ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2015

Decizia nr. 1153/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12 octombrie 2012, reclamantul Municipiul Pitești a chemat în judecată pe pârâtul A. - B. solicitând anularea Notei din 13 septembrie 2012 de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului.

Prin sentința nr. 31/F/Cont din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Municipiul Pitești, în contradictoriu cu pârâtul A. - B.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul Municipiul Pitești a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale urmare a invocării din oficiu a motivului de casare de ordine publică, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă cererea prin care reclamantul Municipiul Pitești a chemat în judecată pe pârâtul A. - B. solicitând anularea Notei din 13 septembrie 2012 de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Nota din 26 iulie 2012 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanțare SMIS, urmare a verificării Notei de rambursare nr. 5 au fost identificate abateri de la aplicarea legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferentă contractului de servicii din 29 iunie 2011, contractor fiind SC C. SRL.

Astfel, s-a reținut că, în fișa de date a achiziției, autoritatea contractantă, a solicitat în cadrul criteriilor de calificare și selecție dovedirea experienței similare a expertului principal propus (inginerul) prin minim un proiect de investiții finanțat din fonduri europene/nerambursabile la care a participat ca supervising engineer. S-a apreciat că respectiva solicitare a fost de natură să restricționeze participarea la procedura de atribuire prin introducerea unor cerințe minime de calificare disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică.

Ca atare, a fost aplicată o reducerea procentuală de 5%, cuantificată la suma de 1.691,39 lei și 405,93 lei T.V.A.

În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - a cărei valoare nu depășește 500.000 lei - asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric.

Pentru aceste considerente, raportat la cuantumul-sumei contestate în cauză, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., respectiv excepția necompetenței materiale, Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Pitești împotriva sentinței nr. 31/F/Cont din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș,secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.