ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2015

Decizia nr. 2412/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. prin C., anularea adresei din 11 februarie 2013 raportat la anul 2007, cu privire la avizarea și acordarea compensațiilor și dobânzilor aferente anului 2007; obligarea la plata sumei de 45.459,54 lei, contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a recoltat în calitate de proprietar pentru suprafața de 107,50 ha; plata dobânzilor calculate asupra debitului principal începând cu cel puțin cu data de 11 februarie 2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 262 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

în cauză nu este atacat un act administrativ și/sau administrativ jurisdicțional, reținându-se că pretenția dedusă judecății rezidă din raportul juridic cu o autoritate de nivel local, iar valoarea solicitată ce derivă din refuzul unei autorități teritoriale se găsește sub nivelul de 1 mil. lei, motiv pentru care a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 587 din 20 februarie 2015 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A fost constatat ivit un conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că litigiul dedus judecății nu are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, astfel încât nu este aplicabil criteriul valoric, ci este aplicabil criteriul poziționării autorității emitente a actului atacat/refuzului de soluționare invocat.

II. Decizia Înaltei Curții de Casați și Justiție, pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea adresei din 11 februarie 2013 emisă de B. Prin B.; obligarea la plata sumei de 45.459,54 lei, contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a recoltat în calitate de proprietar pentru suprafața de 107,50 ha; plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, începând cu cel puțin cu data de 11 februarie 2014, cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, Înalta Curte a reținut că în stabilirea instanței competente să soluționeze în fond litigiul se are în vedere exclusiv criteriul poziționării autorității intimate în rândul autorităților publice și constatând că intimata este o autoritate de nivel central, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj-Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Răchițele, în contradictoriu cu pârâtul B. prin C., în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.