ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2017

Decizia nr. 1754/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta Fondul A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 3312/2012, privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice pentru B. și obligarea A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care să se aprobe prețuri reglementate în sectorul energiei electrice pentru B. la o valoare mai mare de 191,6 lei, pentru ca B. să nu mai fie obligată să vândă la prețuri mai mici decât costurile suportate.

La termenul din data de 31.05.2013, a formulat cerere de intervenție în cauză SC B. SA, reprezentată prin C. SPRL, solicitând admiterea în principiu și pe fond a cererii de intervenție, anularea Deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 3312/2012 privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice pentru B.; obligarea A.N.R.E. la emiterea unei decizii prin care să se aprobe prețuri reglementate în sectorul energiei electrice pentru B. la o valoare mai mare de 191,6 lei, pentru ca B. să nu mai fie obligată să vândă la prețuri mai mici decât costurile suportate.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu la termenul din data de 11.10.2013.

Prin sentința civilă nr. 3570 din 22 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis cererea de majorare onorariu expert cu 10.000 lei;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta Fondul A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, ca nefondată;

- a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC B. SA, prin administrator judiciar C. SPRL, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 3570 din 22 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Fondul A. SA, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă, reiterând situația de fapt și prezentând cadrul procesual al cauzei, a susținut că hotărârea instanței de fond prin care au fost respinse cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu, ca neîntemeiate, este nelegală, înfățișând, în esență, următoarele critici:

- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond nu a procedat la o analiză riguroasă a cauzei, limitându-se la a copia, ad literam, în considerente, susținerile pârâtei A.N.R.E. din întâmpinare;

- judecătorul fondului era dator să arate motivele de fapt și de drept și totodată să enunțe constatările sale personale și dovezile care au justificat convingerea sa pentru pronunțarea soluției, în cauză, în mod evident nefiind examinate efectiv toate motivele de nulitate ale actului atacat și fiind înlăturate nemotivat probele, fiind astfel încălcate prevederile imperative ale art. 425 C. proc. civ., ceea ce echivalează în fapt cu lipsa motivării;

- hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la (i) piața reglementată, procedura și principiile emiterii deciziilor de stabilire a prețurilor și a cantităților reglementate de energie electrică, și la (ii) pretinsa legalitate a Deciziei A.N.R.E. nr. 3312/2012, privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice pentru B.;

- în legătură cu obligativitatea motivării deciziei de stabilire a prețurilor și cantităților pe piața reglementată, raportat la prevederile art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea energiei și ale Directivei nr. 72/2009, au fost încălcate prevederile metodologiei, precum și principiile proporționalității și al recuperării integrale a costurilor, justificate și de obținerea unei marje rezonabile de profit ca și principiul unei reglementări bazate pe criterii obiective și determinate în materie transparentă.

Recurenta reclamantă a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și urmare a reținerii cauzei spre rejudecare, admiterea cererii sale de chemare judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta-reclamantă Fondul A., susținând, în esență, că prin sentința civilă recurată, instanța de fond, în mod temeinic și legal a respins acțiunea formulată de Fondul A. SA, ca neîntemeiată, apreciind în mod corect ca actul administrativ în litigiu îndeplinește cerințele impuse de legislația în materie.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 1 iunie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 02.02.2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 12.05.2017.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, raportat și la prevederile legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de evaluare a considerentelor hotărârii primei instanțe dar și a probatoriului administrat apreciază că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ca prim motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă în promovarea prezentului recurs, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum cele de nemotivare, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei reclamante subsumate acestui motiv de recurs, ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății fiind aceea a nemotivării hotărârii, întrucât din analiza considerentelor sentinței se constată că prima instanță nu a realizat o examinare reală și efectivă a motivelor de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii de anulare a Deciziei A.N.R.E. nr. 3312/2012, privind aprobarea prețurilor și a cantităților reglementate în sectorul energiei electrice pentru B., în sensul arătat în cele ce urmează.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care au fost respinse cererile părților, astfel că motivarea este necesară nu doar pentru a face soluția înțeleasă de către părți dar și pentru a permite instanței de recurs să verifice, stabilirea situației de fapt și aplicării legii sau, după caz, numai aplicarea legii.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O.

În jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”, instanța având îndatorirea de a arăta susținerile tuturor părților aflate în proces, fără a se limita doar la analiza argumentelor unora dintre părți (a se vedea cauza Albina împotriva României, cauza Van der Hurk contra Olandei).

Examinând, din perspectiva reperelor teoretice și jurisprudențiale sus enunțate, considerentele hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs, Înalta Curte observă din parcurgerea acestora că, în fapt, ele reprezintă o fidelă reproducere a apărărilor formulate de pârâta A.N.R.E. prin întâmpinare. Astfel, s-a constatat că pasaje întregi din întâmpinarea pârâtei au fost preluate și se regăsesc în sentință, în vreme ce filele din întâmpinarea aflată la dosarul de fond au fost preluate integral în cuprinsul aceleiași sentințe.

Rezultă astfel că motivarea hotărârii recurate o reprezintă, dacă nu în proporție de 100%, în orice caz în proporție covârșitoare, preluarea în mod necritic și fără nici o analiză din partea instanței prin raportare la susținerile reclamantei-recurente, a argumentelor și pasajelor din întâmpinarea depusă de către pârâta A.N.R.E.

În mod evident, din cuprinsul acestei sentințe lipsesc constatările personale ale judecătorului fondului și dovezile care au format și justificat intima sa convingere în adoptarea soluției pronunțate.

Prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., se constată că întemeiate sunt și criticile recurentei-reclamante potrivit cu care, prin considerentele sentinței atacate, instanța de fond a înlăturat proba cu expertiza tehnică specialitatea energetică, ca neconcludentă, fără a indica însă niciun motiv care să susțină o atare măsură, mai cu seamă că, potrivit doctrinei, concludența este una dintre condițiile generale de admisibilitate și încuviințare a probelor, a căror analiză se realizează prealabil întocmirii raportului de expertiză, la momentul pronunțării asupra solicitării probatoriilor.

În fine, în cuprinsul sentinței analizate nu se regăsește nici analiza tuturor motivelor de nulitate ale Deciziei nr. 3312/2012, invocate în cererea de chemare în judecată, cu referire directă la stabilirea cantităților de energie electrică impuse prin decizia atacată, cu încălcarea principiului liberalizării pieței reglementate.

Raportat la cele arătate, se poate cu temei susține că motivarea sentinței ce formează obiectul recursului de față suferă, pe de-o parte, de viciul insuficientei iar, pe de altă parte, de cel al inexistentei în ceea ce privește aspectele deja evidențiate. În contextul cauzei de față, nemotivarea hotărârii derivă, după cum s-a indicat deja, din împrejurarea că argumentele recurentei reclamante nu au fost în mod real și riguros analizate, ceea ce echivalează în fapt cu lipsa motivării, făcând practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Față de toate cele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază că soluția legală ce se impune în prezenta cauză, dată fiind incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi decât aceea de casare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, și în considerarea prevederilor art. 497 C. proc. civ., potrivit cu care instanța supremă nu poate admite recursul și modifica hotărârea atacată, verificând numai legalitatea acesteia.

Drept urmare, în temeiul art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va admite recursul de față, se va casarea hotărârea atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru respectarea nu doar formală a dreptului părților la cele două grade de jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării, primă instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și de intervenientă ca și la probatoriul administrat in cauză, urmând a fi avute în vedere și susținerile cuprinse în cererea de recurs, circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce nu s-a impus a mai fi analizat, dată fiind soluția adoptată prin prezenta decizie, urmare a aprecierii în sensul temeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Fondul A. împotriva sentinței civile nr. 3570 din 22 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2017