ÎCCJ, decizie (scj.ro #119918)

Conflict negativ de competență. Incidența dispozițiilor art. 127 din noul Cod de procedură civilă Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor Index alfabetic : acțiune în pretenții competență teritorială conflict negativ de competență N.C.P.C., art. 127 Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Astfel, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) de la o instanță, trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 martie 2014 sub nr. xx53/86/2014 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanții A.G., A.K.A.M., B.C.M., B.D., C. (Ș.) G., C.O., D.R., I.G., P.V., T.C.M., T.M., Ț.M., V.M., P.C., B.E., H.M.

și B.E., toți prin mandatar A.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea de către debitori, cu întârziere, a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data pronunțării hotărârilor și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale. În drept s-au invocat dispozițiile: art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, art. 1088, art. 1101 C. civ. anterior; art. 1535 și 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii; O.G.

nr. 9/2000 în vigoare până la data de 1 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011; Decizia nr. 1 pronunțată la data de 27 februarie 2014, în dosarul nr. xx/2012 al ÎCCJ, recursul în interesul legii pronunțat în dosarul nr. 21/2013 de ICCJ. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii, ca prescrisă, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava au invocat necompetența teritorială a Tribunalului Suceava având în vedere că, potrivit art. 127 din actualul Cod de procedură civilă, reclamanții, care sunt grefieri la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, trebuiau să introducă acțiunea la o instanță de același grad din raza curții de apel învecinate.

În al doilea rând, au invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general, de trei ani, de la data introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 1118 din 19 iunie 2014, Tribunalul Suceava a declinat competența teritorială de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, în baza art. 127 C. proc. civ. S-a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefieri) în cadrul Judecătoriei Vatra Dornei, judecătorie care, însă, se află în raza de activitate a Tribunalului Suceava. Tribunalul Mureș, sesizat cu soluționarea cauzei, verificându-și competența, conform art. 131 alin. (1) C. proc.

civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011. Prin sentința civilă nr. 1456 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. xx53/86/2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, s-a declinat, în favoarea Tribunalului Suceava, competența soluționării acțiunii formulate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Suceava. S-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) raportat la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au această calitate de reclamanți într-o cerere „de competența instanței la care își desfășoară activitatea” (adică Judecătoria Vatra Dornei). S-a mai reținut faptul că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., privind competența facultativă, sunt de excepție, fiind de strictă interpretare, astfel încât acestea nu pot fi extinse prin analogie (operațiune interzisă de art. 10 C. civ.), la ipoteze vizând și alte instanțe decât cele la care reclamanții grefieri își desfășoară activitatea, indiferent dacă alte instanțe au sau nu în raza teritorială de competență și instanța la care reclamanții activează.

O astfel de interpretare echivalează cu adăugarea la lege, operațiune prohibită de art. 5 alin. (4) C. proc. civ. S-a constatat că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Aceste prevederi ale Codului muncii au fost modificate implicit, parțial, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că, în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este și cauza dedusă judecății), reclamanții au dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului de muncă. Odată făcută această opțiune de către reclamanți, în sensul alegerii instanței în a cărei circumscripție se află locul lor de muncă (care se află în sfera de competență a Tribunalului Suceava), reclamanții nu mai pot reveni, pârâții nu mai pot cere declinarea competenței, iar instanța, dacă a fost corect sesizată (fără încălcarea normelor imperative de competență), nu poate, din oficiu, să își decline competența. Cu toate că prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 consacră un drept de opțiune al reclamanților salariați, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile „se adresează” (în mod imperativ) exclusiv celor două instanțe determinate de legiuitor (nefiind utilizată sintagma „se pot adresa”).

Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției salariaților. Analizând deciziile recurate, prin raportare la calitatea părților, Înalta Curte a constatat că este competentă cu soluționarea cauzei Tribunalul Mureș, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la o instanță, nu trebuie să ne raportăm la dispozițiile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Cu toate că acest articol are titlul sub marginală „competența facultativă”, în realitate, dispozițiile acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia „va sesiza”. Deși este adevărată susținerea Tribunalului Mureș în sensul că textul de lege se referă la sesizarea instanței judecătorești „de același grad” cu cea la care își desfășoară activitatea grefierul, totuși, textul de lege nu se oprește aici, ci face, în continuare, referire la „circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate”.

Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Deși nu este cazul în speța de față, un alt argument pentru care trebuie să avem în vedere curtea de apel în circumscripția căreia se află reclamantul (ce are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier), iar nu instanța la care efectiv funcționează, este acela că, de exemplu, reclamantul ar putea să funcționeze chiar la curtea de apel respectivă, iar dacă, într-o speță oarecare, competența în primă instanță ar aparține tribunalului, conform raționamentului Tribunalului Mureș, reclamantul ar putea introduce cererea la un tribunal din raza de competență a curții de apel la care el funcționează, iar în calea de atac, ar soluționa chiar respectiva curte de apel, situație ce ar contraveni rațiunii textului.

Ca atare, în analiza competenței prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 135 alin. (1) și (4), raportat la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.