ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2015

Decizia nr. 3671/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 269 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, privind obligarea pârâtului să recunoască efectele diplomei și suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea B. reclamantei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Au fost invocate ca motive de recurs prevederile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., susținându-se netemeinicia hotărârii prin contradicția cu faptele stabilite de instanță, considerând că este îndreptățită la recunoașterea studiilor urmate.

Recurenta a arătat faptul că instanța de fond nu a dat curs principiului de drept „error comunis facit jus”, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate prin contractele de studii încheiate cu Universitatea B., respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea examenelor, inclusiv a celui de licență.

Recurenta a susținut faptul că diploma de studii eliberată de Universitatea B. a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de o instanță de judecată sau de o autoritate administrativă.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul acțiunii judiciare, cu care reclamanta a sesizat instanța de judecată, îl reprezintă obligarea pârâtului Ministerul Educației să recunoască efectele diplomei de licență seria A nr. 0032496 din 25 martie 2009 emisă de Universitatea B. București - Facultatea de management Brașov, specializarea management.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează refuzul nejustificat al intimatului-pârât de a-i recunoaște diploma de licență emisă de Universitatea B.

Înalta Curte nu poate primi criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., republicat, care vizează încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât nu a fost indicată hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată.

De altfel, plecând de la susținerea recurentei privind netemeinicia hotărârii pronunțată de instanța de fond prin contradicția cu faptele stabilite, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs invocat de recurentă, ce se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., republicat, nu este fondat și urmează a fi respins ca atare.

Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, Legea nr. 1/2011, H.G. nr. 536/2011, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior, precum și Legea învățământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantei.

Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără îndeplinirea altor formalități.

În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza, la cererea părții vătămate, în cadrul unui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru „recunoașterea diplomei de licență”.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță, reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

3.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.