ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2017

Decizia nr. 730/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 mai 2013, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), succesor în drepturile și obligațiile Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu, obligarea acestuia, în baza art. 18 și 19 din Anexa A.4.2. - "Condițiile Generale aplicabile Contractelor pentru granturi ale Comunității Europene încheiate pentru acțiuni externe", coroborate cu art. 7.2.1 din "Condițiile speciale" ale Contractului de Grant încheiat între părți, la plata sumei de 13.881,26 euro (debit aferent fondurilor Phare) și 20.237,97 lei (debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat), reprezentând finanțare încasată necuvenit în baza Contractului de Grant, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2885 din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în sumă de 5.845 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pârâtul Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu împotriva Sentinței nr. 2885 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice se încadrează în dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ în vigoare la data verificării cererii de plată.

Se arată că soluția de respingere a acțiunii pronunțate de instanța de fond este dată cu aplicarea și interpretarea nelegală a dispozițiilor art. 5 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 în condițiile în care sumele solicitate prin cererea introductivă nu sunt datorate existenței unei nereguli în sensul definit de art. 2 (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 acestea fiind compuse din sume neeligibile și sume bugetare neachitate pe care pârâtul-recurent Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu în calitate de beneficiar trebuie să le returneze în baza art. 18.2 din Condițiile Generale ale Contractului de Grant.

Cu privire la suma de 18.508,35 euro aferentă cont de furnizare din 11 august 2008 având ca obiect furnizarea unui încărcător frontal (motostivuitor) nu a fost avizată la plată, fiind considerată neeligibilă ținându-se cont că au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 obligație stabilită de art. 7.1.2 din contractul de grant (condițiile speciale).

Iar acțiunea în pretenții formulată de recurentul-reclamant nu încalcă dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 fiind justificată de încălcarea prevederilor contractului de grant. Deoarece pârâtul în calitate de beneficiar nu a cheltuit toate fondurile virate de recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă acestea trebuiau restituite conform art. 18.2 din Condițiile Generale ale Contractului Grant.

Dacă la sfârșitul Proiectului, costurile eligibile stabilite de Autoritatea Contractantă sunt mai mici decât costul total estimat precizat în art. 3.1 din Condițiile Speciale, contribuția acesteia se va limita la suma obținută prin aplicarea procentului stabilit în art. 3.2 din Condițiile Speciale, la costurile eligibile efective aprobate de Autoritatea Contractantă. Autoritatea Contractantă este singura în măsură să stabilească suma finala totală a finanțării nerambursabile, la sfârșitul implementării în baza aprobării raportului final (tehnic și financiar)".

Pe de altă parte, aceste sume urmau a fi întrebuințate în scopul și în condițiile prevăzute în contract, cu obligația depunerii unor rapoarte trimestriale, în limba română, care să ofere justificări complete asupra tuturor aspectelor implementării proiectului, urmând să transmită și un raport final însoțit de cererea de plată, pentru efectuarea tranșei finale.

De asemenea, în cazul achiziției de servicii, bunuri și lucrări, beneficiarul trebuia să respecte legislația română în vigoare privind achizițiile publice, conform art. 7.1.2 din Contractul de grant (Condițiile Speciale).

În urma verificării cererii de plată finală depusă de beneficiar, s-a constatat existența unui debit de 81.133,29 euro - datorat necheltuirii tuturor sumelor prevăzute în buget și neeligibilității unor cheltuieli (printre care și cea privind achiziția motostivuitorului, neavizată la plată).

Beneficiarul a restituit debitul menționat mai sus, pentru care a fost notificat prin adresa nr. x din 15 octombrie 2012, cu excepția sumei de 18.508,35 euro - contravaloarea contractului de furnizare al motostivuitorului, pe care o consideră eligibilă (adresa nr. x din 31 octombrie 2012 de la Consiliul Local Mihai Viteazu).

Precizăm că această sumă a fost considerată neeligibilă de către reclamant în calitate de Autoritate Contractantă, nemaifiind decontată și avizată la plată, întrucât a fost cheltuită cu încălcarea prevederilor contractuale, care impunea obligația beneficiarului de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

În cadrul motivelor de recurs se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că în cauză nulitatea contractului de achiziție nu a fost constatată prin hotărâre judecătorească în condițiile în care temeiul restituirii sumelor solicitate l-a constituit nerespectarea dispozițiilor contractuale care reprezintă legea părților și nerespectarea dispozițiilor art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006, aspecte constatate și de ANRMAP și care justifică acțiunea în pretenții prin care sumele apreciate ca neeligibile trebuie restituite de către pârât în calitate de beneficiar.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. - și vizează considerentele sentinței atacate în sensul că se solicită înlăturarea din cuprinsul considerentelor sentinței atacate a mențiunii privind nerespectarea termenului prevăzut de art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006, apreciată ca fiind contradictorie în raport de soluția recurată și nelegală pe fond în condițiile în care recurentul-pârât apreciază că nu se poate reține în cauză o nerespectare a termenului prevăzut de art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006.

Hotărârea instanței de fond de respingere a cererii introductive de instanță a reclamantei este temeinică, astfel cum de altfel sunt temeinice majoritatea considerentelor instanței de fond, însă sunt netemeinice și în afara învestirii sale statuările instanței de fond pe care le realizează în ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce privește achiziția moto-stivuitorului prin contractul de achiziție publică nr. x/2009 încheiat între Consiliul Local și SC A. SRL Giurgiu (Contractul de achiziție publică).

În acest context este de observat că pretențiile deduse judecății de către reclamant au fost întemeiate de către acesta pe considerentul nulității Contractului de achiziție publică dată fiind nerespectarea termenului prevăzute de art. 205 din O.U.G. nr. 234/2006 în cadrul procedurii de achiziție publică, mai precis, la momentul atribuirii Contractului de achiziție publică.

Așadar, astfel cum bine remarcă instanța de fond, față de motivele invocate de către reclamant, este, necesar a se stabili, în mod prioritar dacă, Contractul de achiziție publică a fost anulat, în cadrul procedurii specifice reglementate de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, și, ca afect al unei asemenea nulități declarate în cadrul procedurii amintite, să se analizeze temeinicia cererii de instituire a obligației de plată în sarcina Consiliului Local ca efect al cererii formulate în cadrul prezentului litigiu.

În mod corect remarcă instanța de fond că pretinsa nulitate a Contractului de achiziție nu este una de drept, ci aceasta trebuie să fie dispusă de către instanța de judecată în condițiile și în conformitate cu procedura reglementată de dispozițiile prevăzute de art. 286 și urm. din O.G. nr. 34/2006 iar corelativ acestei constatări, de asemenea în mod corect contată instanța de fond, că nulitatea Contractului de achiziție nu a fost declarată până la data judecării cererii reclamantului de către instanța de judecată, nefiind formulat nicio acțiune având o asemenea finalitate.

De asemenea, instanța de fond în mod corect remarcă că nu face obiectul învestirii sale constatarea nulității Contractului de achiziție, respectiv, nu a fost solicitată instanței de fond constatarea nulitatea Contractului de achiziție.

Cu toate acestea instanța de fond fracturează logica în condițiile în care aceasta procedează în mod efectiv la analiza existenței ori inexistenței temeiului privind nulitatea Contractului de achiziție sens în care se analizează dacă a fost respectat de către Consiliul Local termenul prevăzut de art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006.

Or, în condițiile în care se reține că nulitatea Contractului nu a fost declarată în cadrul procedurii speciale, nu face obiectul investirii instanței de fond și nu poate fi declarată ca atare de către reclamant, instanța de fond nu putea trece la analiza efectivă a motivului de nulitate și nu putea statua dacă a fost sau nu respectate dispozițiile art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât asemenea statuare este specifică unei cereri privind nulitatea Contractului de achiziție, ce nu face obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză, cerere în privința căreia, instanța de fond admite a priori că nu face obiectul învestirii sale după cum nu a făcut obiectul investirii instanței competente potrivit art. 286 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul înlăturării din cuprinsul considerentelor a mențiunilor privind nerespectarea prevederilor art. 205 din O.U.G. nr. 34/2006, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

La dosar recurentul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat apreciindu-se că în mod corect prima instanță a constatat, în considerente, încălcarea dispozițiilor art. 205 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, temeiul respingerii acțiunii în pretenții fiind distinct de această constatare care rezultă clar din O.U.G. nr. 34/2006 în raport de conduita recurentului-pârât în calitate de beneficiar.

Recurentul-pârât a depus la dosar note de ședință, având caracterul unei întâmpinării prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat apreciindu-se că soluția de respingere a acțiunii în pretenții este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Analizând recursurile declarate în cauză, ambele apreciate ca admisibile, în raport de motivele invocate, Curtea le constată ca nefondate pentru următoarele considerente.

Instanța de recurs apreciază că soluția de respingere dispusă în cauză este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 a O.U.G. nr. 34/2006 și a prevederilor Contractului de grant și pe de altă parte este corect și legal motivată, considerentele nefiind contradictorii și justificând în fapt și în drept soluția recurată prin care acțiunea în pretenții formulată a fost apreciată ca lipsită de temei legal și respinsă ca atare.

Recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, sentința recurată fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a contractului de grant care reprezintă legea părților și în baza căruia a fost acordată finanțarea nerambursabilă.

În mod corect prima instanță a respins acțiunea în pretenții apreciind că nu există temei legal pentru a se dispune obligarea la plata sumei solicitate numai în baza prevederilor contractului de grant și numai pe o apreciere privind o cheltuială neeligibilă determinată de nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2004, în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se fi constatat nulitatea contractului de achiziție încheiat de pârât.

În mod corect prima instanță a apreciat că neregula constând în nerespectarea termenelor de așteptare prevăzute de art. 205 (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu poate determina de plano legalitatea cererii de restituire în condițiile în care în lipsa unei hotărâri judecătorești care să conteste nulitatea în cauză nu se aplică direct dispozițiilor art. 205 (2) din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece sancțiunea nulității ca temei al restituirii sumelor apreciate ca neeligibile nu operează de drept.

În mod corect prima instanță nu a reținut că poziția ANRMAP în care era menționată neregula este suficientă pentru a se justifica legalitatea cererii de restituire deoarece în cauză recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă, care a constatat nerespectarea de către recurentul-pârât în calitate de beneficiar a legislației incidente în materia achizițiilor publice, avea obligația de a aplica, în completarea clauzelor contractului de grant, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ în vigoare la data verificării cererii finale de plată.

Potrivit art. 6 alin. (3) din ordonanță, abaterile de la legislația achizițiilor publice atrag, ca regulă, aplicarea de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, aferente contractului respectiv, iar nu refuzul acordării finanțării pentru întreaga valoare a contractului.

Corecții mai mari se pot aplica doar în mod excepțional, dacă legislația achizițiilor publice prevede anumite sancțiuni ce impun aceasta.

În speță, nerespectarea termenului de așteptare prevăzut de lege pentru încheierea contractului de achiziție publică atrage nulitatea acestuia, care se constată însă doar prin hotărâre judecătorească a instanței competente.

Or, contractul de achiziție încheiat de pârât nu a fost declarat nul în condițiile legii, astfel că reclamantul nu este îndreptățit a solicita restituirea sumei reprezentând finanțarea acordată pentru realizarea achiziției de către beneficiar, ci ar putea cel mult să aplice reduceri procentuale, cu condiția ca neregula reținută în sarcina beneficiarului să constituie abatere conform anexei la O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea în pretenții ca lipsită de temei legal în condițiile în care în cauză nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea contractului de achiziție pentru nerespectarea art. 205 (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în condițiile art. 296

1

din același act normativ nefiind suficientă constatarea ANRMAP pe care recurentul-pârât o contestă. În plus recurentul-pârât a contestat și susținerea recurentului-reclamant privind nerespectarea dispozițiilor contractului de grant, aceste susțineri fiind în afara obiectului dedus judecății în prezenta cauză.

Recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu este apreciat de Curte ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., neputându-se reține contradictorialitatea considerentelor în raport de soluția de respingere dispusă sau aplicarea greșită a legii.

În esență recursul vizează aspectele reținute în considerente, sentința atacată în ceea ce privește existența unei nereguli respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 205 (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, a termenului de așteptare prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a analizat aspectele privind existența neregulii, care este cuprinsă și în poziția ANRMAP deoarece această neregulă era în strânsă legătură cu acțiunea în pretenții formulată. Iar acțiunea în pretenții a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare deoarece suma solicitată nu putea fi solicitată numai în baza contractului de grant, în lipsa constatării nulității contractului de achiziție publică de către instanța competentă.

Considerentele de fapt și de drept care privesc faptul că autoritatea contractantă recurentul-reclamant a reținut în mod corect existența neregulii în sensul încălcării prevederilor art. 205 (1) din O.U.G. nr. 34/2006 au legătură și justifică în parte soluția de respingere recurată.

Aceasta deoarece recurentul-reclamant a apreciat că este suficientă în susținerea acțiunii în pretenții existența neregulii care reprezintă o nerespectare a dispozițiilor contractului de grant, opinie contrară instanța de fond și instanța de recurs care apreciază că existența unei nereguli în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea unui contract de achiziție numai pentru această abatere nu reprezintă temei pentru a justifica o acțiune în pretenții pentru restituirea unei finanțări apreciată a fi încasată necuvenit în baza Contractului de Grant încheiat între părți.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Consiliul Local al Comunei Mihai Viteazu împotriva Sentinței nr. 2885 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL