ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2017

Decizia nr. 1235/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin Sentința civilă nr. 2784 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 124 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond, analizând conținutul documentelor atașate în fotocopie acțiunii introductive, a reținut că acestea nu pot fi atribuite pârâtului, nefiind însușite de către acesta prin scriere și/sau semnătură, astfel încât să rezulte o legătură directă între notele întocmite de către ofițerii de Securitate și activitatea atribuită pârâtului, fiind vorba exclusiv despre acte întocmite de către ofițerii fostei Securități și pretins atribuite pârâtului sau pretins a fi fost însușite de către acesta din urmă.

Din analiza prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a reținut că reclamantul avea obligația de a face dovada că pârâtul având calitatea de rezident al Securității, a coordonat activitatea unor informatori.

Din această perspectivă, atribuirea pârâtului a unor înscrisuri, fără însă ca acestea să fi fost însușite efectiv în modalitatea menționată de către pârât, precum și fără a face dovada a activității desfășurată în concret de către pârât în calitate de rezident al Securității, respectiv de a coordona în fapt activitatea unor informatori ai Securității, nu poate conduce la admiterea acțiunii, având în vedere: că simpla enunțare a acestor documente și alăturarea acestora dispozițiilor legale enunțate nu constituie dovezi concludente în sensul reținerii calității de colaborator al fostei Securități, ci simple indicii în acest sens care, însă, nu se coroborează cu alte documente asumate în mod direct și personal de către pârât, precum și cu alte relatări ale eventualilor informatori pretins a fi fost coordonați de acesta, scopul acestor prevederi fiind constatarea calității în cauză exclusiv în cazurile în care persoana vizată a desfășurat în concret aceste activități, acceptând personal sarcinile trasate de către ofițerii de securitate, demers care ar fi condus în final la restrângerea sau vătămarea unor drepturi și libertăți fundamentale, fără însă a fi considerată o astfel de împrejurare ca fiind esențială pentru prezenta acțiune.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că prin Decizia CCR nr. 672/2012 s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a invocat greșita aplicare a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima teză (în speță colaborarea rezidenților) în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) ultima teză și a respins acțiunea prin care se solicitase constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat având în vedere calitatea sa de rezident al Securității care coordona activitatea informațiilor.

Se arată că premisele avute în vedere de către prima instanță sunt greșite în ceea ce privește aprecierea materialului probator în cauză nefiind aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672/2012 în privința conținutului și efectelor informațiilor consemnate de lucrătorii Securității și furnizate verbal de către surse.

În al doilea rând se arată că în cauză actele depuse fac dovada calității de rezident, fiind suficientă dovada recrutării voluntare în calitate de rezident pentru reținerea calității de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constatare, în ceea ce-l privește pe intimatul A.

La dosar intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal respingerea ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2016, Curtea a admis în principal recursul în baza art. 493(7) C. proc. civ. apreciind că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 88(1) pct. 8 C. proc. civ. în sensul interpretării și aplicării greșite a normei de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv colaborarea rezidenților Securității.

Potrivit ultimei teze a art. 2 lit. b) "Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea precum și cel care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Soluția de respingere pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea corectă a legii, în condițiile în care în cauză nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de norma legală pentru ca intimatul în calitatea sa de rezident să fie considerat colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, dar nu în raport cu materialul probator înlăturat, deoarece nu sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012 privind lipsirea de efect a informațiilor consemnate de lucrătorii Securității care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității pentru intimat în calitate de rezident deoarece lipsește condiția esențială respectiv activitatea de coordonare a activității informatorilor.

Contrar opiniei exprimate în cererea de recurs recrutarea voluntară și angajamentul semnat la data de 22 aprilie 1976 și trecerea ulterioară din poziția de colaborator în poziția de rezident - nu sunt elemente suficiente care să probeze în opinia instanței de recurs îndeplinirea condițiilor existenței calității de colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză lipsește elementul esențial acela al coordonării activității informatorilor de către intimat în calitate de rezident al Securității. Din actele depus la dosar ulterior recrutării în calitate de rezident - 28 iunie 1976 nu rezultă că în concret intimatul a desfășurat o activitate de coordonare a activității informațiilor coordonare care presupune îndrumare, control, supraveghere acte care lipsesc din activitatea desfășurată în calitate de rezident.

Mai mult la data de 25 mai 1983 - dosar fond intimatul a fost scos din atenția Securității "pentru neîndeplinirea sarcinilor ce i-au fost trasate".

Față de cele expuse mai sus, Curtea constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. în baza art. 496(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 2784 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2017.

Procesat de GGC - NN