ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2252/2016

Decizia nr. 2252/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 ianuarie 2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, suspendarea executării Deciziei nr. 141 din 18 decembrie 2014 emise de pârât până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva aceleiași decizii.

În drept, a invocat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Vrancea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Galați, prin Sentința nr. 48 din 12 februarie 2015, a respins cererea de suspendare, ca nefondată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., întemeiat pe art. 14, 15 și 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a Deciziei nr. 141 din 18 decembrie 2014 emise de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Apreciază recurenta, în esență, că interpretarea art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond este nelegală, conducând la o totală inaplicabilitate a acestora, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, reținându-se și faptul că, prin Sentința nr. 281 din 18 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/44/2015, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 141 din 18 decembrie 2014 și Decizia nr. 020 din 26 februarie 2015 emise de M.F.P. - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat, părțile neformulând punct de vedere asupra acestuia.

În aceste condiții, apreciindu-se că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 141 din 17 decembrie 2014 emise de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, până la pronunțarea asupra cererii de anulare a acesteia.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Aceste condiții sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reține că împrejurările expuse în cererea de chemare în judecată și susținute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în ceea ce privește aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.

Concluzia existenței unor indicii de nelegalitate a fost, de altfel, confirmată și cu ocazia judecării cauzei pe fond și a pronunțării Sentinței nr. 281 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați în Dosarul nr. x/44/2015, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a anulat Decizia nr. 141 din 18 decembrie 2014 și Decizia nr. 020 din 26 februarie 2015 emise de M.F.P. - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Astfel fiind, executarea actului administrativ contestat, care nu se mai bucură de prezumția de legalitate, poate constitui/conduce la o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, referitor la condiția pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Astfel, aspectul privind faptul că executarea deciziei contestate este de natură a perturba ireversibil activitatea recurentei-reclamante reprezintă un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea și a acestei condiții.

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va admite cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinței nr. 48 din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată în sensul că admite cererea de suspendare a Deciziei nr. 141 din 18 decembrie 2014 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate până la pronunțarea instanței de fond.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - NN