ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2016

Decizia nr. 2184/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 februarie 2016, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3845 din data de 2 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015.

A solicitat contestatoarea casarea Deciziei nr. 3845 din data de 2 decembrie 2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Contestatoarea a indicat ca și temei al contestației în anulare dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, art. 24 și art. 320 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, art. 5 din Legea nr. 134/2013, art. 16 alin. (2) și art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

A arătat contestatoarea, că procedura de citare a acesteia pentru data de 2 decembrie 2015, când s-a luat în examinare contestația în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 2163 din data de 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, probatoriul atestând acest aspect.

A mai considerat contestatoarea că, în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 24 C. proc. civ. de la 1865, întrucât, instanța, neexercitându-și rolul activ, nu a constatat că, în două situații, un membru al completului de judecată a participat la soluționarea cauzei, aflându-se în stare de incompatibilitate.

Concluzionând, contestatoarea a precizat că, în opinia sa, singura hotărâre temeinică și legală este Sentința civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2010.

A solicitat admiterea contestației în anulare și "casarea Deciziei nr. 2163 din data de 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014", cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 3845 din data de 2 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 2163 din 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. de la 1865.

Cu privire la invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 317 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în contextul enunțări articolului menționat, a reținut că susținerile contestatoarei, ce s-ar putea circumscrie motivelor prevăzute de acest articol, privesc faptul că un membru al completului de judecată ar fi pronunțat o hotărâre pe fond și nu mai poate lua parte la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac.

S-a considerat că dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 se referă la competența generală, materială sau teritorială absolută a instanțelor judecătorești, iar compunerea completului de judecată nu se circumscrie noțiunii de competență a instanțelor judecătorești.

În același sens s-a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ. de la 1865, susținerile contestatoarei privind faptul că un membru al completului de judecată a participat la judecarea unei cereri de revizuire nu pot fi reținute ca și caz de incompatibilitate a judecătorului, fiind inadmisibilă contestația în anulare sub acest aspect.

În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte a reținut că pot fi atacate cu contestație în anulare specială întemeiată pe articolul menționat, numai hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, iar decizia contestată în cauza de față este o hotărâre pronunțată asupra unei cereri de revizuire, fiind inadmisibilă, astfel, contestația în anulare formulată de contestatoarea Popa *Tache întemeiată pe aceste dispoziții.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în susținerea contestației în anulare.

Intimatul Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, intimatul a arătat, în esență, că această cale extraordinară de atac formulată de contestatoare, având un caracter de retractare, iar nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond care au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte, în acest sens invocând Decizia nr. 453 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

S-a mai învederat că, deși temeiurile de drept indicate generic de contestatoare în cuprinsul cererii, sunt cele prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., nu a fost motivată și probată încadrarea situației din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată în prevederile textelor legale menționate.

Cu privire la susținerea contestatoarei în sensul că singura hotărâre temeinică și legală este Sentința civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2010, intimatul a arătat că acest aspect a fost soluționat irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2967 din 7 martie 2013 prin care s-a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost modificată sentința recurată, contestația în anulare împotriva acestei decizii fiind respinsă ca inadmisibilă, iar revizuirea fiind respinsă ca tardiv formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește apărarea formulată de intimat, cu privire la inadmisibilitatea căii de atac și întemeiată pe susținerea că motivele contestației în anulare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 317 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta nu îmbracă forma unei veritabile excepții de inadmisibilitate fiind apărări de fond, care vizează neîndeplinirea condițiilor specifice de admisibilitatea prevăzute de textul legal invocat de contestatoare.

Strict formal, cererea formulată nu este inadmisibilă, pentru că motivele invocate sunt prevăzute de art. 317 din C. proc. civ.

Contestația în anulare astfel formulată nu este întemeiată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc. civ.:

(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocat de către contestatoare, Înalta Curte reține că procedura de citare a acesteia pentru termenul din data de 2 decembrie 2015 când s-a soluționat contestația în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 2163 din data de 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost legal îndeplinită, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la Dosarul nr. x/1/2015.

Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. de la 1865, motivat de faptul că instanța nu a constatat că, în două situații, un membru al completului de judecată a participat la soluționarea cauzei, aflându-se în stare de incompatibilitate, nu se circumscriu prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că motivul de contestație circumscris dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este neîntemeiat, acest text de lege vizând necompetența generală, materială sau teritorială absolută a instanțelor judecătorești și nu compunerea completului de judecată cu un judecător (neprecizat) care trebuia să se abțină de la judecată întrucât și-a mai exprimat opinia în aceeași cauză.

Cererea, de altfel, nici nu este motivată pe acest considerent fiind o reluare, cu caracter general, a motivului de contestație invocat și în Dosarul nr. x/1/2015 în care a fost pronunțat decizia atacată în prezenta cauză.

În ceea ce privește contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, deși prin cererea formulată contestatoarea a indicat și acest temei de drept, nu și-a motivat calea de atac.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3845 din data de 2 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV