ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2015

Decizia nr. 3740/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.06.2013 sub nr. x/2/2013, pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3448 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor securității în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență recurentul a arătat următoarele:

Cele 3 condiții reținute de instanța de fond nu sunt îndeplinite:

Arată recurentul că în urma unei scrisori pe care a scris-o la Europa Liberă pentru a se da pe post două melodii ale lui B., a fost luat și internat la Spitalul nr. 1 Brăila (de neuro-psihiatrie), băgat în cămașă de forță și lovit cu pumnii și cu picioarele în diverse locuri de milițieni.

Despre aceste situații au arătat și martorii C., fost colonel al Securității, D., E.

- A mai arătat recurentul că a fost recrutat în armată și i s-a aplicat un tratament inuman, fiind în continuare anchetat, dus în arestul unității presat să dea informațiile solicitate de către un ofițer de la contrainformații, justificând atitudinea sa prin aceea că numele recurentului de A. aparține unei etnii de origine maghiară, odată chiar fiind încătușat de calorifer.

- Se arată că aceste tratamente i-au fost aplicate recurentului deoarece a refuzat în repetate rânduri colaborarea cu organele de Securitate.

- De asemenea, a arătat recurentul că și după lăsarea la vatră a fost lipsit de resurse financiare, nevoit să mănânce din gunoaie, ceea ce l-a împins spre o tentativă de suicid, fiind salvat de prietenul său D.

- Recurentul a arătat că a participat la Revoluție pentru a nu mai fi chinuit de milițieni. Se arată că angajamentul pe care l-a semnat fiind obligat la asta în data de 23 septembrie 1975, nu a fost materializat decât prin declarații, fără valoare deosebită și operativitate ineficientă.

- A mai arătat recurentul că nu a existat o colaborare benevolă a acestuia cu structurile de securitate, că informațiile erau comunicate sub amenințarea cu bătaia. Conținutul notelor olografe ale recurentului era completat de ofițeri așa încât să deformeze conținutul datelor pe care acesta le furniza , ceea ce a produs nemulțumirea acestuia și apoi a refuzat orice dialog cu acei ofițeri.

- A arătat de asemenea recurentul că i s-a încălcat dreptul la viața privată și libertatea de exprimare, iar condiția ca informațiile date să fi dus la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu este îndeplinită.

- Instanța de fond în mod greșit a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind vorba de informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, extrasele arătate de instanța de fond nu conferă consistență concluziei instanței în sensul încadrării în prevederile legii.

- S-a mai arătat că nu au existat dovezi concrete în ceea ce privește măsurile adoptate de organele Securității în baza aspectelor semnalate în notele informative ale recurentului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele motive:

Recurentul prin motivele de recurs, recunoaște colaborarea cu organele de Securitate însă motivează această colaborare și semnarea olografă a 2 angajamente sub numele conspirativ „F.” și „G.” prin teroarea și presiunea psihică la care a fost supus de organele de securitate.

Așa cum a reținut instanța de fond al cărei raționament este însușit de instanța de recurs, toată situația de fapt prezentată de recurentul-pârât referitoare la tratamentele inumane aplicate acestuia de organele de Securitate pe perioada stagiului militar, înainte și după acesta, nu reprezintă în accepțiunea legii o circumstanță pentru a-l considera pe recurent ca nefiind „colaborator”.

În conformitate cu art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Astfel, în mod corect a reținut instanța fondului că prima condiție este îndeplinită prin aceea că recurentul a semnat 2 angajamente de colaborare cu organele de Securitate.

A doua condiție privind furnizarea de informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Informații precum ascultarea postului de radio Europa Liberă, sau a cânta la chitară imnul pocăiților, elogierea modului de viață occidental, intenția dea pleca din țară, a avea obiecte de proveniență străină, trimiterea în occident a unei scrisori cu conținut ostil reprezintă informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește cea dea-a treia condiție cerută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și aceasta este îndeplinită de recurent, nefiind nevoie ca informațiile furnizate să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ci doar să fie apte să producă aceste consecințe.

Nu se poate spune că recurentul care acuză el însuși presiunea și măsurile violente la care a fost supus, nu a conștientizat faptul că informațiile furnizate de el, informații care denunțau regimul și politicile promovate ar fi rămas fără urmări.

- Pe de o parte susține recurentul că a avut de suferit de pe urma trimiterii unei scrisori către Europa Liberă, iar pe de altă parte încearcă să minimalizeze efectele și măsurile luate de organele securității în urma informațiilor sale, privind chiar acțiuni precum ascultarea postului Europa Liberă - atitudine duplicitară și confuză a recurentului.

- Atitudinea violentă a organelor securității și măsurile extreme la care a fost supus recurentul, nu pot constitui motive de a-l exonera de constatarea acestei calități de colaborator întrucât, toți pârâții din asemenea cauze acuză în primul rând frica de represalii, în caz de necolaborare și violențele exercitate de lucrătorii fostei securități.

Dincolo de împrejurarea că aceste acțiuni nu sunt probate, declarațiile de martori nefiind relevante și suficiente față de ansamblul probator constituit din notele informative, notele ofițerilor de securitate și rapoartele, declarațiile, măsurile consemnate în acestea, se bucură de prezumția de autenticitate. În acele vremuri nu ar fi existat motive pentru a se consemna în mod fals anumite acțiuni, măsuri, organele Securității nu aveau de ce să se teamă la acea dată.

În cauză nu au fost identificate situații ce ar putea fi încadrate în excepția prevăzută la art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Temeiul și soluția dată de instanța de recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 noul C. proc. civ., față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3448 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2015.