ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2014, reclamanții A., B., (… ), prin mandatar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea acestuia la vizarea actelor de studii anexate acțiunii prin intermediul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, pentru ca acestea să poată fi folosite și recunoscute în străinătate, respectiv în cadrul întregii comunități a Uniunii Europene; să recunoască titlurile de licențiați, diplomele de licență și suplimentele la diplomă, eliberate de către Universitatea C. în baza hotărârilor judecătorești anexate în cauză; să li se respecte toate drepturile conferite de aceste acte de studii; să oprească defăimarea publică și îndemnul continuu al instituțiilor statului la discriminarea reclamanților, față de alți absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior; să recunoască public drepturile reclamanților ce izvorăsc din actele de studii emise pe cale judecătorească, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 495.000 lei, reprezentând compensarea în cote egale pentru fiecare reclamant a prejudiciului moral cauzat de pârât, începând cu anul 2009 și până la finalizarea prezentului litigiu; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 7 din 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 7 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în principal, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtului să vizeze actele de studii prin intermediul CNRED, precum și a cererii de plată a daunelor morale, solicitate prin acțiunea introductivă. Recurenții-reclamanți învederează că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, susținând, în esență, că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, în privința petitelor 1, 2 și 6 și, ca inadmisibilă, în privința petitelor 3, 4 și 5, iar pe de altă parte, a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și nu a inserat în dispozitivul hotărârii soluțiile pronunțate cu privire la excepțiile invocate de pârât. Recurenții menționează că instanța de fond nu a ținut seama de precizările formulate cu ocazia cuvântului pe fond și nici de cele cuprinse în concluziile scrise cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, capetele de cerere subsecvente și norma de drept aplicabilă în cauză. În acest sens, recurenții precizează că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează obligarea pârâtului să emită un act administrativ distinct prin care să recunoască actele de studii, ci obligarea acestuia să vizeze actele de studii prin intermediul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), pentru ca acestea să poată fi recunoscute și folosite în străinătate, respectiv în cadrul întregii comunități a Uniunii Europene. Capetele de cerere subsecvente urmăresc repararea prejudiciului moral suferit, atât în urma discreditărilor de notorietate la care au fost supuși de către pârât pe toate canalele media, precum și prin îngrădirea și încălcarea drepturilor ce izvorăsc din actele de studii universitate. Recurenții arată că Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor este o direcție din cadrul Ministerului Educației Naționale, înființată în baza H.G. nr. 49/1999, având ca rol principal vizarea, recunoașterea și echivalarea actelor de studii, precum și schimbul de informații cu rețeaua europeană ENIC/NARIC, norma de drept aplicabilă în cauză fiind art. 5 lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNRED. Susțin recurenții că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 lit. e) și art. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a CNRED, interpretând în mod eronat dispozițiile respective, apreciind că reclamanții nu se află în ipoteza reglementată de textele de lege, și depășind atribuțiile puterii judecătorești atunci când consideră că, pentru a beneficia de aplicarea normei de drept în discuție, ar fi necesară, în prealabil, o dovadă expresă privind mobilitatea profesională. Sub acest aspect, recurenții expun propriile argumente în sensul aplicării și interpretării corecte a normei de drept incidente în cauză. Totodată, recurenții menționează că refuzul intimatului-pârât de soluționare a cererii, respectiv de a viza actele de studii, presupune îngrădirea dreptului de a obține apostilarea sau supralegalizarea acestor acte și, implicit, folosirea lor în afara țării, în condițiile în care, o parte dintre reclamanți au domiciliul sau rezidența în afara țării și intenționează să se stabilească sau să își caute un loc de muncă în străinătate. Cu privire la cererea de plată a daunelor morale, recurenții învederează faptul că refuzul autorității pârâte de a pune, în anul 2009, la dispoziția Universității C. tipizatele actelor de studii necesare eliberării acestora, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosarul de fond, și refuzul de a viza actele de studii, astfel încât să poată obține apostilarea sau supralegalizarea lor, pentru a putea fi folosite în afara țării, i-a împiedicat, în fapt, să beneficieze de efectele acestor acte. Apreciază recurenții că nu sunt necesare dovezi suplimentare pentru a proba faptul că autoritatea pârâtă i-a împiedicat să folosească actele de studii universitare, fiind evident faptul că, pe toată această perioadă, nu au putut beneficia de efectele diplomelor de licență. Mai susțin recurenții că efectele conduitei pârâtului de nerecunoaștere a drepturilor ce izvorăsc din actele de studii, se răsfrâng asupra dreptului la imagine și a prestigiului, dobândite în urma absolvirii studiilor universitare.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (în prezent Ministerul Educației Naționale, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017) nu a depus întâmpinare la dosar.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 14 decembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Critica recurenților-reclamanți potrivit căreia prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale, este neîntemeiată. Din analiza actelor și lucrărilor existente în dosarul instanței de fond, rezultă că prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Educației Naționale a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarei A.. Prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2014, prima instanță a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarei A. iar la termenul de judecată din 21 ianuarie 2015, a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale și a excepției inadmisibilității acțiunii, cu fondul cauzei, și a acordat cuvântul părții prezente asupra acestor excepții și pe fondul cererii deduse judecății, conform mențiunilor consemnate în partea introductivă a hotărârii recurate. Astfel, prima instanță a apreciat că excepțiile în discuție nu pot fi soluționate decât odată cu analizarea fondului cauzei, motiv pentru care, a procedat la rezolvarea excepțiilor în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (4) C. proc. civ., republicat, pronunțându-se asupra acestora prin considerentele sentinței recurate și stabilind în mod corect ordinea de soluționare a excepțiilor în funcție de efectele pe care acestea le produc. În contextul arătat, împrejurarea că dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate de pârât, nu poate fi apreciată drept o încălcare a cerințelor legale, întrucât prima instanță s-a pronunțat, în mod explicit, în sensul unirii excepțiilor cu fondul cauzei, iar soluțiile date acestor excepții rezultă, cu evidență, din conținutul sentinței. Pe de altă parte, recurenții-reclamanți nu au invocat vreo vătămare care le-ar fi fost produsă și care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură, conform dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., republicat. Pe fondul cauzei, criticile formulate de reclamanți sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei. Contrar susținerilor recurenților, prima instanță a reținut în mod corect obiectul fiecărui petit al cererii de chemare în judecată, procedând la analizarea acestor petite prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, în raport de argumentele invocate de reclamanți, atât prin acțiunea introductivă, cât și prin precizările formulate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei. Astfel, în ceea ce privește primul petit al cererii de chemare în judecată, al cărui obiect l-a constituit obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la vizarea actelor de studii ce le-au fost eliberate reclamanților, prin intermediul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, pentru ca respectivele acte să poată fi folosite și recunoscute în străinătate, în mod judicios instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat. Această concluzie se fundamentează pe dispozițiile art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Metodologia de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, aprobat prin Ordinul ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 4022 din 14 mai 2008, conform cărora activitatea de recunoaștere și echivalare a diplomelor se structurează pe mai multe niveluri, sens în care, în cadrul primului nivel, prevăzut la art. 4 lit. a), Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (denumit în continuare CNRED) analizează dosarul și înaintează ministrului educației, cercetării și tineretului propuneri de ordine de recunoaștere a diplomelor obținute în străinătate. Potrivit art. 5 din ordinul menționat, CNRED are în competență recunoașterea și echivalarea academică și este punct de contact pentru recunoașterea calificărilor profesionale, având drept atribuții, printre altele, stabilirea criteriilor de recunoaștere a diplomelor în conformitate cu legislația națională și internațională, în domeniul învățământului superior (art. 5 lit. A) pct. 1) și al învățământului preuniversitar (art. 5 lit. A) pct. II). Art. 5 pct. 1 lit. e) prevede că în domeniul învățământului superior, CNRED vizează diplome, certificate, foi matricole, suplimente la diplomă și programe analitice eliberate de instituții de învățământ superior publice și private acreditate în România, pentru cetățenii români și străini aflați în mobilitate academică sau profesională. În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 5 pct. 1 lit. e), invocate de reclamanți în susținerea temeiniciei primului petit al cererii de chemare în judecată, întrucât, în conformitate cu prevederile regulamentare redate anterior, CNRED are ca atribuție, în principal, recunoașterea diplomelor obținute în străinătate, iar atribuția de vizare a diplomelor eliberate de instituții de învățământ superior publice și private acreditate în România, privește numai cetățenii români și străini aflați în mobilitate academică sau profesională. Cum reclamanții nu au făcut dovada încadrării în categoria prevăzută de dispozițiile regulamentare menționate, în mod judicios prima instanță a reținut că nu se justifică solicitarea acestora de obligare a pârâtului Ministerul Educației Naționale, prin intermediul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, la efectuarea operațiunii administrative de vizare a diplomelor de licență ce le-au fost eliberate. Contrar susținerilor recurenților, prevederile art. 9 din Ordinul nr. 4022 din 14 mai 2008, care definesc procedura de vizare a actelor de studii ca fiind procedura prin care se verifică autenticitatea acestora și a înscrisurilor de pe respectivele acte, nu înlătură cele două condiții care justifică incidența ipotezei reglementate de art. 5 pct. 1 lit. e) din ordinul menționat, și anume, eliberarea actelor de studii de către instituții de învățământ superior publice și private acreditate în România, această primă condiție vizând doar cetățenii români și străini aflați în mobilitate academică sau profesională. În contextul arătat, constatând că este justificat refuzul intimatului-pârât de vizare a actelor de studii ce le-au fost eliberate recurenților-reclamanți, nu pot fi primite nici susținerile acestora vizând îngrădirea dreptului de a obține apostilarea sau supralegalizarea actelor de studii și implicit, folosirea acestora în străinătate. Înalta Curte împărtășește soluția primei instanțe și în ceea ce privește petitul având ca obiect recunoașterea titlurilor de licență, a diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, eliberate de Universitatea C. în baza hotărârilor judecătorești irevocabile de care se prevalează recurenții-reclamanți, apreciind că, în raport de normele care reglementează atribuțiile ministerului intimat, nu se poate reține în sarcina acestuia obligația de a emite acte administrative prin care să recunoască diplomele de licență, valabil emise sub egida sa. Or, de vreme ce diplomele de licență nu au fost revocate sau anulate, produc efectele juridice prevăzute de lege și conferă recurenților toate drepturile legale, fiecare reclamant beneficiind de actele de studii universitare de care se prevalează, în raport cu autoritatea sau instituția în care înțelege să profeseze. În mod judicios instanța de fond a respins, ca inadmisibile, petitele 3, 4 și 5 ale acțiunii deduse judecății, reținând că acestea nu se subsumează unei acțiuni în contencios administrativ, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menționată, în cauză nefiind în prezența unui act administrativ tipic sau asimilat, emis de o autoritate publică în regim de putere publică, de natură a vătăma drepturile sau interesele legitime ale recurenților-reclamanți. De asemenea, soluția dată de prima instanță capătului de cerere accesoriu având ca obiect plata daunelor morale, este legală, având în vedere modul de rezolvare a cererilor principale, confirmat de către instanța de control judiciar, motiv pentru care, analiza criticilor formulate cu privire la acest petit, nu se mai impune. Pe de altă parte, argumentele invocate de recurenți în susținerea capătului de cerere accesoriu vizează, în principal, refuzul Ministerului Educației Naționale de a pune la dispoziția instituției de învățământ superior formularele tipizate necesare emiterii actelor de studii universitare, conduită a autorității pârâte care nu este supusă analizei în prezenta cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat.