ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3099/2015
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecatoria Cluj Napoca și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și Poliția Municipiului Cluj Napoca, Secția 1 Poliție să emită, în regim de urgență, răspuns la rezoluția emisă în Dosarul nr. x/P/2008 și din dosarul disjuns din acesta, nr. x/P/2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus în anul 2008 o plângere penală in rem pentru a se stabili vinovăția și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate pentru faptul că nu a beneficiat de o înscriere corectă în cartea funciară, fapt care i-a cauzat prejudicii morale și materiale consistente.
Astfel, la data de 05.10.2009, prin dispoziția procurorului, cauza a fost disjunsă și dosarul a fost trimis spre soluționare Secției 1 Poliție, având termen de rezolvare 60 zile, însă din anul 2009, reclamantului nu i-a fost comunicat niciun răspuns.
A apreciat reclamantul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 996 C. proc. civ., fiind vorba despre un caz grabnic.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 5778 din 9 iunie 2015, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței președințiale, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea de emitere a ordonanței președințiale, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect obligarea unei autorități publice centrale, respectiv pârâtul Ministerul Public și a unei autorități publice județene, Inspectoratul de Poliție Județean Cluj să emită, în regim de urgență, răspuns la cererile pe care le-a adresat instituțiilor publice, pentru a afla stadiul lucrărilor în dosarul penal nr. x/P/2009.
Judecătoria a apreciat că acest tip de acțiune trebuie adresat instanței de contencios administrativ competentă, după cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Față de obiectul cererii, judecătoria a reținut că autoritatea publică care trebuie să soluționeze cererea oricărei persoane ce se consideră vătămată în interesele sale legitime, prin maniera în care se desfășoară urmărirea penală, este procurorul care reprezintă, în fapt, Ministerul Public, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, autoritate publică centrală.
În raport de rangul emitentului actului, competența materială revine secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curtii de apel, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.1. Prin sentința nr. 346 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a transmis dosarul Înaltei Curți în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curea de apel a reținut că natura juridică a cererii nu poate fi determinată în maniera afirmată de Judecătoria Cluj Napoca, raportat la obiectul acțiunii în contencios administrativ, care demonstrează că nu poate fi circumscris sferei contenciosului administrativ raportul de drept fundamental care a declanșat demersul reclamantului, întrucât nu toate actele emise de o autoritate publică sunt acte supuse controlului instanței de contencios administrativ.
II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Învestită cu un conflict negativ de competență între o judecătorie și o curte de apel, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Ca atare, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.
Refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal se asimilează actelor administrative, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Din întreaga reglementare a contenciosului administrativ rezultă că este supus controlului de legalitate pe această cale numai refuzul de rezolvare a unei cereri legate de un raport de drept administrativ.
Din perspectiva enunțată, curtea de apel a interpretat și aplicat corect prevederile Legii nr. 554/2004, cererea adresată organelor de urmărire penală având un regim juridic distinct, prevăzut de normele procesual-penale.
Ca urmare, nefiind în discuție un raport de drept administrativ, față de obiectul acțiunii și de temeiul juridic invocat de reclamant (art. 996 C. proc. civ.), competența de soluționare a prezentei ordonanțe președințiale revine instanței competente să se pronunțe asupra fondului dreptului, în speță, Judecătoriei Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj - Poliția Municipiului Cluj Napoca - Secția 1 Poliție, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2015.