ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2015

Decizia nr. 3023/2015 Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2015 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, Consiliul Concurenței a formulat, în temeiul art. 37 și art. 38 din Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cerere de autorizare judiciară în legătură cu o posibilă faptă anticoncurențială privind stabilirea onorariilor notariale, solicitând pronunțarea unei încheieri prin care să fie autorizată efectuarea unei inspecții inopinate la sediul principal, precum și la orice alte spații aparținând următoarelor: Camera Notarilor Publici Suceava, Societatea Profesională Notarială A., Societatea Profesională Notarială B., Societatea Profesională Notarială C. - D., Biroul Individual Notarial E., Biroul Individual Notarial F., Biroul Individual Notarial G. și Biroul Individual Notarial H. 2. Soluția primei instanțe Prin încheierea din camera de consiliu nr. 7 din 21 mai 2015, Președintele Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a dispus autorizarea desfășurării unor inspecții inopinate la sediile principale, la sediile secundare,

precum și în orice alte spații de stocare documente mijloace de transport aparținând întreprinderilor: Camera Notarilor Publici Suceava, Societatea Profesională Notarială A., Societatea Profesională Notarială B., Societatea Profesională Notarială C. - D., Biroul Individual Notarial E., Biroul Individual Notarial F., Biroul Individual Notarial G. și Biroul Individual Notarial H., pe o durată de 2 zile lucrătoare consecutive, fie în perioada 25-29.05.2015, fie în perioada 02-05.06.2015, care urmează a fi stabilite prin ordinul Președintelui Consiliului Concurenței în funcție de posibilitățile organizatorice interne ale acestuia.

În motivarea încheierii se arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art 36-38 din Legea nr. 21/1996, pentru autorizarea desfășurării unei inspecții inopinate în mai multe spații simultan, existând indicii privind existența unor înțelegeri anticoncurențiale între societățile membre ale Camerei Notarilor Publici Suceava privind tarifele practicate pe piața serviciilor legale publice de autentificare și legalizare de acte prestate de către notarii publici. 3. Calea de atac exercitată Împotriva încheierii nr. 7 din 21 mai 2015, pronunțată de președintele Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2/2015, a formulat contestație Camera Notarilor Publici Suceava.

Împotriva încheierii nr. 7 din 21 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat contestație - în baza art 38 din Legea nr. 21/1996 - contestatoarea Camera Notarilor Publici Suceava, solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea cererii Consiliului Concurenței de autorizare a desfășurării unei inspecții inopinate la sediul Camerei Notarilor Publici Suceava și a unor birouri notariale ca fiind inadmisibilă. Contestatoarea a arătat că solicitarea Consiliului este abuzivă în condițiile în care regulile concurențiale nu sunt incidente în materie notarială, Birourile notariale și Camerele notarilor publici neputând fi asimilate unor întreprinderi.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 36/1995, notarul public îndeplinește un serviciu de interes public, având statutul unei funcții autonome, iar potrivit art. 27 din Codul deontologic al notarilor publici, profesia de notar se exercită în condiții de concurență, pe criterii exclusive de competență și probitate profesională. În opinia contestatoarei, Legea concurenței se aplică actelor sau faptelor care pot avea ca efect restrângerea sau denaturarea concurenței, cu excepția situațiilor când asemenea masuri sunt luate în aplicarea altor legi, așa cum este cazul de față. A invocat contestatoarea jurisprudența Curții de Justiție Europene (hotărârile din cauza Bosman, cauza Cipolla, cauza Wouters), în susținerea ideii că notarii și organizațiile lor nu intră în domeniul de aplicare al art. 101 TFUE, restricțiile și reglementările referitoare la statutul funcției notariale neputând fi analizate din perspectiva concurențială.

A subliniat și faptul că onorariile prestabilite pentru profesiile juridice reglementate nu sunt considerate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrare dreptului concurenței (hotărârea din C-35/99 Arduino). În sfârșit, contestatoarea a invocat Directiva nr. CE/2006/123, care exclude în mod expres din domeniul său de aplicare „serviciile prestate de notari și executori judecătorești numiți de autoritățile publice”, precum și Directiva nr. 2013/55/UE de modificare a Directivei nr. 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 36/1995, ale Legii nr. 21/1996, pe jurisprudența CJUE și Directiva serviciilor nr. CE/2006/123.

II. Procedura în fața instanței de control judiciar Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, solicitând Intimații Societatea Profesională Notarială A., Societatea Profesională Notarială B., Societatea Profesională Notarială C. - D., Biroul Individual Notarial E., Biroul Individual Notarial F., Biroul Individual Notarial G. și Biroul Individual Notarial H. au depus la dosar întâmpinări cu conținut identic, solicitând admiterea contestației și respingerea ca inadmisibilă a cererii de autorizare formulată de Consiliul Concurenței. La rândul său, intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației și menținerea încheierii contestate ca fiind temeinică și legală.

În această fază procesuală nu au fost administrate probe noi. III. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de contestatoare, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că este nefondată contestația, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Critica esențială adusă de contestatoare încheierii atacate privește inadmisibilitatea cererii Consiliului Concurenței de autorizare judiciară, prin prisma necompetenței acestuia de a investiga și sancționa activitatea notarială. Astfel, contestatoarea susține că birourile notariale și camerele notarilor publici nu se încadrează în noțiunea de „întreprindere” sau asociere de întreprinderi, astfel cum acestea sunt consacrate în jurisprudența comunitară, motiv pentru care nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 21/1996.

