Decizia nr. 466/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. III din rechizitoriu) a condamnat pe inculpata P. (fosta A.) R.L. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. XI din rechizitoriu), a condamnat pe inculpata V.M. la doua pedepse de cate 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea unui număr de doua infracțiuni de tâlhărie, a contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. XI din rechizitoriu), a condamnat pe inculpata K.M. la 2 pedepse de cate 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unui număr de doua infracțiuni de tâlhărie. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 ani si 1 luna închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1155 din 28 iunie 2002 a Judecătoriei Oradea, definitiva prin neapelare, și a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de fiecare din pedepsele aplicate în cauză, stabilind o pedeapsă rezultantă de 8 ani si 1 luna închisoare. În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse rezultante de câte 8 ani și 1 luna închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și o lună închisoare, la care a aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute 9 ani și 1 luna închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. XIV din rechizitoriu) a condamnat pe inculpata R.C. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) si alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), a condamnat pe inculpatul F.C.A. la 2 pedepse de cate 7 ani închisoare. În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse inculpatul, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații R.J., G.C.E., R.E. și F.F.M. III. În baza art. 14 C. proc. pen. și 998 și următoarele C. civ. instanța a obligat inculpații la plata pretențiilor civile in favoarea părților civile, după cum urmează: - inculpata M.I.D., la 3.200 lei în favoarea părții civile P.A.; - inculpatele M.I.D. și R.J., inculpatul F.C., în solidar, la 6.000 lei în favoarea părții civile B.I.; - inculpatele M.I.D. și P. (fostă A.) R., inculpatul F.C., în solidar, la 4.000 lei în favoarea părții civile B.I.; - inculpatele V.M. și K.M., în solidar, la 1.600 euro în echivalent în lei la data plății, în favoarea părții civile U.S.; - inculpatele M.I.D. și R.J., în solidar, la 1.100 euro în echivalent în lei la data plății, în favoarea părții civile I.L.; - inculpatele M.I.D. și R.J., în solidar, la 900 lei, în favoarea părții civile C.P.; - inculpatele M.I.D. și R.J., în solidar, la 2.800 lei, în favoarea părții civile K.M.; - inculpatele V.M. și K.M., în solidar, la 550 euro în echivalent în lei la data plății, în favoarea părții civile G.I.P.; - inculpatele M.I.D. și R.E., în solidar, la 1.500 lei, în favoarea părții civile M.R.; - inculpatele R.J. și R.C. în solidar, la 5.000 lei, în favoarea părții civile H.M.. A constatat că partea civilă W.G. a renunțat la constituirea de parte civilă și, în baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpata R.J., contravaloarea în lei a sumei de 5.000 euro, în echivalent lei la data punerii în executare a acestei dispoziții. Pentru a hotărî astfel instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul din 19 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus, printre altele, trimiterea în judecata a inculpaților: - M.I.D. pentru săvârșirea unui număr de 6 infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de complicitate la infracțiunea de tâlhărie; - P. ( fosta A.) R.L. pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie; - V.M. pentru săvârșirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie; - K.M. pentru săvârșirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie; - R.C. pentru săvârșirea a infracțiunii de tâlhărie și - F.C.A. pentru săvârșirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie, respectiv de complicitate la infracțiunea de tâlhărie. Prin același rechizitoriu au fost trimise în judecată inculpatele R.J., G.C.E. și R.E. și F.F.M. Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în mai multe rânduri, într-unul din cazuri ajutate de inculpatul F.C.A., inculpatele, singure ori câte doua împreuna - au pătruns în cabinele unor autocamioane unde, după ce au administrat șoferilor substanțe narcotice în cafea, le-au sustras bani si bunuri, respectiv că, în același mod, inculpatele și inculpatul F.C.A. au pătruns într-o locuință unde, după ce a pus șoferilor substanțe narcotice în cafea, le-au sustras bunuri și bani. Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului F.F.M. faptul ca a valorificat bunurile sustrase în acest mod de inculpata R.J. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: procese-verbale de cercetare la fața locului, buletine de analiză toxicologică, procese-verbale de cercetare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de recunoaștere din grup și după fotografia judiciară, procese-verbale de redare convorbiri telefonice, celelalte înscrisuri de la dosar, instanța a reținut, în fapt, printre altele, următoarele: În seara zilei de 22 decembrie 2003, în jurul orei 23 00 , inculpatele M.I.D. și P.R.L. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămata P.A., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în bere, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 650 euro si un telefon mobil. În seara zilei de 19 august 2004, inculpatele M.I.D. și R.J., împreuna cu inculpatul F.C., taximetrist, l-au transportat cu taxi-ul condus de inculpat pe partea vătămată B.I. la un local, unde au consumat suc. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în suc și apoi l-au transportat cu același taxi la locuința victimei de unde, după ce acesta a adormit, au sustras 400 lei, 200 euro, bijuterii și bunuri. Suma de bani sustrasă a fost împărțită de către inculpat cu inculpatele. În seara zilei de 27 septembrie 2004, pe la orele 21 30 , inculpatele M.I.D. și P. (fosta A.) R.L. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată B.I., căruia i-au cerut cafea. Intrucât victima nu avea cafea, inculpata M.I. i-a telefonat inculpatului F.C. și, împreuna cu acesta, s-au deplasat la o stație de benzină din apropiere, de unde au adus cafele. Inculpata M.I. nu a mai revenit în cabina autocamionului, acolo rămânând doar inculpata P.L. și victima, în cafeaua căreia a fost pus diazepam. După ce victima a adormit, i-a sustras suma de 450 euro, 100 lei, un televizor portabil, bijuterii și un telefon mobil. Suma de bani sustrasa a fost împărțită de către inculpată cu inculpata M.I. si cu inculpatul F.C. În noaptea de 12 noiembrie 2004, inculpatele K.M. și V.M. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată U.S., cu care au consumat cafea. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatele i-au turnat un somnifer în cafea, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 320 euro, 2.500 dolari sloveni, bijuterii, un aparat foto și un telefon mobil. În seara zilei de 09 noiembrie 2004, inculpatele M.I.D. și R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată I.L., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatele i-au turnat diazepam în bere și, după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 550 euro, bijuterii și un telefon mobil. În seara zilei de 03 decembrie 2004, inculpatele M.I.D. și R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată C.P., cu care au consumat bere și vin. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în vin, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 120 euro, 40 lei și un telefon mobil. În seara zilei de 18 decembrie 2004, inculpatele M.I.D. și R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată K.M., cu care au consumat cafea. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatei i-au turnat diazepam în cafea, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 500 euro, 80 lei și un telefon mobil. În seara zilei de 15 ianuarie 2005, inculpatele K.M. și V.M. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată G.J.P., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatele i-au turnat diazepam în bere, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 550 euro. În noaptea de 18/19 februarie 2005, inculpatele M.I.D. și R.E. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată M.R., cu care au consumat vin. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata M.I. i-a turnat dizepam în vin, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 50 euro, 1.070 lei și un telefon mobil. În noaptea de 15 martie 2005, inculpatele R.J. și R.C. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată H.M., cu care au consumat vin. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata R.C. i-a turnat diazepam în băutură, iar după ce acesta a adormit i-a sustras suma de 500 euro, doua telefoane mobile și bijuterii. Inculpatul F.F.M., având cunoștință despre proveniența bunurilor sustrase de inculpata R.J., a căutat și a găsit cumpărători, reușind înstrăinarea acestora. Inculpatul i-a vândut chiar inculpatei M.I.D. unul din telefoanele sustrase de inculpata R.J. (pv. interceptare fila 85-92 vol. II up). S-a reținut că părțile vătămate P.A., B.I., B.I., U.S., I.L., C.P., S.S., K.M., G.I.P., M.R., H.M., s-au constituit părți civile în cauză (file 4, 39, 84, 96, 159, 178, 214, 224 vol. I up; 20, 30, 44, 102, 136, 161, 179, 197, 208, 234, 252 vol. II up.). Cu privire la partea civilă W.G., pe parcursul cercetării judecătorești aceasta a renunțat la constituirea de parte civilă (fila 134 vol. 1 trib). Prima instanță a precizat că pricina a suferit amânări repetate, justificate prin lipsa de procedură cu inculpatele aflate în străinătate ori în diferite locuri de detenție din țara, prin cererile de amânare ale apărării, prin lipsa repetată a martorilor - în condițiile în care a fost încuviințată audierea unui număr relativ mare de martori. Cu privire la administrarea probelor, instanța a menționat că s-a supus exigențelor C.E.D.O. (Vidal contra Belgia, 1992) care arată că instanța națională apreciază numărul de martori și probe ce urmează a fi administrate in cursul judecății. A constatat că din probele administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești, a rezultat că starea de fapt, reținută în actul de sesizare, este conformă cu starea de fapt probată la dosar. S-a reținut că, pe parcursul cercetărilor, părțile vătămate au recunoscut inculpatele din grup sau după albumul cu fotografii judiciare, iar din buletine de analiză toxicologică a rezultat că, la data faptelor, victimelor le-a fost administrat diazepam ori somnifere nenominalizate în urma analizelor de laborator. Pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză, instanța a procedat la reaudierea martorilor audiați în dosarul de urmărire penală, constatându-se că martorii audiați pe parcursul cercetării judecătorești și-au menținut declarațiile date în dosarul de urmărire penală, au recunoscut semnăturile aplicate pe formularele declarațiilor și pe procesele-verbale întocmite la dosar, și au arătat că, la data audierii lor, au spus doar adevărul, însă au declarat că nu pot face alte precizări deoarece, datorită trecerii timpului, detaliile au fost uitate. În ce-i privește pe martorii legal citați care nu au putut fi reaudiați, pentru motive de celeritate, s-a dat citire declarațiilor acestora, iar cu privire la martorul care nu a putut fi legal citat s-a dispus revenirea asupra încuviințării audierii acestuia. Instanța a arătat că au putut fi audiate doar inculpatele M.I.D., K.M. și V.M., ceilalți inculpați, deși legal citați, sustrăgându-se cercetărilor. S-a reținut că, potrivit actelor dosarului de urmărire penală, inculpatele audiate au recunoscut faptele. Totodată, s-a menționat că, audiate în fața instanței, inculpatele, cu o doză firească de subiectivism, nu au recunoscut, ori au recunoscut doar, în parte, săvârșirea faptelor, respectiv săvârșirea unor furturi, în respectivele împrejurări, nerecunoscând administrarea diazepamului în băuturile părților vătămate, apărările fiind formulate pe inexistența infracțiunilor de tâlhărie. În cauză, s-a efectuat referat de evaluare, prin intermediul Serviciului de probațiune, cu privire la inculpata G.C.E., minoră de 16 ani împliniți la data faptei, precum și la inculpata V.M. Instanța a reținut că probatoriul administrat a dovedit că inculpatele au acționaat cu scopul declarat de a oferi servicii intime victimelor. Infracțiunea de prostituție nu era însă săvârșită datorită efectului folosirii narcoticelor, inculpatele dispărând după ce sustrăgeau bunurile și banii. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că impresiunile digitale găsite pe obiectele din cabinele autocamioanelor aparțin inculpatelor. Sumele de bani și bunurile au fost împărțite și folosite de inculpați. Din probele administrate a rezultat că inculpatul F.F.M., cunoscând proveniența bunurilor sustrase de inculpata R.J., a căutat și găsit cumpărători, reușind înstrăinarea acestora. Referitor la fapta prezentată la pct. 1 din rechizitoriu, față de inculpata P. (fostă A.) R.L., s-a constatat că nu s-a început urmărirea penală. Ținând seama de prev. art. 317 C. porc. pen., excepția invocată de apărare și solicitarea restituirii cauzei la procuror au fost respinse. Instanța a menționat că este legal sesizată și judecă faptele potrivit dispozitivului rechizitoriului. Astfel, dacă parchetul a indicat mai multe fapte, în expozitiv, dar a pus în mișcare acțiunea penală doar pentru unele dintre acestea, instanța a apreciat că nu s-a dorit trimiterea în judecată a inculpatei decât pentru fapta de la pct. III din rechizitoriu. Cu privire la cererea inculpatei M.I.D. de aplicare a prev. art. 320 1 C. porc. pen., în ce o privește, cererea i-a fost respinsă pentru că la data respectivă momentul procesual era depășit - actul de sesizare a fost citit - și nu existau alte reglementări care să permită aplicarea prev. art. 13 C. pen. În urma analizării întregului material probator, ținând seama de dispozițiile legale arătate, analizând și chestiunile cu o importanță secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situațiile obiective evidențiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, reținând și poziția exprimată de inculpatele prezente, prima instanță a concluzionat că faptele sunt săvârșite de inculpați și starea de fapt este stabilită, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unor pedepse. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații F.C.A., M.I.D., P.R.L., V.M., K.M., R.C. si F.F.M. Inculpatul F.C.A. a invocat poziția sa de recunoaștere a faptelor și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 din C. proc. pen. Totodată, acesta a solicitat reținerea în favoarea sa si a circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și a disp. art. 86 1 C. pen. Inculpata M.I.D. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Inculpata R.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și modificarea acesteia, în principal, în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, apreciat ca fiind prea mare în raport de faptele comise și împrejurarea că nu este recidivistă. Inculpatele P.R.L., V.M. si K.M. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., precum și a circumstanțelor atenuante în favoarea acestora prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, în sensul suspendării executării acesteia. Inculpatul F.F.M. a solicitat desființarea hotărârii atacate și modificarea sentinței în sensul reducerii pedepsei spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, motivat de existenta unor suficiente indicii privitoare la reintegrarea acestuia în societate. Prin Decizia penala nr. 69/A/2012 din 24 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații P.R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A. și a desființat hotărârea atacată, în sensul că: I. Pentru inculpata M.I.D. a. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente de 7 ani închisoare, 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) și a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 7 ani închisoare la 4 ani 6 luni închisoare b. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată aceleași inculpate în pedepsele componente. A înlăturat sporul de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru cele cinci infracțiuni de tâlhărie și pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie și, pe cale de consecință, a redus cele șase pedepse de câte 7 ani închisoare la șase pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele șase pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare (pct.1 lit. a), și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani 6 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând a executa pedeapsa rezultantă de: - 5 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceleași inculpate, prin sentința penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele componente de 1 an închisoare și 8 luni închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea beneficiului grațierii privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceleași inculpate prin sentința penală nr. 174/2004 a Judecătoriei Oradea. În baza art. 33 și 34 C. pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare și 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea acestei rezultante de 3 ani închisoare și executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, prin privare de libertate. II. Pentru inculpata P. (A.) R.L. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa și s-a redus pedeapsa aplicată acesteia de la 7 ani închisoare la: - 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. III. Pentru inculpata V.M. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatei în două pedepse de câte 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina inculpatei și s-au redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate acesteia la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de: - 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. IV. Pentru inculpata K.M. S-a contopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 1 lună închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente. S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat aceleași inculpate. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina inculpatei și a redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de: - 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 1 lună închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1155/2002 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și s-a dispus executarea acestei pedepse, în întregime, prin privare de libertate, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză. V. Pentru inculpatul F.C.A. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie și complicitate la infracțiunea de tâlhărie reținute în sarcina inculpatului și s-a redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de: - 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au respins apelurile inculpaților R.C. și F.F.M. S-au menținut restul dispozițiunilor hotărârii atacate. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că sunt întemeiate criticile apelanților inculpați P.R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A., referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că, așa cum reiese din actele de la dosar, inculpații au recunoscut în fața instanței de apel toate faptele reținute în sarcina lor, solicitând totodată aplicarea acestor dispoziții. S-a considerat că, din probele administrate, a rezultat în mod indubitabil că faptele reținute în sarcina lor există și sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unei pedepse. Cât privește critica inculpatei R.C. privind greșita condamnare, instanța a reținut că in cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă vinovăția acestuia și, cu titlu exemplificativ, s-a enumerat depoziția inculpatei R.J. care a arătat că, la data de 15 martie 2005, cele două au urcat in cabina autocamionului condus de partea vătămată H.M., au consumat vin și profitând de neatenția părții vătămate, R.C. i-a turnat diazepam în băutură, iar după ce acesta a adormit, s-a sustras 500 euro, 2 telefoane mobile și bijuterii. De altfel, s-a reținut că, pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit că impresiunile digitale găsite pe diferite obiecte din cabină aparțin inculpatei R.J.. Așa fiind instanța a găsit criticile formulate de către inculpată ca fiind nefondate și hotărârea instanței de fond ca fiind legală din acest punct de vedere. Cât privește temeinicia aceleiași hotărâri, în ceea ce o privește pe inculpata R.C., s-a arătat că instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatei - fără ocupație, neîncadrată in muncă, cu trecut nepedepsit, dar și fapta și, mai ales, gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite. S-a remarcat că instanța de fond a avut in vedere și dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv aspectele legate de pedeapsă, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare a inculpatei, dar și scopul pedepsei, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată. Instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpatul F.F.M., cu referire la reducerea pedepsei, întrucât vinovăția acestuia este dovedită fără dubiu, iar la aplicarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 din același cod. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpații F.C.A., P. (fosta A.) R.L., V.M., K.M. si R.C., prin R.I., tatăl acesteia. Recursul procurorului privește pe inculpații F.C.A., P. (fosta A.) R.L., M.I.D., V.M. și K.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza a doua C. proc. pen., ”când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpaților la pedepse în limite legale, având în vedere că minimul special pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților, după reducerea cu 1/3, conform art. 320 1 C. proc. pen., este de 4 ani și 8 luni închisoare. Recurentele inculpate V.M., K.M. și recurentul inculpat F.C.A. au criticat decizia apelată susținând că aceasta este nemotivată - caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii privind aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. - caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. În subsidiar, au invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea pedepselor. În plus, inculpații V.M. și F.C.A. au cerut suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Recurenta inculpată P. (fosta A.) R.L. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând diminuarea pedepsei prin reținerea art. 74 lit. a) C. pen. și suspendarea executării pedepsei conform art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Cât privește recursul inculpatei R.C., instanța de recurs constată că acesta este inadmisibil. Decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatei R.C. la data de 29 mai 2012, iar calea ordinară de atac a apelului a fost promovată la 6 iunie 2012, pentru inculpată, de tatăl acesteia, Rostaș Ion. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 385 2 combinat cu art. 362 C. proc. pen., tatăl inculpatei nu se regăsește printre persoanele enumerate de textul legal ca fiind titulari ai dreptului de a declara recurs pentru inculpată, motiv pentru care, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acest recurs va fi respins ca inadmisibil. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile susținute, de cazurile de casare invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpații V.M., K.M. și F.C.A., Înalta Curte consideră că acesta nu poate constitui un temei pentru casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. Decizia instanței de apel este motivată, evidențiind că instanța de prim control judiciar a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (a se vedea jurisprudența C.E.D.O. - „Boldea contra României”), și care privesc inculpații V.M., K.M. și F.C.A.. Astfel, ținând seama că acești inculpați au solicitat a fi judecați potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției (prin declarațiile de la filele 146, 147 și 208), instanța de apel a analizat această cerere și, în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen., a apreciat, pe baza probelor administrate, că dispozițiile legale menționate au incidență în cauză. Înalta Curte constată, de altfel, că inculpații nu au criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., care reglementează o procedură de judecată favorabilă lor, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. De asemenea, instanța de recurs apreciază că nu este fondată nici critica privind omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii celor trei inculpați de a li se reține circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Potrivit art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. În raport de această dispoziție legală, se consideră că nu este îndeplinită una dintre cerințele cumulative, respectiv ca omisiunea instanței să fi influențat soluția procesului. Astfel, nepronunțarea asupra circumstanțelor atenuante nu a influențat soluția procesului, deoarece instanța de apel, deși nu a reținut art. 74 C. pen., a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Incidența dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante judiciare va fi examinată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de cei trei inculpați, precum și de inculpata P. (fostă A.) R.L. Instanța de apel a admis apelurile formulate de inculpații P. (fostă A.) R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A., constatând că sunt îndeplinite condițiile aplicării procedurii speciale reglementate prin art. 320 1 din C. proc. pen., derogatorie de la dreptul comun, declanșata la cererea inculpaților și supusă unor condiții de admisibilitate. În cazul constatării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate și aplicării procedurii speciale, intervine beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă. Potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care în această procedură beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul închisorii. În speță, limitele de pedeapsă, prevăzute de norma incriminatoare pentru infracțiunea de tâlhărie în forma calificată reținută în sarcina inculpaților, sunt de 7 ani, ca minim special și 20 ani închisoare, ca maxim special. Conform beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, pedepsele inculpaților urmau a fi individualizate judiciar între limita minimă de 4 ani și 8 luni închisoare și limita maxima de 13 ani și 4 luni închisoare. Prin urmare, se constatată că, pedepsele aplicate inculpaților pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, de câte 4 ani și 6 luni închisoare, se situează în afara limitelor legale, respectiv sub minimul special. Astfel, critica Parchetului referitoare la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se constată a fi întemeiată, decizia atacată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza a II-a C. proc. pen. În privința cererilor recurenților inculpați privind reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, instanța de recurs consideră că acestea nu pot fi primite. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Rezultă din aceste dispoziții legale că răspunderea penală trebuie să fie diferențiată, funcție de aceste criterii de individualizare, care sunt obligatorii dar care trebuie analizate conjugat, așa încât pedeapsa aplicată inculpatului să asigure îndeplinirea funcțiilor și a scopului acesteia. Circumstanțele atenuante judiciare, având ca efect reducerea pedepsei principale sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, sunt acele stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat care preced, însoțesc sau succed activitatea infracțională și care fac dovada diminuării gradului de pericol social al infracțiunii sau a periculozității făptuitorului. Din modul de redactare a art. 74 C. pen., privitor la circumstanțele atenuante judiciare, rezultă că existenta uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în textul menționat, sau altele asemănătoare, nu justifică prin ele însele considerarea ca atare, deoarece recunoașterea acestora este lăsată la aprecierea instanței de judecată. Pentru ca împrejurările invocate de inculpați să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, aprecierea constituind atributul instanței de judecată, trebuie să se constate că acestea nu reflectă doar conformarea lor ordinii normative, anterior săvârșirii infracțiunii, ci caracterizează un comportament pozitiv special, evidențiat printr-o activitate meritorie sau calități morale deosebite, în raport de care săvârșirea infracțiunii să apară ca un accident în viața acestora. Or, cât privește comportamentul inculpaților, înainte de comiterea infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, acesta nu poate fi apreciat de natură să determine reducerea pedepselor sub minimul special de 4 ani și 8 luni închisoare. Acest comportament trebuie pus în balanță cu datele ce denotă periculozitatea inculpaților, care este dovedită prin modalitatea de comitere a tâlhăriilor (în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună, având asupra lor o substanță narcotică sau paralizantă), inculpata K.M. fiind cunoscută și cu antecedente penale care au atras starea de recidivă postcondamnatorie. De asemenea, perseverența infracțională reliefată prin concursul de infracțiuni săvârșit de V.M., F.C.A. și K.M., constituie un argument pentru respingerea cererii de aplicare a art. 74 lit. a) C. pen. În privința dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., se menționează că, poziția sinceră a inculpaților, de recunoaștere a acuzațiilor aduse, nu poate primi o dublă valență juridică din moment ce această circumstanță a fost valorificată în procedura reglementată de art. 320 1 C. proc. pen. Este adevărat că recurenta inculpată P. (fostă A.) R.L., fără antecedente penale, a comis o singură infracțiune de tâlhărie pe care a recunoscut-o, solicitând, printr-un act notarial, aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Însă, instanța de recurs consideră că acestor împrejurări nu le poate da prevalență și nu pot îmbrăca forma unor circumstanțe atenuante judiciare cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special de 4 ani și 8 luni închisoare, având în vedere că inculpata a săvârșit infracțiunea tot pe timp de noapte, împreună cu altă coinculpată, însușindu-și fără drept o sumă în valută și bunuri de la partea vătămată pe care au adormit-o cu diazepam pus în cafea. Înalta Curte apreciază că o justă individualizare se realizează prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, după reducerea acestora cu o treime conform art. 320 1 C. proc. pen., situație în care criticile aduse de recurenții inculpați procesului de individualizare a pedepsei sunt neîntemeiate. La stabilirea cuantumului pedepselor instanța de recurs are în vedere și perioada de timp îndelungată ce s-a scurs de la data faptelor. Pe cale de consecință, în raport de cuantumul pedepselor aplicate, singura modalitate legală de executare o reprezintă starea de detenție, fiind așadar de neprimit și cererile recurenților inculpați de suspendare condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 69/A din 24 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte decizia atacată și, rejudecând: 1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei M.I.D. pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze în pedepsele componente de 4 ani și 6 luni închisoare și sporul de 1 an închisoare. Va majora pedeapsa de la 4 ani și 6 luni închisoare aplicată acestei inculpate la 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (pct. I rechizitoriu). Va majora pedepsele de câte 4 ani și 6 luni închisoare la câte 4 ani și 8 luni închisoare pentru cele cinci infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 26 rap. art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. (pct. II, III, V, VI, X, XIII din rechizitoriu). În baza art. 33 și 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare, la care va aplica sporul de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bihor și va descontopi pedeapsa în pedepsele componente de 1 an închisoare și 8 luni închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 va revoca beneficiul grațierii privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 174/2004 a Judecătoriei Oradea. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. va contopi pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare și 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care se va executa alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, în final, inculpata urmând să execute pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2. Va descontopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei K.M. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Va majora pedepsele aplicate acestei inculpate de la 4 ani și 6 luni închisoare la câte 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (pct. IV și X din rechizitoriu). În baza art. 33 și art. 34 C. pen., va contopi cele două pedepse de câte 4 ani și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1155 din 28 iunie 2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, și va dispune executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final, inculpata urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3. Va descontopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei V.M. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor. Va majora pedepsele aplicate acestei inculpate de la 4 ani și 6 luni închisoare la câte 4 ani și 8 luni închisoare pentru fiecare din cele două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 4. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului F.C.A., în pedepsele componente. Va majora pedepsele aplicate acestui inculpat de la 4 ani și 6 luni închisoare la câte 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 5. Va majora pedeapsa aplicată inculpatei P. (fostă A.) R.L. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Se vor menține celelalte dispozițiile ale deciziei atacate. Va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva aceleiași decizii penale. Va constata că intimata inculpată M.I.D. este arestată în altă cauză. Recurentele inculpate R.C., K.M., F.C.A., P. (fosta A.) R.L. și V.M., vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.