ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2015

Decizia nr. 3900/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române anularea deciziei de imputare nr. 584198 din 29 mai 2014 emisă de pârât.

2.1. Prin sentința nr. 1738 din 20 mai 2015, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios adminstrativ și fiscal.

Tribunalul a apreciat că decizia de imputare precum și hotărârile emise în soluționarea contestației au fost adoptate în cadrul unei proceduri administrativ jurisdiscționale reglementată de prevederile O.G. nr. 121/2008. Actul atacat fiind emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel și nu tribunalului, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 395 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii de declinare, s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special fiind polițist în cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizată, până la data de de 5 martie 2014, când i-au încetat raporturile de serviciu, în urma condamnării la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare a executării pedepsei pentru fapta prevăzută de art. 296 C. pen.

Ulterior condamnării penale, a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/1998 decizia de imputare a sumei de 11.424,71 lei reprezentând diferența din totalul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării la Academia de Poliție, pe considerentul că nu a fost respectat angajamentul cu nr. 4114 din 02.09.2003.

Curtea de apel a constatat că această decizie de imputare, deși este emisă de către I.G.P.R., autoritate publică centrală, competența nu se determinată conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, deoarece actul administrativ contestat a fost adoptat ca urmare a încetării raporturilor de serviciu ale funcționarului public înainte de termenul stabilit prin angajament, astfel că în speță, este vorba de un litigiu de funcție publică, fiind aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, în raport de care, competența de soluționare a prezentei cauze aparține tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul A. a avut calitatea de funcționar public cu statut special, activând ca polițist în cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizată, până la data de 5 martie 2014, când i-a încetat de drept raportul de serviciu, urmare a unei condamnării penale.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 584198 din 29 mai 2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care i s-a imputat suma de 11.424 lei, reprezentând diferența din totalul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării până la data încetării raporturilor de serviciu.

Este adevărat că actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, în procedura prevăzută de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, însă competența materială nu este atrasă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform rangului autorității publice emitente a actului.

În speță, după cum corect a sesizat Curtea de Apel Cluj, litigiul derivă din raportul de serviciu al reclamantului, fost funcționar public cu statut special, astfel că devin aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, care stabilesc în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2015.