ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1736/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.01.2016, sub nr. x/2/2016, reclamanta A. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, cerere de suspendare parțială a Ordinului A.N.R.E. nr. 171/2015 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă pentru societatea reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.
1.2. Prin sentința nr. 1132 din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, ca nefondată.
Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. SA, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Argumentele de drept relevante
Constatând că, în cauză B. SA a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”
De asemenea, art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prevede că, în situația în care „(...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.”
Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată și va anula hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecată.
Anulează sentința nr. 1132 din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2017.