ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2017

Decizia nr. 1257/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 36855/G/II din 24 septembrie 2014 întocmit de aceasta din urmă, susținând că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa existența stării de incompatibilitate sub cele două aspecte, pentru următoarele argumente:

Argumentând acțiunea reclamantul a susținut că la de 21 mai 2012, prin Dispoziția nr. 520 a primarului municipiului Turnu Măgurele, a fost numit în funcția de manager interimar la Spitalul municipal Turnu Măgurele și imediat după acest moment a formulat o cerere către SC B. SA, prin care a solicitat retragerea sa din comisa de cenzori. Adunarea generală a acționarilor SC B. SA a hotărât, la data de 1 iunie 2012, înlocuirea sa din comisa de cenzori cu o altă persoană care poartă același nume. La data de 2 iulie 2012, prin Dispoziția nr. 156 a primarului municipiului Turnu Măgurele, a fost numit în funcția de manager al Spitalului municipal Turnu Măgurele, fiind evident că nu există o stare de incompatibilitate generată de nerespectarea dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum în mod greșit s-a reținut prin raportul de evaluare contestat.

Pe de altă parte, reclamantul a mai arătat că, în perioada 29 ianuarie 2010 - 31 mai 2012, a exercitat funcția de consilier local, iar starea de incompatibilitate la care face referire pârâta este dată de existența unor relații comerciale între Consiliul local al municipiului Turnu Măgurele și SC B. SA Însă, între Consiliul local și SC B. SA nu s-au derulat relații comerciale și nici nu s-au încheiat contracte. Mai mult, nu a participat la luarea niciunei decizii cu privire la eventuale relații contractuale între Consiliul local al municipiului Turnu Măgurele și S.C B. SA sau între Primăria Turnu Măgurele și această societate comercială și nu a semnat niciun înscris care să inițieze sau să confirme relații cu societatea în cadrul căreia a avut calitatea de cenzor, astfel încât în mod greșit s-a reținut prin raportul de evaluare încălcarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Prin Sentința nr. 598 din 5 martie2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva soluției instanței de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea, în totalitate a sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurentul-reclamant a indicat în mod generic dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 95/2006, Înalta Curte apreciind prin raportul întocmit în cauză că se încadrează în dispozițiile art. 48 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

II. Analiza recursului

Recurentul critică soluția instanței de fond pentru ambele situații față de care s-a constatat prin Raportul de evaluare nr. 36855/G din 24 septembrie 2014 întocmit de intimata ANI, respectiv:

- cea prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, reținându-se că din data de 21 mai 2012 și până la momentul întocmirii raportului am exercitat atât funcția de manager al Spitalului Turnu Măgurele cât și funcția de cenzor la SC B. SA Turnu Măgurele,

- cea prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, reținându-se că pe perioada exercitării mandatului de consilier local am exercitat și funcția de cenzor la SC B. SA Turnu Măgurele -societate ce a avut relații comerciale cu primăria Turnu Măgurele pe această perioadă, cu referite la factura fiscală din data de 24 noiembrie 2011 reprezentând servicii transport persoane.

În ceea ce privește incompatibilitatea prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, apreciază că aceasta nu există câtă vreme după data de 1 iunie 2012 nu a mai exercitat funcția de cenzor la SC B. SA Turnu Măgurele.

Cum prin cererea de recurs nu s-a mai făcut distincție între managerul interimar și cel definitiv, instanța de recurs nu are a analiza și această problemă în legătură cu susținerile recurentului privind AGA a SC B. SA din data de 01 iunie 2012 temeinic și legal instanța de fond reținând că nu au fost îndeplinite formalitățile legale de publicitate, pentru a putea avea efect de opozabilitate față de terți, astfel încât valoarea probatorie a acestui simplu înscris sub semnătură privată nu poate fi cea dorită de reclamant.

Astfel, potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 26/1990, în Registrul comerțului se vor menționa orice modificări privind actele, faptele și mențiunile înregistrate, în termen de cel mult 15 zile de la data acestora, o asemenea înregistrare putând fi făcută și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.

De asemenea, conform art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în M. Of. al României, partea a IV-a. Or, hotărârea A.G.A. a SC B. SA din data 01 iunie 2012 nu a fost înaintată Oficiului pentru a fi înregistrată în registrul comerțului, dovadă fiind că, potrivit adresei din 02 aprilie 2014 a O.N.R.C., reclamantul figurează în continuare ca cenzor al SC B. SA, data ultimei prelungiri a mandatului fiind 01 februarie 2011, iar cea a expirării mandatului fiind 01 februarie 2014.

Astfel, în lipsa acestei înregistrări legale, modificarea invocată de recurent nu este opozabilă terților, autoritățile publice fiind obligate să dea eficiență evidențelor oficiale.

Nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că este culpa organelor societare că nu au înaintat hotărârea A.G.A. din data de 01 iunie 2012 către Oficiu pentru a fi înregistrată în registrul comerțului, întrucât, legiuitorul a prevăzut și reglementat soluția într-o atare ipoteză, prin art. 22 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 stipulând că înregistrarea poate fi făcută și la cererea persoanelor interesate (în speță, recurentul), în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.

Mai mult decât atât, în conformitate cu adeverința din 23 septembrie 2014 eliberată de organ fiscal, prin care se atestă că recurentul a realizat venituri de la societatea în discuție atât pe tot parcursul anului 2012 (venit impozabil de 1500 lei, conform Declarației informative 205 din 25 februarie 2013), cât și pe tot parcursul anului 2013 (venit impozabil 1512 lei, conform Declarației informative 205 din 24 ianuarie 2014), reiese că recurentul a deținut calitatea de cenzor.

Astfel, conform acestei adeverințe, din 23 septembrie 2014, aceasta reflectă situația de fapt reală, angajatorul SC B. SA depunând Declarațiile informative 205 din 25 februarie 2013 și din 24 ianuarie 2014, prin care a declarat că recurentul a obținut venituri impozabile din salarii, pentru calitatea de cenzor, atât în anul 2012, cât și în anul 2013.

Faptul că ulterior s-au emis adeverințe cu referire la o altă situație faptică, nu este de natură a impune în discuție situația de fapt, chiar și prin prisma aspectelor că prima adeverință nu a fost în mod valabil anulată.

De altfel, acestea nu lămuresc efectiv situația generată de coincidența de nume aspect ce trebuie coroborat cu faptul că aceste înscrisuri apar întocmite "pro cauza", cum de altfel a reținut și instanța de fond.

Cât privește starea incompatibilitate generată de încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, critica recurentei se raportează la aceea că angajarea transportului de persoane cu SC B. SA s-a făcut de către Primărie și nu de către Consiliul Local Turnu Măgurele, neavând astfel nicio legătură cu activitatea sa de consilier local.

În realitate din conținutul teleologic al textului art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu rezultă că incompatibilitatea s-ar restrânge la autoritățile administrației publice subordonate Consiliului Local ci cu autoritățile administrației publice locale din care face parte acel consilier ("din care face parte" se referă la administrația publică locală în care se încadrează persoana vizată, iar nu la autoritatea publică locală în cadrul căreia își exercită mandatul), și anume consiliile locale și primarii, conform art. 121 alin. (1) din Constituția României republicată.

Din această perspectivă, este evident că nu are nicio relevanță în cauză susținerea recurentului, în sensul că între Consiliul local al municipiului Turnu Măgurele și SC B. SA nu au fost derulate relații comerciale, nerelevant fiind și înscrisul depus de reclamant în acest sens.

Din factura fiscală din 24 noiembrie 2011, rezultă o relație comercială (concretizată în servicii de transport persoane cu autovehiculul având nr. de înmatriculare (...)) între SC B. SA, în cadrul căreia reclamantul avea calitatea de cenzor în aceeași perioadă în care și-a exercita și mandatul de consilier local, și Primăria municipiului Turnu Măgurele, reprezentată prin primar. Primăria Municipiului Turnu Măgurele, a avut relații comerciale cu SC B. SA, în cadrul căreia recurentul deținea funcția de cenzor, începând cu data de 01 august 2005, în perioada în care A. a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului local Turnu Măgurele, conform facturii din 24 noiembrie 2011.

Recurentul a obținut, în perioada 2010 - 2013, de la SC B. SA, venituri în cuantum de aproximativ 5.237 lei, așa cum rezultă din adresa transmisă de Serviciul fiscal Turnu Măgurele.

Faptul că suma precizată în factura fiscală era relativ redusă nu are de asemenea relevanță interdicția încheierii acestui gen de contracte fiind una absolută, indiferent de suma tranzacționată.

În aceste condiții față de motivele invocate hotărârea instanței fond este temeinică și legală.

Recursul exercitat în cauză neîncadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 436 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 598 din 05 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.

Procesat de GGC - NN