ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2016

Decizia nr. 2231/2016

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 365 din 12 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3206 din 11 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 365 din 12 februarie 2016, contestatoarea SC A. SRL a formulat cerere de revizuire, invocând art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 1039/2012 a Curții Constituționale.

A motivat revizuenta că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene în referire la proiectele derulate de societate din fonduri europene nerambursabile.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la pct. 1 - 10.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat de revizuentă, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Condiția de admisibilitate comună [inclusiv pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)".

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre

- o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel,

- o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel,

- o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Această din urmă condiție, referitoare la evocarea fondului de către hotărârea pronunțată de instanța de recurs, nu se mai cere a fi îndeplinită în cazul în care revizuirea este întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 1039/2012.

Însă, în cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 365 din 12 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizie pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare și care nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul Codului de procedură civilă.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 365 din 12 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV