ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1086/2017

Decizia nr. 1086/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin CN C. SA, au solicitat instanței stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 9.432 mp, situat în raza orașului Cernavodă, la suma de 113.184 euro.

Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin sentința nr. 2876 din 13 iunie 2013,

a respins excepțiile lipsei calității de reprezentant, a netimbrării și a inadmisibilității acțiunii. A admis excepția prematurității și a respins acțiunea reclamanților ca prematură.

În cadrul Deciziei nr. 106/C din 19 februarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe în sensul anulării acesteia și reținerii cauzei pentru soluționarea pe fond.

Această instanță, prin încheierea din 13 mai 2015, a suspendat judecata pricinii în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. pe motiv că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței, de a depune înscrisurile

necesare soluționării dosarului, anume actele de stare civilă care să ateste legătura de rudenie cu D. și declarația notarială a numitei E. cu privire la acceptarea/renunțarea moștenirii testamentare de pe urma defunctei D.

În urma solicitării de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamanți, curtea de apel, prin încheierea din 13 ianuarie 2016, a constatat îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor stabilite în conformitate cu prevederile art. 242 C. proc. civ. și a dispus repunerea pe rol, fixând termen de judecată la data de 13 ianuarie 2016.

Prin aceeași încheiere, instanța a suspendat judecata pricinii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, în acest scop fiind stabilit termen de judecată la data de 02 noiembrie 2016, cu citarea părților.

Prin Decizia nr. 130/C din 02 noiembrie 2016 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a constatat perimată cauza în temeiul art. 416 C. proc. civ.

In motivarea soluției, instanța a avut în vedere că din data de 13 ianuarie 2016 dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina reclamanților, neputând fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

Împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2016 au formulat recurs la data de 28 octombrie 2016 reclamanții A. și B.,

solicitând admiterea acestuia cu consecința continuării judecării apelului. Recurenții au invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., exprimându-și nemulțumirea față de măsura dispusă de către instanța de apel prin încheierea din 13 mai 2015.

Prin întâmpinarea formulată intimatul Statul român prin CN F. SA (fosta CN C. SA) a susținut excepția tardivității recursului arătând că acesta a fost formulat după împlinirea termenului de perimare, în afara perioadei de suspendare a cursului judecății. De asemenea, a fost invocată și excepția nulității recursului pe motiv că recurenții aduc, de fapt, critici încheierii de suspendare din 13 mai 2015 și nu celei atacate prin prezentul recurs.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 31 martie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 6 aprilie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 20 aprilie 2017 intimatul Statul român prin CN F. SA (fosta CN C. SA) a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că nu este de acord cu cele reținute în raport referitor la excepția tardivității recursului și că înțelege să

achieseze la opinia raportorului privind nulitatea recursului, întrucât cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Pe calea prezentului recurs a fost atacată încheierea din 13 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților.

Recurenții A. și B. au invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., exprimându-și nemulțumirea față de măsura dispusă de către instanța de apel prin încheierea din 13 mai 2015.

Nu au fost aduse critici punctuale în raport de considerentele încheierii pronunțate la data de 13 ianuarie 2016, ce constituie obiectul recursului.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de ,,motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Analizând susținerile recurenților se observă că acestea nu constituie veritabile critici de nelegalitate a soluției recurate, întrucât obiectul acestora nu se circumscrie motivelor reținute în concret de instanță, ci se referă la cele reținute de instanță prin altă încheiere, anume cea de la termenul din 13 mai 2015.

Astfel, criticile recurenților vizează măsura de suspendare a judecății pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, dispusă în temeiul art. 242 C. proc. civ. la termenul din 13 mai 2015 și nu măsura de suspendare a judecății pentru lipsa părților, dispusă de instanță în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la termenul din 13 ianuarie 2016 prin încheierea recurată.

Prin urmare, se constată că motivele dezvoltate de recurenți nu au legătură cu soluția și argumentele din încheierea atacată, nefiind susceptibile de a fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B., cu domiciliul în Cernavodă, și domiciliul procesual ales la avocat G., cu sediul în Constanța, împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul Statul român prin CN F. SA (fosta CN C. SA)

.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2017.