ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2016

Decizia nr. 2222/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 10 septembrie 2014 reclamantul Prefectul Județul Ilfov - A., în contradictoriu pârâții SC "B." SA, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 0836 emis la data de 30 martie 1993 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC "B." SA, având în vedere că suprafața de teren de 181.956,74 m.p. face parte din domeniul public al statului și, prin urmare, nu erau aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3274 din 2 decembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județul Ilfov - A., în contradictoriu cu pârâții SC "B." SA, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3274 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul Prefectul Județul Ilfov - A., întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, potrivit cărora, prefectul are în atribuții asigurarea organizării, coordonării și conducerii activităților de pregătire a economiei și a teritoriului pentru apărare din județ. Se afirmă că prin promovarea prezentei acțiuni Prefectul nu a făcut decât să "păzească" bunul aparținând statului român.

Mai susține recurentul-reclamant că legiuitorul a prevăzut în legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la art. 3, că în cadrul tutelei administrative exercitate de prefect acesta poate ataca direct actele autorităților administrației publice locale, deci fără procedură prealabilă, de unde rezultă că prefectul nu este obligat să efectueze un act premergător nici cu privire la atacarea altor acte administrative, altele decât cele ale autorităților locale.

În final, susține recurentul că, având în vedere faptul că Fortul nr. 6 Voluntari se încadrează ca obiectiv de infrastructură teritorială importantă pentru Sistemul Național de Apărare, rezultă că prefectul are competența legală de a solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0836 emis la data de 30 martie 1993.

II. Hotărârea Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului precum, și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speței.

Problema de drept pe care instanța de fond a fost învestită să o dezlege în speță și repusă în atenția instanței de control judiciar prin prezenta cerere de recurs constă în aceea dacă Prefectul are competența constituțională și legală de a ataca în fața instanței de contencios administrativ și acte administrative emise de alte autorități publice decât cele ale administrației publice locale, prin raportare la dreptul de tutelă administrativă pe care Prefectul îl exercită în temeiul prevederilor art. 123 alin. (5) din Constituția României și al dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile legale supuse interpretării

Constituția României

Art. 123 alin. (5) "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. (...)"

Legea nr. 554/2004:

"Art. 3 - Tutela administrativă

(1) Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.

Legea nr. 340/2004

"Art. 19 - (1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice;

(...)

e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului;".

Interpretând coroborat prevederile constituționale și legale citate anterior, Înalta Curte constată că Prefectul dispune de un drept constituțional de tutelă administrativă, potrivit căruia poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în vederea verificării legalității numai a actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale.

Dreptul de tutelă administrativă al prefectului se referă la controlul asupra actelor administrative ale autorităților publice locale, întrucât acestea sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, "garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local".

Prin urmare, recunoașterea posibilității prefectului de a ataca în instanță alte acte decât cele administrative sau acte emise de autorități ale administrației publice centrale (cum este cazul în speță) ar conduce la încălcarea de către acesta a principiului constituțional al autonomiei locale.

În cadrul controlului de tutelă administrativă, astfel cum este reglementat în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul are dreptul de a cere instanței de contencios administrativ anularea unui act al consiliului județean, al consiliului local sau al primarului. În limitele fixate de textul legal precizat, prefectul nu are posibilitatea de a promova o acțiune în justiție care să vizeze anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală cum este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Așadar, deși prefectul are rolul de a supraveghea respectarea legii de către autoritățile administrației publice locale, acesta nu este învestit cu competența de a exercita un control general nici măcar al activității administrației publice locale, cu atât mai puțin asupra unor autorități constituite la nivel central, puterile sale fiind limitate la actele administrative, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 (actele administrative tipice), acest aspect rezultând, în mod implicit, și din Decizia nr. 11 din 11 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Un alt argument îl constituie dispozițiile art. 115 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că numai hotărârile consiliului local, cele ale consiliului județean și, respectiv, dispozițiile primarului, se comunică prefectului, în vederea exercitării de către acesta a dreptului de a le ataca pe calea contenciosului administrativ, în baza atribuțiilor de "tutelă administrativă".

Pe de altă parte, Legea nr. 340/2004 constituie o lege specială privind materia instituției prefectului și, ca atare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispozițiilor care instituie tutela administrativă nu poate fi decât restrictivă. În caz contrar, în măsura în care ar fi extinsă tutela administrativă dincolo de granițele stabilite de legiuitor, s-ar deschide calea abuzului de putere, prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte emise de alte autorități publice sau în acte de drept privat, ceea ce este inadmisibil.

Aplicând dispozițiile legale și constituționale, astfel interpretate la situația de fapt dedusă judecății, rezultă, cu evidență, că prezentul demers judiciar excedează limitelor competenței constituționale atribuită Prefectului, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu, cu drept de tutelă administrativă.

Invocarea de către recurentul-reclamant, în justificarea legitimității sale active, a prevederilor unei legi speciale, respectiv Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, nu are nicio justificare de ordin juridic, în raport de natura actului administrativ al cărui anulare se solicită și a contextului faptic general prezentat de reclamant.

Astfel, nicio prevedere din Legea nr. 477/2003 nu acordă prefectului legitimitate procesuală, în sensul de a putea iniția vreo acțiune judecătorească izvorâtă din aplicarea acestei legi speciale, iar activitatea de pregătire pentru apărare este organizată de Guvernul României împreună cu autorități publice specializate, respectiv Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale.

Așadar critica recurentului-reclamant, privind neaplicarea de către instanța de fond a Legii nr. 477/2003 este nefondată, dispozițiile legale menționate neavând legătură cu atribuțiile Prefectului acordate în virtutea dreptului de tutelă administrativă, respectiv în planul contenciosului administrativ.

În aceste condiții, în mod legal, instanța de fond a constatat inadmisibilitatea demersului judiciar al reclamantului Prefectul Județului Ilfov, respingând acțiunea în consecință.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului Ilfov - A. împotriva Sentinței nr. 3274 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV