ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2015

Decizia nr. 3901/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Majestatea Sa Regele Mihai I al României a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 215.032,02 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar al suprafeței de teren forestier - 1.255 ha, cu titlu de compensații/ajutor de stat, aferente anului 2011;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 215.032.,02 lei, începând cu 13.01.2014 când creanța a devenit eligibilă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafeței de teren forestier de 1.255,00 ha, inclusă în zona/tipul funcțional T1, T2 din Siturile Natura 2000 Valea Mureșului, Defileul Mureșului Inferior și Drocea, dar nu poate beneficia în niciun fel de dreptul de proprietate, fiindu-i interzisă exploatarea sau utilizarea resurselor naturale, precum și orice formă de folosire a terenului, în baza O.U.G. nr. 57/2007.

Prin adresa nr. 83593/15 din 26 august 2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură s-a respins plata ajutorului de stat față de reclamant.

Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2015, la solicitarea reclamantului, s-a dispus rectificarea citativului, în sensul citării în calitate de pârât numai a Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, întrucât prin O.U.G. nr. 86 din 17 decembrie 2014, Departamentul pentru Ape Păduri și Piscicultură s-a desființat și entitatea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice s-a redefinit, devenind Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor.

În raport de această împrejurare, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând în cadrul primului petit al cererii și anularea parțială a actului reprezentat de adresa nr. 83593/15 din 26 august 2014 emisă de D.A.P.P.

2.1. Prin sentința nr. 680 din 11 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că adresa nr. 83593 din 26 august 2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, referitoare la acordarea compensațiilor pe care reclamantul apreciază că i se cuvin, nu reprezintă un act administrativ pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, întrucât nu are caracterul unei decizii, ci reprezintă doar o informare pentru reclamant, despre cadrul legal actual în ceea ce privește acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarul nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

În opinia curții de apel, această informare nu poate fi considerată o decizie în soluționarea unei cereri și nici a unei contestații împotriva unui act al unei entități locale întrucât nu se relevă o măsură specială care să prevadă că refuzul autorității teritoriale I.T.R.S.V. Oradea se atacă la autoritatea ierarhic superioară, urmând ca procedura de soluționare a unei astfel de cereri să se finalizeze cu emiterea unei decizii către conducătorul instituției superioare centrale.

Având în vedere că nivelul compensațiilor solicitate este sub valoarea de un 1.000.000 lei, instanța a apreciat că soluționarea prezentului litigiu este de competența Tribunalului București, secția civilă, deorece raportul juridic dedus judecății este de drept civil, obiectul cauzei constituindu-se în pretenții nu poate fi încadrat în dispozițiile Legii 554/2004, suma solicitată reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar.

2.2. Prin sentința nr. 743 din 2 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență materială invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a constatat că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea parțială a actului administrativ nr. 83593/IS/26.08.2014, raportat la anii 2011 și 2013, prin care pârâtul și-a exprimat refuzul nejustificat de acordare a compensațiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat; obligarea pârâtului la plata contravalorii produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul le-ar fi putut recolta, sumă solicitată cu titlu de ajutor de stat cuvenit în baza Legii nr. 46/2008 și H.G. nr. 861/2009, precum și plata dobânzilor aferente.

Raportându-se la noțiunea contenciosului administrativ, astfel cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată și a actului administrativ, potrivit art. 2 lit. c) din același act normativ, tribunalul a apreciat că ceea ce invocă reclamantul nu este o răspundere civilă delictuală, ci refuzul pârâtului, în calitatea sa de autoritate publică, de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, refuz exprimat prin adresa nr. 83593/IS/26.08.2014, contestată.

Analiza naturii actului emis conduce la soluționarea pe fond a acțiunii, cu respectarea principiului disponibilității, în condițiile în care, reclamantul a arătat că acțiunea dedusă judecății este o acțiune întemeiată pe dispozițiile speciale ale legii contenciosului administrativ, instanța civilă neputând analiza refuzul autorității publice de a acorda ajutorul de stat.

Având în vedere că actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală, tribunalul a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiunea în contencios înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, astfel cum a fost precizată sub aspectul obiectului și al cadrului procesual pasiv, reclamantul Majestatea Sa Regele Mihai I al României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea parțială a adresei nr. 83593/15 din 26 august 2014 emisă de pârât;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 450.532,21 lei reprezentând c/val. produse de masă lemnoasă, cu titlu de compensații/ajutoare de stat aferente anilor 2011 și 2013;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor aferente, începând cu data de 13.01.2014.

Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de refuzul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, de acordare a despăgubirilor, refuz exprimat prin adresa nr. 83593/15 din 26 august 2014 și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, după cum bine a remarcat a doua instanță aflată în conflict.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de acordare a despăgubirilor exprimat de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin adresa nr. 83593/15 din 26 august 2014.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei este determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, astfel că revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul reclamantul Majestatea Sa Regele Mihai I al României, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2015.