ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2016

Decizia nr. 2250/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 februarie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, Consiliul Local al Municipiului Iași și Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 18 aprilie 1994.

Prin Sentința nr. 1850 din 9 octombrie 2014, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că emitentul actului contestat este Ministerul Industriilor, autoritate publică centrală.

Curtea de Apel Iași, prin Sentința nr. 9 din 22 ianuarie 2015, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți și a respins acțiunea reclamantei ca tardivă, reținând că acțiunea este formulată cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând a dispune judecarea cauzei pe fond.

Susține recurenta că a invocat faptul că, în mod abuziv, fără să existe un temei legal, SC B. SA a intrat în posesia legală și legitimă a unei porțiuni din proprietatea sa, printr-un act juridic unilateral, pe care l-a creat singură, prin fals intelectual, la inventarierea porțiunii de teren.

De asemenea, a invocat nulitatea absolută a certificatului, care poate fi invocată oricând. Întabularea se va rectifica după ce se va constata nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate emis de minister, care nu a avut la bază actul legal de intrare în posesie, ci doar o inventariere arbitrară a unei părți de 321 mp din terenul proprietatea sa totală de 581 mp.

Respingerea acțiunii pe excepția tardivității reprezintă o atingere adusă dreptului său, instanța neluând în considerare faptul că a pierdut datorită relei credințe a intimatei, care, prin semnătură și ștampilă, a afirmat că nu deține terenul său, inducând-o în eroare și făcând-o să creadă că terenul nu este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Mai arată că nu este singura căreia i-a fost ocupat terenul abuziv de către intimata-pârâtă, în toate acțiunile formulate de alte persoane fizice sau juridice singurul act invocat fiind certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru care nu a depus actele care au stat la baza emiterii acestuia.

Legea nr. 15/1990 nu are valabilitate decât pentru actele intrate legal în patrimoniul statului și, dacă ar fi fost de bună credință, societatea ar fi răspuns cererilor sale din toate dosarele pe care le-a avut, și ar fi delimitat perimetrul proprietății sale și ar fi depus actele care au stat la baza emiterii certificatului.

În cursul procedurii de regularizare a cererii de recurs, la data de 30 martie 2015, recurenta a depus note scrise prin care a invocat și excepția de nelegalitate a a aceluiași Certificat de atestare a dreptului de proprietate.

3.1. Examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului, reținându-se că motivele invocate de recurentă și dezvoltarea acestora nu se pot încadra în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că a invocat nulitatea absolută a certificatului, că motivul de nelegalitate este acela că intimata stăpânește proprietatea sa fără niciun titlu, nedemonstrând niciodată că terenul este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., a arătat că, chiar dacă nu au o aplicare expresă aceste motive, dreptul său pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale privește dreptul la un proces echitabil și la protejarea și garantarea dreptului.

În cazul său, chiar dacă există hotărâri judecătorești care dezvoltă ideea autorității de lucru judecat, nicio instanță nu a vrut să observe faptul că este inclusă în efectele unui act în care nu figurează cu imobilul său din str. (...). Ar fi trebuit verificată valabilitatea actului, de-a lungul proceselor intimata-pârâtă neinvocând niciodată că ar deține terenul în mod legal.

3.2. Analizarea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Completul de filtru, învestit cu soluționarea cauzei de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă, deși a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziții legale.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin sentința civilă recurată, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca tardivă, însă, Completul de filtru constată că susținerile recurentei, redate anterior, nu se pot încadra între motivele de casare prevăzute la art. 488 din același Cod, aceasta nedezvoltând nicio critică față de soluția primei instanțe.

Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

3.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 9 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - NN