ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1186/2017

Decizia nr. 1186/2017

Deliberând asupra prezentei contestații, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 35 din 17 ianuarie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani a domnului A. prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, având grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.

S-a reținut că, deși în Hotărârea nr. 661/2008 nu se precizează expres, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că punctul de vedere al colegiului de conducere este unul consultativ, care urmează să fundamenteze decizia de menținere în funcție a unui magistrat, ținând cont și de nevoia de personal a parchetului reliefată de situația posturilor și volumul de activitate al instanței în cauză.

S-a mai arătat că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are în vedere situația dificilă cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă, însă nu se poate neglija faptul că este prioritară ocuparea posturilor vacante din sistem prin procedurile ordinare prevăzute de lege, cum ar fi, în situația de față, transferul, promovarea efectivă în funcții de execuție, sau numirea din funcția de judecător în funcția de procuror. în virtutea acestor considerente se retine faptul că în ședința din data de 18 ianuarie 2017, cu ocazia soluționării contestației formulate de domnul procuror B. împotriva Hotărârii nr. 799 din 29 decembrie 2016 a Secției pentru procurori, Plenul a dispus menținerea soluției adoptate prin această hotărâre, respectiv respingerea menținerii detașării în cadrul Școlii Naționale de Grefieri a domnului procuror B., acesta urmând să-și desfășoare efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, unitate de parchet la care domnul procuror a promovat efectiv în urma concursului de promovare efectivă în funcții de execuție organizat la data de 3 aprilie 2016.

Totodată, Plenul Consulului Superior al Magistraturii a reținut faptul că instituția menținerii în funcție vizează ocuparea în mod excepțional a posturilor de judecător și de procuror, iar dispozițiile legale instituie doar o vocație, iar nu un drept absolut pentru judecătorii și procurorii care solicită continuarea activității după împlinirea vârstei de 65 de ani, avizul urmând să fie emis de către Plen cu luarea în considerare atât a motivelor invocate de magistratul solicitant cât și după evaluarea situației parchetului la care funcționează acesta.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 februarie 2017, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM), anularea în tot a Hotărârii Plenului CSM nr. 35 din 17 ianuarie 2017 și obligarea Plenului CSM să emită avizul anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani a domnului A., prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

În susținerea cererii sale, contestatorul a arătat că, de la momentul soluționării de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a cererii domnului procuror A., prin prisma analizării situației Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, nu s-a modificat situația acestui parchet în sensul prevăzut de Plen, ci s-a înrăutățit, având în vedere că domnul procuror B., care ar fi trebuit să-și desfășoare efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost numit între timp, la sfârșitul lunii ianuarie 2017, procuror la Direcția Națională Anticorupție.

Nici pe viitor nu se întrevede o îmbunătățire a situației Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în condițiile în care alți doi procurori, respectiv C. și D., intenționează să se transfere la alte parchete, formulând în acest sens cereri repetate de transfer, ultimele cereri fiind analizate la data de 09 februarie 2017, iar un alt procuror intenționează să se înscrie la concursul de numire în funcție de conducere la un alt parchet, ce va avea loc în perioada martie - aprilie 2017.

Astfel că, prin procedurile ordinare enunțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu se pot ocupa posturile vacante de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, cel puțin până la următorul examen de promovare efectiva pe funcții de execuție care va avea loc în perioada septembrie - noiembrie 2017, conform calendarului estimativ al concursurilor și examenelor din anul 2017 modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 6 din 12 ianuarie 2017, impunându-se în acest caz adoptarea unei măsuri care vizează ocuparea în mod excepțional a posturilor de procuror, prin menținerea în funcție a unui procuror după ce acesta împlinește vârsta de 65 de ani.

A mai arătat contestatorul că în analiza unor astfel de cereri, Plenul CSM nu a dat dovadă de consecvență, soluționând la intervale foarte scurte de timp cereri similare în mod diferit, nesocotind caracterul excepțional al ocupării posturilor de judecător sau procuror prin această modalitate.

Contestatorul a mai arătat că, având în vedere gradul de ocupare al schemei de procurori existent la acest moment atât la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, cât și al unităților din subordine, prevederile legislative actuale referitoare la cariera profesională (delegare, detașare, transfer), fluctuația de personal înregistrată în ultimii ani, volumul de activitate, perspectivele sunt sumbre, cu efect descurajator și pentru procurorii care încă își desfășoară activitatea.

S-a reliefat și că domnul prim procuror adjunct a dovedit că este apt de a-și desfășura activitatea în aceeași parametrii ca un procuror cu vârsta cuprinsă între 35 - 50 ani, este sănătos fizic și mental, echilibrat în relațiile profesionale și cele interumane. În cursul anului 2016 (dar și al anilor precedenți) domnul prim procuror adjunct nu a dorit să efectueze concediul de odihnă, nu a avut probleme de sănătate, și a îndeplinit atribuțiile cu responsabilitate și promptitudine.

