ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3295/2008

Ședința publică de la 7 noiembrie 2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

16 ianuarie 2006, reclamanta SC M. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta SC R. SRL să se constate că și-a îndeplinit obligația asumată la

momentul negocierii prețului pentru spațiul cu altă destinație decât cea de

locuință situat în Brașov, Piața Enescu – Mureșenilor, și a achitat cu titlu de

avans 30 % din valoarea de 65.000 dolari convenită la 5 iunie 2002; să se

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic apt de intabulare privind

vânzarea acestui spațiu; să se dispună înscrierea în cartea funciară a

dreptului de proprietate cu titlu de „drept cumpărare”, cu cheltuieli de

judecată.

Judecătoria Brașov, prin sentința

civilă nr. 6013 din 6 iulie 2006, a respins acțiunea reclamantei, iar

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 406/ Ap din 28

noiembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei

Brașov invocată din oficiu, a admis apelul reclamantei declarat împotriva

hotărârii instanței de fond pe care a anulat-o și a trimis cauza Tribunalului

Brașov, secția comercială, competent în soluționarea litigiului.

Prin sentința civilă nr. 2149 din 2

mai 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială, s-a respins acțiunea

reclamantei.

Apelul declarat de SC M. SRL împotriva

hotărârii primei instanțe a fost respins prin decizia nr. 213/ Ap din 22

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei

că prețul de vânzare a spațiului cu altă destinație situat în Brașov Piața

Enescu – str. Mureșenilor stabilit la suma de 65.000 DOLARI S.U.A. + 2 %

comision + TVA nu este valabil, deoarece hotărârea comisiei de negociere s-a

luat numai de doi din cei cinci membri, și nu cu majoritatea simplă prevăzută

de art. 4 pct. 4 și 5 din H.G. nr. 505/1998.

Deci, prețul nu a fost stabilit prin

acordul părților, așa încât nu se poate pronunța, conform art. 1073 C. civ., o

hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC M. SRL cu sediul ales în Brașov a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea în tot a

hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acestuia, schimbarea în tot a

sentinței tribunalului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC R.

SRL Brașov a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel a

reținut incorect că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare, deoarece nu a avut loc o negociere a prețului spațiului din

litigiu cu respectarea dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 505/1998.

A susținut recurenta în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea atacată a fost dată

cu aplicarea greșită a legii întrucât atunci când s-a stabilit că prețul de

vânzare a imobilului din litigiu nu a fost aprobat prin voința majorității

simple a comisiei de negociere așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (4) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998, fiind semnat numai de

doi membri ai acestei comisii.

S-a invocat faptul că prin definiție

majoritatea simplă reprezintă’ jumătate plus unul din cei prezenți la vot, așa

încât în condițiile în care trei membri ai comisiei de negociere au fost

prezenți la vot, iar doi au semnat procesul verbal de negociere majoritatea

simplă cerută de lege a fost întrunită.

Instanța de apel nu a reținut faptul

că nesemnarea procesului verbal de negociere din 5 iunie 2002 a fost invocată

de intimata-pârâtă și astfel nu a dat eficiență principiului „nemo auditur

propriam turpitudinem allegans, respectiv, că nimănui nu îi este îngăduit să se

prevaleze de propria incorectitudine.

Recurenta, a precizat că atitudinea

președintelui comisiei de negociere D. cele care inițial a semnat procesul

verbal, dar ulterior s-a obținut poate fi asimilată unei clauze îndoielnice,

astfel că sunt aplicabile prevederile art. 978 C. civ., conform cărora clauza trebuie

interpretată în sensul în care produce efecte juridice.

Motivele invocate de președintele

comisiei printre care și acela că era soțul asociatei unice a societății

intimate care solicita vânzarea nu erau în contradicție cu dispozițiile art. 8,

Capit. VII din contractul de administrare.

Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susținut valabilitatea procesului

verbal de negociere din 5 iunie 2002 întrucât nu a fost încheiat cu încălcare art.

4 alin. (4) și (5) din Normele Metodologice privind vânzarea spațiilor aprobate

prin H.G. nr. 505/1998 nu au temei legal.

Prin sentința civilă nr. 6840 din 29

mai 2002 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă, intimata-pârâtă SC R. SRL a

fost obligată să încheie cu recurenta-reclamantă SC M. SRL contract de

vânzare-cumpărare pentru spațiul situat în Brașov Piața Enescu – str. Mureșenilor,

respectiv 15 noiembrie.

Ulterior, s-a încheiat procesul verbal

din 5 iunie 2002 privind negocierea prețului de transmitere cu plată a

spațiului la suma reprezentând echivalentul în lei a 65.000 DOLARI S.U.A. +

comision 2 % + TVA, chiria urmând a fi achitată în continuare, până la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Referitor la acest proces verbal de

negociere a prețului se constată că a fost semnat numai de doi din cei cinci

membri ai Comisiei de negociere, președintele a declarat că se abține conform

mențiunilor din cuprinsul actului, așa încât nu este valabil, pentru că nu a

fost întrunită majoritatea simplă prevăzută de art. 4 pct. 4 și 5 Normele

metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998.

Susținerile recurentei în sensul că

motivul „abținerii” președintelui Comisiei de negociere nu este legal sau că

prin definiție majoritatea simplă reprezintă jumătate plus unu din cei prezenți

la vot și care a fost întrunită prin votul a doi din cei trei membri prezenți

ai Comisiei de negociere nu pot fi reținute întrucât au temei legal.

Afirmația recurentei că atitudinea

oscilantă a președintelui Comisiei de negociere care inițial a semnat procesul

verbal, iar ulterior s-a abținut poate fi asimilată unei clauze îndoielnice

care trebuie interpretată în sensul în care produce un efect conform art. 978 C.

civ., nu are temei legal, întrucât aceste dispoziții legale se referă la

interpretarea convențiilor, iar în speță suntem în prezența unui proces verbal

care nu a fost semnat de președintele comisiei de negociere.

Susținerea recurentei că în raport de

dispozițiile art. 6 din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 505/1998,

încheierea unui proces verbal de negociere este o formalitate cerută „ad

probationem” și nu „ad validitatem”, nu poate fi reținută întrucât în speță, nu

a avut loc o negociere a prețului prin acordul de voință al părților, iar lipsa

acestuia nu poate fi suplinit de instanța de judecată.

Așa fiind, toate celelalte critici

prin care recurenta a susținut că prețul trebuia achitat numai în momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau că acesta ar fi fost stabilit

prin procesul verbal de negociere prin care s-a prevăzut și modalitatea

achitării eșalonat în rate, nu pot fi examinate întrucât procesul verbal din 5

iunie 2002 de negociere a prețului nu a fost întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale prevăzute de art. 4, pct. 4 și 5 din H.G. nr. 505/1998.

Pentru considerentele reținute urmează

ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC M. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 213/ Ap din 22

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2008.