ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2806/2016

Decizia nr. 2806/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de suspendare înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 10 septembrie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș Agenția să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MS 244 din 29 mai 2015 respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MS 232 din 29 mai 2015 emise de către A.J.F.P. Mureș, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ pe care o va promova împotriva acestor acte administrative nelegale.

Prin sentința civilă nr. 91 din 5 octombrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect suspendarea Deciziei de impunere nr. F-MS 244 din 29 mai 2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MS-232 din 29 mai 2015, cerere formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș, dispunând, conform art. 1063 alin. (4) C. proc. civ., restituirea cauțiunii în cuantum de 1.030.892 RON, consemnată conform recipisei de consemnare seria TA nr. 3600908, nr. 4098049/1 din data de 25.09.2015.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată la data de 24.05.2016, aflată la dosar, recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata cauzei, conform art. 406 C. proc. civ.

Constatând că, în speță, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecata, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”

De asemenea, dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prevăd că, în situația în care „(...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.”

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va lua act de renunțarea la judecata acțiunii formulate de reclamanta A. SRL și, în consecință, va anula în parte sentința nr. 91 din 5 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, menținând dispozițiile sentinței privind restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva sentinței nr. 91 din 5 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată și în consecință:

Anulează în parte sentința civilă nr. 91 din 5 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Menține dispozițiile sentinței privind restituirea cauțiunii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.