Contestatorul a mai arătat că domnul prim procuror adjunct a respectat cu strictețe normele codului deontologic, s-a dovedit a fi un bun coleg, a sprijinit, prin cunoștințele teoretice, practice și întreaga sa experiență profesională, pe procurorii cu vechime redusă în magistratură, realizând astfel o adevărată punte de legătură între generații. Acestuia i s-a acordat calificativul „foarte bine" la ultima evaluare a activității profesionale, îndeplinește standardele profesionale și morale pentru desfășurarea activității în condiții foarte bune.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul CSM a invocat, în principal, excepția lipsei de interes și, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției lipsei de interes, intimatul a arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila nu este „o persoană interesată" în accepțiunea art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, deoarece în cadrul procedurii speciale a menținerii în funcție a magistraților reglementată de dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, singura persoană care poate solicita menținerea în funcție este judecătorul sau procurorul care dorește să își desfășoare în continuare activitatea după împlinirea vârstei de 65 de ani, iar raportul juridic ce se stabilește în acest caz este un raport intuitu personae.

A mai precizat intimatul că prin hotărârea atacată în cauză nu s-au negat experiența profesională și conduita morală a domnului procuror A., ci s-a apreciat asupra cererii sale, ținând cont de politica de resurse umane la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și la nivelul întregului sistem judiciar, astfel încât posturile de procuror vacante în prezent să fie ocupate prin procedurile legale privind transferul, promovarea în funcții de execuție, valorificarea rezultatelor obținute la concursurile de promovare, numirea judecătorilor în funcția de procuror.

Contrar susținerii contestatorului privind obligativitatea admiterii cererii domnului procuror A. atunci când exista avizul consultativ favorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, învederăm că revine Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să decidă asupra oportunității unei asemenea măsuri, raportat la politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de regulament.

Analizând Hotărârea CSM atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea lui, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Rezultă că, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamant poate fi orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

A stabili, pe bază de probe, dacă există o vătămare este o problemă ce ține de fondul litigiului administrativ, iar nu de calitatea procesuală.

Pe de altă parte, noțiunea de „interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ” nu se confundă cu noțiunea de “interes” în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii). Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Or, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, interes ce derivă din nevoia instituției de a avea schema de personal completă pentru a putea desfășura activitatea în condiții optime.

Așa fiind, vor fi respinse cele două excepții invocate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Pe fondul contestației, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcție, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, prin Hotărârea nr. 661/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în aplicarea normelor legale anterior invocate, s-au reglementat aspectele referitoare la depunerea cererilor de menținere în funcție, termenul în care acestea se depun, exprimarea unui punct de vedere de către colegiile de conducere ale instanțelor sau parchetelor la care solicitanții își desfășoară activitatea sau de către conducerea instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare, după caz, și întocmirea unui referat corespunzător de către direcția de resort.

De asemenea, conform art. 35 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor:

a) propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari;

b) numește judecătorii stagiari și procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;

c) dispune promovarea judecătorilor și a procurorilor;

d) eliberează din funcție judecătorii stagiari și procurorii stagiari;

e) propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecători și procurori, în condițiile legii;

f) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Din dispozițiile legale menționate, rezultă că luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor, în funcția de procuror.

Dispozițiile legale și regulamentare ce reglementează instituția menținerii în funcția de procuror sau de judecător, după vârsta de 65 de ani, având un caracter supletiv, nu creează în mod automat un drept la menținerea în funcție, după vârsta de 65 de ani, prin acordarea avizului anual, respectiv o obligație a Consiliului Superior al Magistraturii în acest sens.

Dispozițiile conferă numai o vocație în sensul arătat, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile care au ca obiect menținerea în funcția de procuror sau în cea de judecător, după vârsta de 65 de ani.

Instituția menținerii în funcție a judecătorilor și procurorilor, după vârsta de 65 de ani, prin acordarea avizului anual, vizează ocuparea în mod excepțional a posturilor de judecător și procuror, întrucât regula este eliberarea din funcția de judecător și procuror prin pensionare. Ia împlinirea vârstei prevăzute de lege, adică 65 de ani (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu dispozițiile art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

Este cunoscut că norma permisivă, în dreptul administrativ, exprimă puterea discreționară dată autorității de a acționa sau nu, libertatea de apreciere de a acționa într-un sens sau altul, ceea ce nu echivalează cu faptul că această putere poate fi utilizată abuziv, fără justificări legale ale opțiunii sale. A accepta contrariul ar însemna acceptarea excesului de putere fără nici un control al activității administrației, ceea ce este nepermis într-un stat de drept, care potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituția României, se organizează nu doar potrivit principiului separației puterilor, dar și a celui al echilibrului acestora în cadrul democrației constituționale.

Or, în cauza de față, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a săvârșit un exces de putere prin nerezolvarea favorabilă a cererii privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani a domnului A. prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, ci dimpotrivă, și-a exercitat, ca autoritate administrativă cu atribuții în domeniul carierei judecătorilor și procurorilor, dreptul de apreciere, în limitele competențelor stabilite de lege și cu respectarea procedurilor legale și regulamentare. Nu poate fi reținută o cauză de nelegalitate a acestei hotărâri care să atragă anularea actului administrativ atacat.

Pe de altă parte, invocarea Deciziei nr. 4161 din 5 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are relevanță în cauză, întrucât este o hotărâre singulară, neputându-se vorbi de o practică unitară și consolidată a instanței supreme în sensul acestei decizii.

7.Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Hotărârii nr. 35 din 17 ianuarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Hotărârii nr. 35 din 17 ianuarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - LM