Înalta Curte reține, sub acest aspect, faptul că, în conformitate cu art. 35 al Legii nr. 36/1995, notarul public este numit în funcție de ministrul justiției, iar potrivit art. 7, actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă și, după caz, forța executorie prevăzute de lege. Acest fapt nu împiedică însă, calificarea birourilor notarilor publici ca întreprinderi în accepțiunea normelor de concurență, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând că notarii publici își exercită activitatea în condiții de concurență, ceea ce nu este caracteristic exercitării autorității publice (hotărârile din 24.05.2011, în Cauza C-50/08, Comisia v. Franța, și în Cauza C-51/08, Comisia v. Luxemburg).

Faptul că notarul public prestează un serviciu de interes public nu îl exclude din sfera de aplicare a regulilor de concurență, cel puțin o parte a activității sale având un evident caracter privat/comercial, fiind exercitată și în vederea abținerii unui profit sub aspect economic, și fiind exercitată în condiții de concurență, ceea ce îi imprimă statutul de întreprindere supusă regulilor de concurență. Spre exemplu, consultanța și asistența juridică asigurate de notar cu ocazia autentificării actului sau a convenției menționate nu pot fi considerate o participare la exercitarea autorității publice, chiar și atunci când există o obligație legală pentru acesta de a asigura o astfel de consultanță sau de asistență.

Notarul public nu acționează ca un funcționar, deși este numit „în funcție” de ministrul justiției (conform art. 35 din Legea nr. 36/1995). Pentru serviciile prestate constând în actele/procedurile îndeplinite prin valorificarea cunoștințelor profesionale, biroul notarial încasează un preț/onorariu. Acest preț/onorariu nu reprezintă o taxă pe care notarul public o colectează în numele statului și pentru stat și nici un salariu plătit de angajator (spre exemplu, Ministerul Justiției, care realizează numirea în funcție). Onorariile încasate de fiecare notar public se constituie într-un venit care variază de la caz la caz și care, după scăderea cheltuielilor efectuate poate fi asimilat, în termeni economici, profitului realizat de o întreprindere.

Prin urmare, veniturile realizate de un notar public într-o perioadă de timp nu sunt prestabilite, ci variază în funcție de volumul de activitate prestată, fiind astfel influențat de oferta de servicii similare care îl concurează. Un argument în plus pentru afirmarea caracterului economic al activității notariale este faptul că facturile emise de biroul notarial sunt purtătoare de T.V.A.

Prevederile directivelor invocate de contestatoare nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie în prezenta cauză, Directiva 2005/36/CE modificată prin Directiva 2013/55/UE instituind un sistem pentru recunoașterea calificărilor profesionale în Uniunea Europeană, iar Directiva 2006/123/CE privind serviciile având ca scop eliminarea barierelor din calea comerțului cu servicii în Uniunea Europeană, prin simplificarea procedurilor administrative pentru prestatorii de servicii, consolidarea drepturilor consumatorilor și ale întreprinderilor care beneficiază de servicii și stimularea cooperării între țările UE. Nici hotărârea CJUE din 19.02.2002 în cauza 35/99, Manuele Arduino și nici celelalte hotărâri (din cauza Bosman, cauza Cipolla, cauza Wouters) invocate de contestatoare nu intră în coliziune cu cele statuate în jurisprudența recentă a CJUE expusă mai sus, neavând în vedere situații similare.

Prin urmare, autoritatea de concurență a calificat în mod corect biroul notarului public ca întreprindere prin prisma definiției cuprinse la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, definiție care preia, de altfel, criteriile instituite la nivel european în materie de concurență. În acest context, Înalta Curte reține că Legea nr. 21/1996 are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.

Dispozițiile ei se aplică - potrivit art. 2 - „actelor și faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, săvârșite de: a) întreprinderi sau asociații de întreprinderi - persoane fizice sau juridice - de cetățenie, respectiv de naționalitate română sau străină, denumite în continuare întreprinderi; b) autoritățile și instituțiile administrației publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operațiuni de piață, influențând direct sau indirect concurența, cu excepția situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.” La art. 2 alin. (2) al actului normativ, noțiunea de întreprindere, în sensul acestei legi, este definită ca referindu-se la „orice operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață dată, independent de statutul său juridic și de modul de finanțare, astfel cum este definită în jurisprudența Uniunii Europene”.

Legea concurenței interzice orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, , sarcina probei unei încălcări a acestei interdicții revenind Consiliului Concurenței (art. 5). Ca autoritate națională în domeniul concurenței, Consiliul Concurenței este abilitat să investigheze posibilele încălcări, iar spre această finalitate, inspectorii de concurență pot efectua inspecții inopinate în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi le dețin legal, să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile, indiferent de locul în care sunt depozitate și de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate (art. 36). În conformitate cu art. 37 și art. 38 din Legea nr. 21/1996, în baza autorizării judiciare date prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta, inspectorii de concurență pot efectua inspecții, în spațiile prevăzute la art. 36, precum și în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor administratorilor, directorilor și altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici,

supuși investigației. Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Președintele Curții de Apel București că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 36-38 din Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, existând indicii privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, indicii potrivit cărora colegiul director al Camerei Notarilor Publici Suceava ar fi informat notarii publici din raza teritorială a Curții de Apel Suceava cu privire la obligația de a respecta o anumită grilă de onorarii stabilită de Cameră și care impune onorarii minime de regulă mai mari de câteva ori decât cele stabilite de Ministerul Justiției, motiv pentru care încheierea pronunțată se impune a fi menținută ca fiind temeinică și legală.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, Înalta Curte va menține ca legală și temeinică încheierea președintelui curții de apel, urmând să respingă contestația formulată de Camera Notarilor Publici Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de contestatoarea Camera Notarilor Publici Suceava împotriva încheierii nr. 7 din 21 mai 2015, pronunțată de Președintele Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2/2015. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2015.