ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2017

Decizia nr. 1423/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 5791/G/II din 11 februarie 2014 emis de pârât, prin care s-a constatat că, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Măgurele, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților.

Prin Sentința nr. 3439 din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, pe fond, admiterea contestației.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că soluția pronunțată de judecătorul fondului a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate la dosar.

În cadrul probei cu înscrisuri a fost depusă adresa din data de 9 decembrie 2014, prin care Primăria, urmare a relațiilor solicitate confirmă sub semnătura primarului municipiului Măgurele, faptul că la ședințele comisiei de specialitate din data de 24 decembrie 2008, prin care a fost avizată încheierea contractului de închiriere cu SC B. SRL nu a participat la dezbateri și la votul nominal, semnătura aflată pe raport fiind dată pentru celelalte cereri care s-au analizat în ședința din data respectivă.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că, relațiile primite nu sunt reale, raportându-se la faptul că pe convocatorul de ședință și în procesul-verbal se află semnătura sa, lucru necontestat de altfel în motivarea contestației.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Partea a prezentat argumentele care au condus la evaluarea stării de conflict de interese și a precizat că tocmai semnătura recurentului pe raportul final al solicitărilor pe luna respectivă este în măsură să atragă atenția asupra faptului că recurentul a încălcat regimul privind conflictul de interese, fiind de acord cu solicitările din luna respectivă, inclusiv cu ale sale, ceea ce a generat în conflict de interese.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 decembrie 2016, recursul a fost admis în principiu, conform art. 497 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 5791/G/II din 11 februarie 2014, prin care ANI a concluzionat în sensul "existenței unui conflict de interese privind pe reclamantul A., în mandatul 2008-2012, de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Măgurele, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali prin:

•  participarea la dezbaterile ședințelor Comisiei pentru administrație publică locală, urbanism, avizarea favorabilă a cererilor depuse de către societățile comerciale la care deținea calitatea de asociat, respectiv funcția de administrator și aprobarea rapoartelor întocmite cu această ocazie;

•  participarea la ședințele consiliului local, deliberarea și adoptarea hotărârilor în baza cărora au fost încheiate Contractele de închiriere nr. 1404 din 2 februarie 2009 și nr. 2232 din 1 martie 2012 între Primăria Orașului Măgurele și SC C. SRL, societate comercială al cărui asociat unic și administrator este persoana evaluată".

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de primă jurisdicție a respins contestația formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată, conformând existența conflictului de interese reținută de autoritatea intimată.

Această soluție este împărtășită și de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei - dispozițiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și 77 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul aleșilor locali.

În esență, prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că, în mandatul 2008-2012 de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Măgurele, recurentul-reclamant a participat la deliberarea și adoptarea unor hotărâri de consiliu care vizau un interes personal al acestuia.

În concret, reclamantul în calitate de membru al Comisiei de urbanism a participat la dezbaterile ce au avut loc în cadrul comisiei de specialitate și a avizat favorabil cererea SC D. SRL, societate preluată ulterior de SC C. SRL, aprobând Raportul din data de 28 februarie 2012 (semnătura acestuia se află la finalul raportului).

Urmare a aprobării de către Consiliul Local a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 2232 din 1 martie 2012 între Primăria Orașului Măgurele și SC B. SRL, societate în cadrul căreia recurentul-reclamant deținea calitatea de asociat și funcția de administrator.

Din analiza raportului Comisiei de specialitate din data de 28 februarie 2012, la pct. 8, ce viza cererea SC D. SRL (preluată de SC C. SRL) este consemnat acordul tuturor membrilor comisiei de specialitate, inclusiv al reclamantului, acord exprimat prin semnătură, aspect de altfel necontestat de către reclamant.

Astfel, în mod corect instanța de fond a considerat că relațiile comunicate instanței la data de 9 decembrie 2014 de către Primarul Orașului Măgurele nu sunt susținute de probele administrate în cauză, dar nici chiar de afirmațiile emitentului acestora, întrucât în procesul-verbal de ședință s-a consemnat prezenta tuturor celor 15 consilieri locali, prin urmare și a reclamantului.

În consecință, reținând că reclamantul a participat efectiv la avizarea favorabilă a încheierii contractului de închiriere cu SC C. SRL cu nr. 2232 din 1 martie 2012 (al cărei asociat unic și administrator este recurentul), acesta deținând totodată și calitatea de consilier local, membru al Comisiei de urbanism, dar și la lucrările ședinței consiliului local în care s-a aprobat încheierea contractului de închiriere din aceeași dată, acesta a încălcat disp. art. 77 din Legea nr. 393/2004, art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001, aflându-se într-o situație de conflict de interese.

În ceea ce privește critica vizând interpretarea și aplicarea greșită a disp.art. 90 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că textul menționat vizează o altă ipoteză legală, anume incompatibilitatea, iar prezenta cauză se referă la existența unui conflict de interese, situație reglementată de disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003 și art. 47 din Legea nr. 215/2001.

În legătură cu Contractele nr. 11901 din 15 septembrie 2011 și nr. 13211 din 7 octombrie 2011, încheiate între Orașul Măgurele și SC E. SRL, cu privire la care recurentul susține că la data încheierii acestora nu mai avea calitatea de asociat, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a subliniat că situația de conflict de interese nu a fost reținută cu privire la această societate.

De altfel, această împrejurare rezultă cu evidență din concluziile Raportului de evaluare nr. 5791/G/II din 11 februarie 2014, care fac trimitere la existența conflictului de interese privind pe A. raportat la contractele de închiriere încheiate între Primăria Orașului Măgurele și SC C. SRL.

Pentru toate aceste considerentele, în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 3439 din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV