ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2016

Decizia nr. 961/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7 din 05 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013 s-au dispus următoarele:

- au fost respinse: cererea reclamantei de a nu fi avute în vedere concluziile scrise și actele anexate, depuse la dosar de A. București și cererea de restituire a acestora pe cale de consecință, ca neîntemeiate;

- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul C. - D. - E. (prin A. București) astfel cum a fost completată și precizată în sensul că:

- au fost anulate în parte Decizia nr. 27646/1 din 14 iunie 2012, Procesul verbal din 14 iunie 2012 și Decizia nr. 63 din 07 martie 2013, respectiv în ceea ce privește debitul principal determinat prin aplicarea taxelor antidumping în cuantum de 172,20 euro/1.000 kg. și a taxelor compensatorii în cuantum de 237 euro/1.000 kg. la produsul biodiesel transportat cu nava F.;

- au fost anulate, pe cale de consecință, Decizia nr. 27646/1 din 14 iunie 2012, Procesul verbal din 14 iunie 2012 și Decizia nr. 63 din 07 martie 2013 și în ceea ce privește debitul accesoriu aferent debitului principal, taxa pe valoare adăugată și debitul accesoriu aferent taxei pe valoare adăugată. Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată;

- s-a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În raport de această soluție, la data de 14 aprilie 2015 pârâta A. București, în temeiul disp. art. 281

1

alin. (1) si art. 281

2

C. proc. civ., a formulat cerere de lămurire și de completare învederând următoarele:

În fapt,

prin cererea de chemare în judecata, completata și precizata ulterior, reclamanta SC B. SRL a solicitat instanței să dispună, în principal anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr. 27646/1 din 14 iunie 2012, precum și a procesului verbal de control din 14 iunie 2012, acte emise de G. din cadrul H. pentru suma totala de 104.880.551 lei.

În subsidiar

a fost solicitată și anularea în parte a Deciziei nr. 63 din 07 martie 2015 emisa de D. - E., prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiata a contestației formulata împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr. 27646/1 din 14 iunie 2012 și a Procesului verbal de control din 14 iunie 2012 pentru suma de 104.880.551 lei.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 7 din 05 ianuarie 2015, a admis în parte acțiunea astfel cum a fost completata și precizată de reclamantă, in sensul ca a anulat în parte Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr. 27646/1 din 14 iunie 2012, procesul verbal de control din 14 iunie 2012 si Decizia nr. 63 din 07 martie 2013 in ceea ce privește debitul principal prin aplicarea taxelor antidumping in cuantum de 172,20 euro/1.000 kg si a taxelor compensatorii in cuantum de 237 euro/1.000 kg, la produsul biodiesel transportat cu nava F. Totodată, actele atacate au fost anulate și în ceea ce privește debitul accesoriu aferent debitului principal, taxa pe valoarea adăugata și debitul accesoriu aferent taxei pe valoarea adăugata.

S-a susținut că, din considerentele sentinței nr. 7 din 05 ianuarie 2015 a reieșit că pentru produsul biodiesel transportat cu nava F. trebuia calculate taxe antidumping si compensatorii la o valoare mai mica decât cele calculate de organele de control, prin aplicarea unor valori de 219,4 euro/tona in loc de 237 euro/tona pentru taxa compensatorie, respectiv 115,6 euro/tona în loc de 172,2 euro/tona pentru taxa antidumping, iar în dispozitiv nu se precizează daca actele au fost anulate pentru întreaga suma aferenta transportului în cauza sau doar pentru diferența considerata de instanța ca fiind calculata suplimentar. De asemenea, in dispozitiv nu se menționa explicit suma pentru care s-a dispus desființarea actelor din totalul de 104.880.551 lei, acesta fiind susceptibil de interpretări ce ar putea determina dificultăți la punerea acestuia în executare.

Astfel cum rezulta din actele depuse la dosar, produsul biodiesel ce a fost transportat cu nava F. face obiectul declarațiilor vamale din 18 iunie 2009, din 19 iunie 2009, din 25 iunie 2009 supuse controlului ulterior, iar cele trei declarații vamale se regăsesc în anexele actului de control la pozițiile 26, 27, 28.

Având în vedere ca dispozitivul sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015 nu este suficient de clar în raport cu situația de fapt si argumentele pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea acestuia, pârâta considerând ca se impune în principal lămurirea hotărârii în sensul menționării dacă actele atacate au fost desființate pentru toată suma reprezentând taxe aferente produsului biodiesel transportat cu nava F. sau doar pentru diferența de taxe reținuta ca fiind calculata suplimentar (dacă actele atacate au fost anulate pentru suma ce reprezintă diferența de taxe prin diminuarea valorilor taxelor antidumping de la 172,2 euro/tona la 115,6 euro/tona și a taxelor compensatorii de la 237 euro/tona la 219,4 euro/tona sau pentru suma totala a celor doua taxe de la pozițiile 26, 27, 28 din anexe).

De asemenea, pentru a nu exista dificultăți la punerea in executare a dispozitivului, se consideră ca în subsidiar se impune si completarea acestei hotărâri in sensul indicării in concret a sumei pentru care au fost desființate in parte actele contestate.

Față de aceste aspecte, întrucât masurile din dispozitivul hotărârii sunt neclare și susceptibile de mai multe înțelesuri, instituția întâmpinând astfel greutăți la punerea acesteia in aplicare, s-a solicitat în principal lămurirea cu privire la înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 201, iar în subsidiar completarea acesteia.

Celelalte părți nu și-au prezentat punctul de vedere față de cererea de lămurire și completare formulată în cauză, deși au fost legal citate cu această mențiune, precum și cu copie a cererii.

Au fost atașate la dosar din sistem Ecris sentința vizată de cererea formulată, iar în urma adreselor dispuse, dosarul de fond a fost restituit de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță la care dosarul a fost înaintat în calea procesuală a recursului.

Prin sentința civilă nr. 1619 pronunțată în data de 8 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de completare hotărâre, formulată de pârâta A. București în Dosarul nr. x/2/2013 privind pe reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul C. - D. - E. ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015 în sensul că actele contestate au fost anulate pentru toată suma aferentă transportului în cauză (respectiv pentru produsul biodiesel transportat cu nava F.) și a respins în rest cererea de lămurire ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 7 din 05 ianuarie 2015, pentru produsul biodiesel transportat cu nava F. taxele antidumping și compensatorii nu au fost calculate cu aplicarea corectă a legii. Dat fiind că debitul principal a fost nelegal determinat, s-a apreciat că și debitul accesoriu este nelegal determinat datorită legăturii de accesorietate.

Astfel, a constatat instanța că pentru această marfă, taxele datorate nu ar fi trebuit calculate utilizând valorile de 237 euro/1.000 kg și respectiv 172,2 euro/1.000 kg, ci ar fi trebuit utilizate valorile de 219,40 euro/1.000 kg și respectiv 115,60 euro/1.000 kg.

Întrucât aceste acte administrativ fiscale au fost apreciate nelegale, ele au fost anulate, instanța fiind învestită cu cerere anulare acte, iar nu și cu cerere de stabilire a cuantumului datorat al taxelor de către reclamantă.

S-a arătat că actul nelegal în tot sau în parte este anulat, urmând a se remite cu justa aplicare a legii, conform hotărârii judecătorești definitive.

În al doilea rând, instanța a avut ca plenitudine de competentă verificarea legalității actelor deduse judecății, în timp ce prima interesată și în drept a calcula și a determina cuantumul creanței datorate de contribuabil este autoritatea fiscală. Instanței i s-a cerut să stabilească dacă un act este emis conform legii sau nu, iar autorității fiscale i se pretinde să determine creanța datorată de contribuabil.

Acesta este considerentul pentru care nu a stabilit instanța suma datorată de reclamantă, urmând ca pârâta să recalculeze taxele ce se impun cu utilizarea noilor valori, 219,40 și respectiv 115,60 euro/1.000 kg.

Astfel, actele au fost anulate numai în ceea ce privește produsul biodiesel transportat cu nava F., în rest fiind legal emise.

De asemenea, actele au fost anulate în tot în ceea ce privește această marfă, nefiind justificată soluția de anulare în parte, respectiv numai pentru ceea ce depășește valorile de 219,40 și respectiv 115,60 euro/1.000 kg (până la valorile efectiv utilizate, și anume de 237 și respectiv 172,2).

Judecătorul fondului a reiterat principiul potrivit căruia autoritatea pârâtă, în calitate de organ al administrației publice, este prima interesată, dar și în drept, a colecta taxele și impozitele stabilite în condițiile legii în sarcina contribuabililor.

În măsura în care instanța a apreciat că un anumit mod de calcul abordat, în această finalitate, nu este legal, autoritatea pârâtă urmează a proceda la recalcularea respectivelor taxe datorate, cu respectarea legii.

În măsura în care hotărârea de constatare a caracterului nelegal al actelor rămâne definitivă, autoritatea pârâtă are a proceda la recalcularea taxelor în sarcina reclamantei cu respectarea indicațiilor date de hotărâre, respectiv cu utilizarea valorii de 219,40 euro/1.000 kg (taxe compensatorii) și a valorii de 115,60 euro/1.000 kg (taxe antidumping).

Actele au fost anulate pentru întreaga sumă aferentă transportului în cauză (pentru produsul biodiesel transportat cu nava F.) întrucât acesta a fost obiectul cererii de chemare în judecată, de care instanța este ținută și în acest context autoritatea trebuie să emită din nou acte în vederea punerii în executare a hotărârii, în măsura în care aceasta rămâne astfel definitivă.

Instanța a precizat că nu anulează actele pentru ceea ce este suplimentar debitului datorat, ci anulează actul întrucât nu este legal, în parte, urmând a se remite acte cu respectarea principiului legalității. De altfel, nu a fost sesizată nici cu cerere de anulare în parte a actelor, nu a existat un astfel de capăt de cerere și nici pârâta nu a formulat de altfel vreo pretenție în acest sens.

S-a mai menționat că, acestea sunt considerentele pentru care nu va primi nici solicitarea pârâtei de a menționa explicit suma pentru care s-a dispus desființarea actelor din totalul de 104.880.551 lei și nici solicitarea de completare a hotărârii (cu același obiect).

Totodată a precizat că nu instanța este cea care efectuează primul calcul al creanței datorate în condițiile legii de către reclamantă, instanța doar cenzurând pentru legalitate actele emise de pârâtă, în aplicarea legii, precum și pentru punerea în executare a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, reținând deopotrivă faptul că

instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale

ori

asupra unei cereri formulate de martori, experți, traducători, interpreți sau apărători, cu privire la drepturile lor, în temeiul disp. art. 281

2

C. proc. civ., Curtea a respins cererea de completare hotărâre ca neîntemeiată.

De asemenea, reținând argumentele expuse, dar și faptul că pârâta a susținut necesitatea formulării de lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, în temeiul disp. art. 281

1

C. proc. civ., Curtea a a

dmis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015 în sensul că actele contestate au fost anulate pentru toată suma aferentă transportului în cauză (respectiv pentru produsul biodiesel transportat cu nava F.) și a respins în rest cererea de lămurire ca neîntemeiată.

2.

Calea de atac exercitată în cauză;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta A. București, care invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat să se admită calea de atac promovată, admiterea în tot a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7/2015 și completarea acesteia în sensul că autoritatea fiscală urmează să recalculeze taxele ce se impun cu utilizarea noilor valori de 219,40 euro, respectiv 115,60 euro/1.000 kg.

Recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, următoarele argumente:

În fapt, prin cererea formulată A. București a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015 și completarea după caz a hotărârii judecătorești întrucât masurile din dispozitivul hotărârii sunt neclare și susceptibile de mai multe înțelesuri ceea ce ar conduce la greutăți în punerea în executare a acesteia.

Instanța de fond a reținut că pentru produsul biodiesel transportat cu nava F. taxele compensatorii ar fi trebuit să fie calculate la valoarea de 219,4 euro/tona în loc de 237 euro/tona(cum au calculat organele de control), iar taxele antidumping la valoarea de 115,60 euro/tona în loc de 172,2 euro/tona și dispune anularea actelor în ceea ce privește taxele compensatorii și antidumping, fără a se preciza însă dacă actele atacate au fost anulate pentru întreaga suma aferenta mărfii transportate cu nava F. sau doar pentru diferența considerata de instanța ca fond calculată suplimentar

Prin sentința civilă nr. 1619 din 08 iunie 2015 pronunțata de instanța de fond in soluționarea cererii de lămurire si completare dispozitiv, aceasta lămurește în mod eronat dispozitivul în sensul că ,,actele contestate au fost anulate pentru toata suma aferenta transportului în cauza (respectiv pentru produsul biodiesel transportat cu nava F.)”, fără a dispune și recalcularea taxelor cu utilizarea noilor valori prin emiterea unui nou act administrativ.

S-a susținut că, din considerentele sentinței civile recurate ar reieși că autoritatea fiscala urmează sa recalculeze taxele ce se impun cu utilizarea noilor valori de 219,40 euro, respectiv 115,60 euro/1.000 kg, însă prin dispozitivul acesteia nu se dispune nimic cu privire la acest aspect.

Totodată, s-a motivat ca ,,autoritatea urmează a proceda la recalcularea respectivelor taxelor in sarcina reclamantei cu respectarea indicațiilor date de hotărâre și că autoritatea urmează a emite din nou acte în vederea punerii in executare a hotărârii” însă nu lămurește și nu completează dispozitivul sentinței civile nr. 07 din 05 ianuarie 2015 în acest sens.

Deși scopul procedurii de lămurire a dispozitivului unei hotărârii judecătorești este acela de a aduce anumite clarificări astfel încât să nu existe dificultăți la punerea în executare a sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015, instanța de fond, prin sentința civila nr. 1619 din 08 iunie 2015, a lămurit în parte dispozitivul sentinței civile în sensul anularii actelor pentru suma aferentă produsului biodiesel transportat cu nava F., fără a dispune și recalcularea taxelor potrivit noilor valori.

S-a solicitat admiterea recursului, întrucât nu exista concordanță între considerentele și dispozitivul hotărârii, în continuare măsurile dispuse fiind neclare și vor avea dificultăți în punerea în executare a acesteia.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenta-pârâtă, raportat la cadrul normativ aplicabil, ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., „ (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”

Totodată, potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”

În cauză, pârâta A. București a solicitat lămurirea sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015 pronunțata de Curtea de Apel București, în sensul de a se menționa dacă actele atacate au fost desființate pentru toata suma reprezentând taxe aferente produsului biodiesel transportat cu nava F. sau doar pentru diferența de taxe reținută ca fiind calculată suplimentar (daca actele atacate au fost anulate pentru suma ce reprezintă diferența de taxe prin diminuarea valorilor taxelor antidumping de la 172,2 euro/tona la 115,6 euro/tona si a taxelor compensatorii de la 237 euro/tona la 219,4 euro/tona sau pentru suma totala a celor doua taxe de la pozițiile 26, 27, 28 din anexe). În subsidiar a solicitat completarea hotărârii in sensul indicării în concret a sumei pentru care au fost desființate in parte actele contestate.

Înalta Curte subliniază că prin instituția completării sau lămuririi unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, atunci când acestea nu au incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

Totodată, se impune a se preciza că temeinicia unei cereri de lămurire sau completare dispozitiv stă în probatoriul administrat în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, Înalta Curte constată ca în mod corect judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată cererea de completare hotărâre, formulată de pârâta A. București în Dosarul nr. x/2/2013 privind pe reclamanta SC B. SRL și a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015, în sensul precizării că actele contestate au fost anulate pentru toată suma aferentă transportului produsului biodiesel transportat cu nava F., respingând în rest cererea de lămurire ca neîntemeiată.

Nu pot fi reținute criticile recurentei privind faptul că este vorba despre o eroare săvârșită pe parcursul judecării cauzei, întrucât prin hotărârea criticată, respectiv sentința nr. 1619 din 8 iunie 2015, s-a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7 din 05 ianuarie 2015, în sensul că actele contestate au fost anulate pentru toată suma aferentă produsului biodiesel transportat cu nava F.

Critica recurentei petente privind faptul că judecătorul fondului nu a dispus și recalcularea taxelor cu utilizarea noilor valori prin emiterea unui nou act administrativ nu pot fi reținute, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o cerere din partea reclamantei de stabilire a cuantumului datorat al taxelor.

Instanța de fond a fost prezentat cu claritate motivele pentru care a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 7/2015 și a dispus admiterea în parte a cererii de lămurire dispozitiv, urmând ca soluția dată pe fondul litigiului să fie cenzurată în calea de atac a recursului declarat împotriva sentinței nr. 7 din 05 ianuarie 2015 pronunțata de Curtea de Apel București.

Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. București împotriva sentinței civile nr. 1619 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2016.