ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2018

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.07.2015, reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, în baza art. 14 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, suspendarea Ordinului nr. 278/20.05.2015 și a Ordinului nr. 297/22.05.2015 emis în baza primului ordin, prin care s-a dispus de către pârât declanșarea unei investigații la Camera Notarilor Publici și a unor birouri notariale și a unei inspecții inopinate. Prin sentința nr. 186 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 02.11.2015. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 3181 din 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel București a calificat prematuritatea și tardivitatea, invocate prin întâmpinare de pârât, ca fiind excepția inadmisibilității, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 278/20.05.2015 și nr. 297/22.05.2015 formulată de reclamantă, ca inadmisibilă. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A susținut recurenta-reclamantă că instanța a pronunțat sentința în considerarea Legii nr. 21/1996 a concurenței, deși a susținut că această lege nu este aplicabilă activității notariale, care nu se desfășoară în condiții concurențiale iar forma de organizare a activității necircumscriindu-se noțiunii de întreprindere, astfel cum este definită în art. 2 alin. (2) din lege. A arătat că activitatea notarială este reglementată prin lege specială, art. 3 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, care prevede că notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome. În România, nu există o altă entitate profesională care să desfășoare activități similare celei notariale pentru a se pune problema aplicabilității art. 5 din Legea nr. 21/1996. De asemenea, birourile notariale sau societățile profesionale notariale organizate în camere nu se află în poziție concurențială sub niciun aspect, fiind supuse legii speciale unice ca organizare, obiect de activitate, subordonare, tarife aplicabile. Tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici nu sunt stabilite în mod liber prin concurență, pe baza cererii și ofertei, ci sunt stabilite de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici și aprobate prin Ordin al ministrului Justiției, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 652/2009. Astfel, ordinele atacate sunt nule pentru că au fost emise în baza unei legi sub incidența căreia nu intră activitatea notarială.

Apărările intimatului-pârât Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. A arătat că recurenta și-a construit întreaga apărare pe baza a două alegații, faptul că Legea nr. 21/1996 nu se aplică activității notariale și că, pentru a fi aplicabilă această lege, ar trebui abrogată Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, fără a se raporta, în raport cu obiectul acțiunii, cerere de suspendare, la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr. 21/1996, a opinat intimatul că notarul public nu acționează ca un funcționar, prevederile Legii nr. 36/1995 neîmpiedicând calificarea notarilor publici ca întreprinderi în accepțiunea normelor de concurență. Această concluzie rezultă din Raportul Comisiei Europene din data de 09.02.2014 privind concurența în sectorul serviciilor profesionale, denumite și profesii liberale, și din cele statuate de Curtea Europeană de Justiție, în sensul că notarii publici își exercită activitatea în condiții de concurență. De asemenea, notarul public, pentru serviciile prestate, încasează un onorariu, care poate varia de la caz la caz, iar chitanțele și facturile emise sunt purtătoare de TVA, ceea ce constituie un argument în sprijinul caracterului economic al activității desfășurate. Astfel, în raport cu prevederile Legii nr. 21/1996, instanța de fond a respins în mod temeinic, legal și motivat acțiunea Camerei Notarilor Publici Suceava ca inadmisibilă.

Procedura de soluționare a recursului 4.1. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată. 4.2. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 4.3. Reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Ordinului nr. 278/20.05.2015 și a Ordinului nr. 297/22.05.2015 emise de Consiliul Concurenței. Prin Ordinul nr. 278/20.05.2015, Președintele Consiliului Concurenței a dispus declanșarea unei investigații din oficiu având ca obiect fapta anticoncurențială prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenței. Prin încheierea de ședință nr. 7 din 21 mai 2015, Curtea de Apel București, în temeiul art. 36, 37 și 38 din Legea nr. 21/1996, a admis cererea Consiliului Concurenței de obținere a autorizării judiciare în vederea desfășurării de inspecții inopinate, reținând existența unor indicii cu privire la existența unor înțelegeri anticoncurențiale între societățile membre ale Camerei Notarilor Publici Suceava, în sensul că se practică un sistem de stabilire a onorariilor notariale care poate fi de natură anticoncurențială. Astfel, prin Ordinul nr. 297/22.05.2015, Președintele Consiliului Concurenței, în temeiul art. 26 alin. (3) și art. 36 din Legea nr. 21/1996, a dispus desfășurarea unei inspecții inopinate la Camera Notarilor Publici Suceava și la unele birouri notariale. 4.4. Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a celor două ordine, ca inadmisibilă, reținând că Ordinul nr. 278/20.05.2015 poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația, conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996. În ceea ce privește Ordinul nr. 297/22.05.2015, prima instanță, verificând condițiile din legea specială privind exercitarea dreptului la acțiune în termenul legal, de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 36 alin. (6) din Legea nr. 21/1996, a reținut că, potrivit aparenței rezultate din probele administrate, cererea de suspendare este inadmisibilă. 4.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând a se constata că sentința a fost dată în considerarea Legii nr. 21/1996, inaplicabilă activității notariale, și că ordinele atacate sunt nule pentru că au fost emise în baza acestei legi. 4.

Se constată că recurenta a invocat formal pct. 6 al art. 488, pentru că nu a motivat de ce hotărârea de fond nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond îndeplinește exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare a celor două ordine este inadmisibilă. 4.

De asemenea, nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta nu formulează critici ale soluției primei instanțe sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, ci susține că Legea nr. 21/1996 nu ar fi aplicabilă în cauză, ci Legea nr. 554/2004. Or, obiectul cererii sale de suspendare, întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, îl constituie tocmai suspendarea unor ordine emise de Consiliul Concurenței în baza Legii nr. 21/1996. Prima instanță nu putea analiza cererea de suspendare decât în raport cu dispozițiile legii în temeiul căreia ordinele contestate au fost emise. Recurenta susține inaplicarea Legii nr. 21/1996 asupra activității notariale, criticând, de fapt, însăși emiterea ordinelor Consiliului Concurenței, susțineri care nu pot fi analizate în această fază a litigiului, în raport cu soluția dată asupra cererii de suspendare, de respingere, ca inadmisibilă, soluție asupra căreia recurenta nu a formulat critici pertinente. 4.

Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.