acesta a acționat pe parcursul derulării tranzacției.

Referitor la înscrisurile și la pistolul cu gaze, pe care inculpatul B.V. l-a deținut fără drept în autoturismul pe care îl conducea în momentul identificării sale, din procesele-verbale în care au fost redate convorbirile telefonice înregistrate și interceptate în baza autorizației din 2 noiembrie 2012 emisă de Tribunalul Tulcea, în baza încheierii nr. 36 din aceeași dată pronunțată în Dosarul nr. 6976/8 8/2012, rezultă că de existența acestora aveau cunoștință atât sora inculpatului - numita C.A., cât și prietena acestuia din Municipiul Constanța, pe nume "B.".

S-a mai subliniat, totodată, că declarațiile și apărările inculpatului nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, fiind contrazise de întreg probatoriul existent în cauză și, în special, de declarațiile martorilor A.F. și P.S., care confirmă susținerile părții vătămate, potrivit cărora inculpatul a fost prezent permanent în intervalul 24 - 27 august 2012 pe raza localității Horia, județul Tulcea, lipsind de la ferma părții vătămate sau din câmp doar când se deplasa la Popasul "C.", situat în apropierea comunei, pentru a servi masa.

În același sens, au declarat și martorii Ș.L., A.A. și C.G. - conducătorii autocamioanelor cu ajutorai cărora au fost transportate cerealele în județul Constanța, iar martora V.M. a confirmat susținerile părții vătămate, în sensul că plata cerealelor ar fi trebuit să se facă prin virament bancar și nu în numerar, acesta fiind motivul pentru care a fost întocmită factura fiscală, fapt ce exclude intenția părții vătămate de a vinde cereale "la negru", așa cum a afirmat inculpatul.

De asemenea, convorbirea telefonică purtată de inculpatul B.V. cu sora sa - C.A., la data de 27 noiembrie 2012, orele 19.09.34, redată în procesul-verbal certificat pentru autenticitate, demonstrează fără echivoc încercarea inculpatului de a găsi o explicație și o motivare plauzibilă a faptului că factura fiscală în original a fost găsită în ziua de luni, 27 august 2012 de către partea vătămată C.G.C. între pernele autoturismului său (aspect ce rezultă din declarația părții vătămate consemnată la data de 26 noiembrie 2012) și că documentul respectiv ar fi fost completat de către partea vătămata din proprie inițiativă, cu numele fals al delegatului C.C., după ce i-ar fi trimis-o inculpatului la numărul de fax al societății de reparații calculatoare, relevantă fiind următoarea discuție:

"A.: Vezi mâine o să vorbești cu (...) ca m-am tot gândit eu așa (...) ma tot (...) da? (...) vorbești cu ea în mașină, foarte clar, foarte liniștit, i-ați și tu un antistres sau ceva, ca să fii și tu liniștit, sau așa (...) să nu (...) și nu știu, trebuie să vorbești și eu cu ea că mi-a venit mie o idee cu factura asta în original la el, (...) care chipurile găsită pe bancheta din spate (...) e un lucru de care se poate lega (...)

B.V.: Da, asta (...) și i-am mai zis faptul că mie mi-a trimis fără nume (...) și așa (...) indică faptul că el a completat numele (...) atât (...) după (...) i-am zis. Deci el numele (...) l-a completat după ce mi-a trimis știi?

A.: Păi da, normal.

B.V.: I-am zis, că m-am gândit eu (...) Bine, aste ea nici nu prea le-a băgat în seamă, a zis că întâi să trecem de asta și după aia stabilim (...) în parte (...) știi, după".

În concluzie, s-a subliniat faptul că intenția inculpatului B.V. de a o induce și menține în eroare pe partea vătămată C.G.C., dar și premeditarea activității infracționale, rezultă în mod indubitabil și din faptul că acesta, deși era colaborator la SC "M.A." SRL Constanța, iar cantitatea de cereale achiziționată de la partea vătămată a predat-o acestei societăți, așa cum reiese din adresa din 17 decembrie 2012 și cele două borderouri de achiziție emise de respectiva societate comercială, inculpatul nu i-a adus la cunoștință în niciun moment părții vătămate acest aspect și nici nu a folosit contractele de achiziție cereale, în original, emise "în alb" de această societate, în câte două exemplare, semnate la rubrica "cumpărător" - de administratorul-împuternicit: T.M. (înregistrate sub nr. 562 din 30 august 2012, nr. 563 din 30 august 2012, nr. 576 din 30 august 2012, nr. 577 din 30 august 2012, nr. 578 din 30 august 2012), precum și avizele de însoțire a mărfii în original stampilate de același cumpărător, documente identificate asupra inculpatului cu ocazia depistării sale. De asemenea, având calitatea, de administrator la SC "S.B.I." SRL București, inculpatul avea posibilitatea să încheie tranzacția cu partea vătămată chiar și în numele acestei societăți, de care s-a folosit numai în scopul transportării cerealelor în județul Constanța, prin întocmirea avizelor de însoțire a mărfii și pentru a evita eventualele controale de pe traseu. Astfel, în mapa cu documente identificată asupra inculpatului a fost găsit și ridicat carnetul denumit "Aviz de însoțire a mărfii, aparținând SC "S.B.I." SRL București numerotate și completate de la nr. 201 la 242, în care se regăsesc și avizul de însoțire a mărfii din 26 august 2012, pentru cantitatea de 24.000 kg grâu - delegat S.L., cumpărător SC "M.A." SRL Constanța; avizul de însoțire a mărfii din 27 august 2012, pentru cantitatea de 26.000 kg grâu - delegat A.A., cumpărător SC "M.A." SRL Constanța, fiecare în 3 (trei) exemplare de culoare albă, roz și respectiv, verde.

