ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2017

Decizia nr. 764/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Local al Orașului Covasna în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. a învestit instanța cu acțiune având ca obiect contestație împotriva Hotărârii nr. 590 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a învederat că potrivit art. 19 din Legea nr. 448/2006 persoanele cu handicap beneficiază de scutiri de la plata taxelor cultural turistice, iar taxa instituită de reclamantă este o taxă cultural turistică.

Pe rolul Curții de Apel Brașov a fost înregistrată sub nr. 84/64/2015 acțiunea formulată de reclamanta Primăria Orașului Covasna prin care, cu o argumentare identică, s-a solicitat anularea aceleiași hotărâri a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea de ședință din 7 mai 2015, în temeiul art. 139 C. proc. civ., instanța a dispus conexarea dosarului /64/2015 la dosarul y/64/2015.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 48/F din 14 mai 2015 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A..

A respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Orașului Covasna în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A..

A respins acțiunea conexă formulată de reclamanta Primăria Orașului Covasna în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A..

Împotriva Sentinței nr. 48/F din 14 mai 2015 au declarat recurs reclamanții Consiliul Local al Orașului Covasna și Primăria Orașului Covasna, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii în sensul anulării Hotărârii nr. 590 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Au fost indicate ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

În fapt prin Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 590 din 22 octombrie 2014 s-a constatat crearea unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) față de efectele create prin art. 2 (impunerea unor taxe speciale de stațiune prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Covasna nr. 145/2009 (dosar fond)

Prin art. 2 din Hotărârea CL Covasna nr. 145/2009 (dosar fond), se aprobă instituirea unor taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice care au domiciliul/reședința/sediul/punctul de lucru pe raza orașului Covasna precum și persoanelor cazate în unitățile de cazare (indiferent de forma de organizare și clasificare) și în Spitalul Cardiologie, conform Anexei nr. 2 la prezenta hotărâre.

Prin anexa nr. 2 la Hotărârea CL nr. 145/2009 (dosar fond) s-a instituit o taxă specială de stațiune de 1 leu/zi/persoană datorată de toate persoanele care sunt cazate în unitățile de cazare din orașul Covasna (indiferent de forma de organizare și nivelul de clasificare) precum și de persoanele care sunt beneficiare ale serviciilor de cazare și tratament în cadrul Spitalului de Recuperare Boli Cardiovasculare Covasna (Spitalul Cardiologic).

Prin Hotărârea HCNCD contestată s-a apreciat că nu este justificată astfel de taxă și astfel este discriminatorie stabilirea unei taxei speciale de stațiune pentru persoanele cu dizabilități, față de dispozițiile art. 26 lit. e) din Legea nr. 448/2006, în raport de persoanele care sunt scutite de la plată potrivit art. 280 C. fisc. (veterani de război, strămutați, deținuți politici).

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A., acesta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât în cuprinsul hotărârii atacate pârâta A. a avut calitatea de petentă, astfel că justifică legitimare procesuală pasivă în litigiul având ca obiect contestație împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea de Apel reține că în anexa 3 la Hotărârea CL nr. 145/2009 privind aprobarea instituirii de taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale pe raza orașului Covasna la art. II a fost instituită taxa specială de stațiune în cuantum de 1 leu/zi/persoană indiferent de durata șederii.

În aplicarea perceperii acestei taxe, pârâții susțin că veteranii de război și persecutații politic sunt scutiți de plata taxei în temeiul art. 284 C. fisc., raportat la art. 282 și 283 C. fisc., în timp ce persoanele cu dizabilități nu beneficiază de scutire, întrucât nu sunt enumerate la art. 284 C. fisc.

La sesizarea pârâtei A., prin Hotărârea nr. 590 din 22 octombrie 2014 pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat un tratament discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) față de efectele create prin instituirea taxei speciale de stațiune din Hotărârea CL nr. 145/2009 și a dispus sancționarea Consiliului Local al Orașului Covasna și a Primăriei Orașului Covasna cu avertisment, recomandând să depună toate diligențele în vederea respectării principiului egalității de șanse la stabilirea taxelor locale și să publice în mass-media un rezumat al hotărârii.

A reținut în esență Consiliul că prin instituirea acestei taxe a fost creată o situație de discriminare a persoanelor cu dizabilități prin comparație cu veteranii de război și respectiv persecutații politici, numai aceste din urmă categorii fiind scutite de la plata taxei, iar nu și persoanele cu dizabilități.

Deși este corect argumentul reclamantelor în sensul că taxa de stațiune nu se confundă cu taxa hotelieră, iar art. 26 Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap instituie scutire doar pentru taxa hotelieră, iar nu pentru taxe speciale, totuși concluzia la care ajung reclamanții în sensul că prin perceperea acestei taxe de la persoanele cu dizabilități nu se creează o discriminare este eronată.

În opinia instanței de recurs această interpretare apare ca eronată, conform argumentelor aduse prin cererea de recurs.

Astfel, prin HCL Covasna nr. 590 din 22 octombrie 2010 nu s-a introdus nici o excepție de la taxa de stațiune instituită veteranii de război, strămutații, deținuții politici sunt scutiți de la plata unei astfel de taxe în baza dispozițiilor art. 280 din C. fisc., Hotărârea CL Covasna, neinstituind o astfel de excepție.

Legea nr. 448/2006 statuează și ea drepturile și scutirile de care beneficiază persoanele cu handicap, însă în enumerarea de la art. 26 a facilităților fiscale nu se regăsește și scutirea de la plata taxelor speciale.

Concluzionând, sunt de subliniat două aspecte, prin Hotărârea CL Covasna nu s-a instituit nici o scutire de la plata taxei de stațiune pentru nicio categorie de persoane.

Secund veteranii de război, deținuții politici și strămutații beneficiază de scutire acestei taxe conform legii (C. fisc.) însă niciun alt text normativ nu prevede același lucru pentru persoane cu dezabilități.

Rezumând cum prin Hotărârea CL contestată nu s-a instituit nicio derogare de la plata taxei de stațiune scutirile fiind prevăzute de lege nu poate fi vorba despre vreo atitudine discriminatorie prin actul administrativ contestat.

Pe de altă parte nu se poate pretinde recurentei să instituie scutiri acelor unde nici legiuitorul nu a făcut-o, pentru a da eficiență unui principiu, generos de altfel.

În concluzie, Înalta Curte apreciată că în mod eronat prin Hotărârea nr. 590 din 22 octombrie 2014 a CNCD s-a constatat instituirea unui tratament diferențiat discriminator, prin introducerea unei taxe speciale de stațiune prin Hotărârea CL Covasna contestate.

Cât privește soluția instanței de fond vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A., aceasta nu a fost contestată de către petentă în calitatea de parte care a invocat-o, iar aceasta inclusiv în fața instanței de recurs și-a manifestat poziția procesuală, astfel că în mod corect se mențin aprecierile privind legitimarea procesuală a acesteia în prezentul litigiu.

Constatând că cererea de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. să caseze în parte sentința atacată, și să anuleze Hotărârea nr. 590 din 22 octombrie 2011 emisă de CNCD.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții Primăria Orașului Covasna și Consiliul Local al Orașului Covasna împotriva Sentinței nr. 48/F din 14 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios, administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Admite acțiunile conexe formulate de reclamanții Primăria Orașului Covasna și Consiliul Local al Orașului Covasna.

Anulează Hotărârea nr. 590 din 22 octombrie 2014 emisă de C.N.C.D.

Menține soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A..

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.

Procesat de GGC - CL