Situația de fapt și încadrarea juridică a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate C.G.C., factura fiscală din 24 august 2012, emisă de PFA "C.G.C." - exemplarul roșu și exemplarul transmis de la numărul de fax al Primăriei comunei Horia, județul Tulcea către numărul de fax qqq, procese-verbale întocmite de organul de cercetare penală, în vederea identificării inculpatului B.V., procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării acestuia pe raza Municipiului Constanța, documente și înscrisuri care atestă tranzacționarea cantităților de 65.800 kg floarea-soarelui și 72.300 kg grâu, contracte de transport auto, avizele de însoțire a mărfii întocmite de către inculpat în numele SC "S.B.I." SRL București către SC "M.A." SRL, înscrisuri personale ale inculpatului și ale părții vătămate, adresa și borderourile de achiziție înregistrate la SC "M.A." SRL, raportul de expertiză din 13 decembrie 2012 întocmit de I.P.J. Tulcea - Serviciul criminalistic - Laboratorul balistică și traseologie, planșe foto, extrase din sistemul internet, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, în conformitate cu dispozițiile art. 91 și următoarele C. proc. pen., declarațiile martorilor A.F., P.S., N.G., M.M., C.G., (...) și P.I.S.

În termen legal, împotriva acestei sentințe- penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 290 C. pen., cu motivarea că nu a indus sau menținut în eroare pe reprezentantul părții vătămate, nu s-a prezentat sub o altă identitate sau calitate și nici nu a semnat factura emisă cu prilejul tranzacției.

De asemenea, inculpatul a apreciat că încadrarea juridică a faptei de înșelăciune este greșită, întinderea prejudiciului fiind stabilită doar pe baza înscrisurilor emise de partea civilă, fără a se avea în vedere prețul negociat de părți și cheltuielile de transport, existența unei pagube mai mici de 200.000 RON având drept consecință înlăturarea formei agravate a infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 C. pen., inculpatul, în calitate de fost angajat al jandarmeriei, fiind în vârstă de 23 de ani, având un copil minor în întreținere, o conduită bună în comunitate și aflându-se la prima întâlnire-cu legea penală.

În apel, inculpatul nu a dorit a da declarație, nefiind administrate probe noi.

În cursul judecății, instanța de apel a respins ca inutile cauzei probele solicitate de inculpat, privind efectuarea unei expertize contabile și a unei expertize grafoscopice, având ca obiective stabilirea întinderii prejudiciului cauzat părții civile și apartenenței semnăturii executate la rubrica "delegat" din cuprinsul facturii fiscale din 24 august 2012, împreună cu solicitarea de relații de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, referitoare la rezultatul verificărilor întreprinse în baza sesizării din 24 aprilie 2013.

De asemenea, în cursul judecății, instanța de apel a pus în discuție necesitatea schimbării încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, în sensul reținerii alin. (1) al art. 215 C. pen., cu motivarea că aceste dispoziții legale au fost omise atât de către procuror, cât și de către prima instanță. Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță a fost corect stabilită, probele administrate în cauză făcând dovada existenței faptelor și vinovăției inculpatului, aspect ce justifică pronunțarea în raport cu acesta a unei soluții de condamnare, potrivit exigențelor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Argumentele inculpatului, exprimate în fața judecătorului fondului și readuse în atenția Curții, nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere penală, materialul probator aflat la dosar infirmând apărările referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor, relevante în sprijinul acestei concluzii fiind chiar propriile declarații ale inculpatului date în prima fază a urmăririi penale.

Astfel, poziția nesinceră a inculpatului este evidențiată cu certitudine în cuprinsul declarației date ca învinuit la 22 noiembrie 2012, acesta susținând, în mod nereal, că a achitat părții vătămate contravaloarea cantității de cereale, în două tranșe, la 29 august 2012 și 30 decembrie 2012, în numerar, cu ocazia târgului organizat în comuna Horia, fără întocmirea vreunui document doveditor și în absența oricărui martor.

Ulterior, în cuprinsul declarației date la 23 noiembrie 2012, inculpatul recunoaște că nu a achitat contravaloarea cerealelor, aceeași poziție procesuală fiind exprimată și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, când, recunoscând faptele pentru care era cercetat, inculpatul admite că l-a înșelat pe C.G.C., de la care a cumpărat o cantitate mare de cereale cu suma de aproximativ 230.000 RON, pe care o anumită firmă i-a și avansat-o, dar pe care el a cheltuit-o în interes personal.

Cu această ocazie, inculpatul a precizat: "(...) în fața dumneavoastră înțeleg să spun adevărul, să relatez lucrurile așa cum s-au petrecut și să recunosc că am greșit (...)".

Deși atât în instanță, cât și cu ocazia audierii la urmărirea penală, inculpatul nu recunoaște că partea vătămată ar fi fost indusă în eroare cu privire la adevăratul său nume, cunoscând că în realitate se numește B.V., instanța de apel a considerat că apărările formulate în cauză nu își găsesc corespondent probator, neexistând niciun motiv în raport de care partea vătămată să fi inserat în cuprinsul facturii fiscale datele de identificare ale altei persoane.

Poziția procesuală nesinceră a inculpatului rezulta și din faptul că, deși acesta a contestat întinderea prejudiciului, fapt pentru care a și solicitat înlăturarea dispozițiilor alin. (5) ale articolului 215 C. pen., probele aflate la dosar dovedesc împrejurarea că inculpatul l-a determinat pe reprezentantul părții vătămate să încheie o convenție, având ca obiect vânzarea-cumpărarea unei cantități de 150 tone semințe de floarea-soarelui în valoare de 330.000 RON, aspect consemnat întocmai în cuprinsul facturii fiscale emise.

Astfel, instanța de apel a precizat că, inculpatul, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, a recunoscut că prețul tranzacției a fost de peste 200.000 RON, fapt ce atrage incidența art. 215 alin. (5) C. pen., dovada înțelegerii părților fiind consemnată în cuprinsul facturii fiscale, iar prețul de piață al cerealelor la nivelul lunii august a anului 2012 fiind fără relevanță juridică penală.

Chiar dacă inculpatul susținea că nu a negociat nimic cu partea vătămată, instanța de apel a considerat că preluarea întocmai a facturii fiscale denotă acceptarea valorii tranzacției, calculată în baza prețului per kilogram a cantităților de cereale, cheltuielile de transport și scăzămintele fiind irelevante, în condițiile în care acestea nu se deduc din prețul final al mărfii, ci se suportă de către cumpărător, cu singura excepție a deprecierilor calitative.

Oferind relații eronate cu privire la societatea cumpărătoare, în numele căreia ar fi acționat ca delegat, încercând să o amâne în mod repetat pe partea vătămată asupra momentului viramentului bancar și ascunzându-i contractele în baza cărora cerealele au fost ulterior valorificate, inculpatul a demonstrat că nu a avut în niciun moment intenția de a-i plăti părții vătămate sumele obținute din vânzarea cerealelor, aspect de natură să susțină comiterea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă agravată.

Totodată, partea vătămată a barat prețul trecut inițial în factura transmisă la numărul de fax qqq, menționând prețul de 2,2 lei/kg, negociat cu inculpatul și care fusese scris din eroare "0,22" RON.

Dacă în ceea ce privește criticile referitoare la existența infracțiunilor deduse judecății, instanța de apel a constatat că acestea nu își găsesc corespondent în materialul probator aflat la dosar, celelalte critici privitoare la corecta încadrare juridică dată infracțiunii de înșelăciune și a celor care privesc redozarea pedepselor aplicate au fost apreciate ca întemeiate.

Instanța de apel a considerat că omisiunea procurorului și a primei instanțe de a reține alin. (1) al art. 215 C. pen., cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se constituia într-o deficiență ce se impunea a fi înlăturată în calea de atac a apelului, prin efectul schimbării încadrării juridice a faptei, doar astfel încadrarea juridică fiind una completă, descrierea înșelăciunii ca infracțiune tip figurând în primul alineat al normei de incriminare.

Ținând seama de vârsta inculpatului, de situația sa familială, de calitatea de unic întreținător și tată al unui copil minor, în vârstă de 4 ani, de ocupația anterioară a inculpatului mai înainte de comiterea faptei, de atitudinea inițială de recunoaștere exprimată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și întinderea prejudiciului produs, instanța de apel a considerat că pedepsele aplicate prin hotărârea primei instanțe se impun a fi reduse, prin efectul reținerii 74 alin. (2) C. pen. cu privire la toate cele trei infracțiuni.

Față de aceste considerente, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat B.V. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 03 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 8543/88/2012.

A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.V. din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen. aplicată inculpatului B.V. prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., de la 3 luni închisoare, la 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale și a menținut celelalte dispoziții.

Împotriva Deciziei penale nr. 142/P din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs de inculpatul B.V.

Cu titlu prealabil Înalta Curte constată că la data judecării cauzei în recurs, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, condiții în care este necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de la data de 22 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Înalta Curte constată că inculpatul B.V. a depus motivele de recurs în în termenul de 5 zile prevăzut de art. 385

10

alin. (2) din C. proc. pen. anterior.

Acesta a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. anterior considerând că pe parcursul urmăririi penale și judecata în fond, inculpatul a fost lipsit în mod legal de apărare. Apărătorul ales al acestuia i-ar fi ascuns faptul că se află în relații de rudenie cu procurorul de caz și cu procurorul de ședință.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. anterior inculpatul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică cu privire la încadrarea juridică, a modului în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, având în vedere că inculpatul a fost judecat și condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., fără să se fi avut în vedere infracțiunea de înșelăciune în modalitatea de bază prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, deși trebuia achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că lipsește intenția, de a înșela pe partea vătămată. Între părți ar fi existat o relație contractuală bazată pe încredere care nu a fost contestată nici de partea vătămată la timpul respectiv.

În baza cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu referire la noua încadrare juridică în art. 244 din noul C. pen.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen. anterior, dar și din oficiu, conform alin. (3) al aceluiași articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatul B.V. este parțial fondat, urmând a fi admis, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. anterior, invocată de inculpat referitor la faptul că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, este nefondată.

Înalta Curte constată că acesta este aplicabil doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, ceea ce nu este cazul în speță, având în vedere faptul că se invocă nu lipsa fizică a avocatului ales ci o presupusă incompatibilitate a acestuia.

9

alin. (1) pct. 12 teza I. C. proc. pen. anterior - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, trebuie reamintit că instanța de recurs desfășoară judecata în limitele investirii potrivit art. 385

9

C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, așa încât în speță, Înalta Curte nu este abilitată să reanalizeze situația de fapt, ci, pe baza situației de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfășurată la prima instanță și în apel.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni" - este incident, dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii.

Situația de fapt, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Ori, în condițiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la pct. 18 a fost abrogat, este evident că elementele ce țin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanța de recurs.

Prin critica formulată inculpatul a solicitat instanței de recurs să reanalizeze situația de fapt, aspect imposibil de realizat în recurs.

Înalta Curte constată că, faptele astfel cum au fost reținute inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului.

Conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare: la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului C. pen., contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de .unică autoritate legiuitoare a țării.

Astfel, în parag. 56 al deciziei, Curtea Constituțională a constatat că, prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a conferit art. 5 C. pen., prin interpretarea dată, valențe neconstituționale întrucât a decis că, în aplicarea acestui articol, "prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei", motiv pentru care s-a stabilit că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 477

1

C. proc. pen., efectele acestei hotărâri pronunțată de instanța supremă încetează odată cu publicarea în M. Of. al României a prezentei decizii.

Pe de altă parte, pornind de la împrejurarea că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată legislativ, Curtea a statuat că este inadmisibil a se înțelege prin caracterul autonom al anumitor instituții de drept penal (n.n.) faptul că acestea au o existență de sine stătătoare și nu depind de ansamblul normativ în care sunt integrate pentru a-și îndeplini finalitatea, întrucât "nu se poate reține că o normă C. pen. care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține", o asemenea distincție având "o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate conferi noțiunii de lege penală mai favorabilă un înțeles constituțional" (parag. 46).

Corelativ, în parag. 49 al aceleiași decizii, instanța de contencios constituțional, în contextul situațiilor tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a noului C. pen., cu consecința abrogării în totalitate a celui din 1969, a subliniat că, prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție. Ca atare, a concluzionat că "numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate".

Deși în art. 5 alin. (2) C. pen. se prevede că "Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile", în speță nu este incidență această reglementare, dat fiind faptul că nu s-a declarat neconstituționalitatea unei prevederi legale, ci s-a stabilit un unic înțeles constituțional al art. 5 C. pen., cum, de altfel, a reținut Curtea în parag. 57, arătând că, într-o atare situație (în care nu s-a declarat neconstituțională o dispoziție legală), nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului.

Deși Ministerul Public susține că Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -reprezintă un act cu putere de lege, asimilând-o,