ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2216/2016

Decizia nr. 2216/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 1 noiembrie 2013, sub nr. x/299/2013, reclamanta SC "A." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", să se dispună prelungirea cu 12 luni de la data pronunțării hotărârii judecătorești a duratei de implementare a Proiectului nr. 16827, prin modificarea art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011.

În urma declinării de competență dispusă prin Sentința civilă nr. 7123 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului București, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/299/2013.

La termenul de judecată de la 9 octombrie 2014, instanța a introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei, potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014.

Prin Sentința civilă nr. 2915 din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, dispunând prelungirea cu 12 luni de la data pronunțării hotărârii judecătorești, a duratei de implementare a proiectului nr. 16827 prin modificarea art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, întrucât, deși revine Autorității de Management pentru POS CCE competența de a stabili eligibilitatea proiectelor și de a încheia contractele de finanțare, această împrejurare nu exclude posibilitatea instanțelor de contencios administrativ de a efectua un control jurisdicțional de legalitate și temeinicie a actelor administrative emise de autoritățile publice.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, între reclamantă și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice pentru implementarea Proiectului "Achiziționarea de utilaje și echipamente pentru modernizarea și automatizarea procesului tehnologic de fabricare a produselor ceramice", cod SMIS 16827.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat mai multe notificări privind prelungirea perioadei de implementare și a termenului final de depunere a ultimei cereri de rambursare având în vedere neexecutarea la termen de către pârât a obligației de a rambursa suma solicitată, prima dintre aceste notificări fiind înregistrată la data de 28 septembrie 2012, iar ca urmare a respingerii acesteia prin adresa nr. 264306 din 02 octombrie 2012 motivat de faptul că, potrivit contractului de finanțare, perioada de implementare a proiectului este de cel mult 2 ani de la semnarea acestuia, reclamanta a mai formulat două notificări la datele de 11 octombrie 2012 și 30 ianuarie 2013, la care nu a fost primit niciun răspuns.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că decalarea termenelor pentru implementarea proiectelor a fost cauzată chiar de atitudinea culpabilă a autorității pârâte, care avea și atribuții în aprobarea cererii de prelungire a termenului de implementare, curtea a constatat că refuzul acesteia este nejustificat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, pentru următoarele motive de casare:

- art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. republicat, întrucât instanța de fond a ignorat toate argumentele formulate în apărare de autoritatea pârâtă,

- art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece au fost încălcate prevederile legale aplicabile, precum și dispozițiile privind rolul activ al judecătorului.

Astfel, potrivit Contractului de finanțare nr. 120 M 15 martie 2011 "Beneficiarul trebuie sa transmită OI IMM, în vederea aprobării, solicitarea justificată de modificare a calendarului de implementare al Proiectului, cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final al acestuia. în cazul în care se modifică termenul final și data la care va fi depusă cererea de rambursare finală".

Solicitările SC A. SRL (adresa nr. 271001 din 01 martie 2013 și nr. 271097 din 07 martie 2013, completate la solicitarea OI IMM cu adresa nr. 271157 din 11 martie 2013) de prelungire de la 24 luni la 36 luni a perioadei de implementare a proiectului ce face obiectul Contractului de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011, cu modificarea corespunzătoare a graficului cererilor de rambursare și a calendarului de activități specifice proiectului, au fost formulate cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din contractul de finanțare, fapt ce a condus la neavizarea proiectului de act adițional de către structurile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și nesemnarea acestuia de către reprezentantul legal.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Ordinului Ministrului Economiei nr. 342 din 21 februarie 2013 privind modificarea Anexei la Ordinul Ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri nr. 1461/2010 privind aprobarea Ghidului solicitantului specific operațiunii A3 "Sprijin financiar nerambursabil de până la 1.075.000 lei pentru întreprinderi mici și mijlocii" - Apel 2010 și a Anexei nr. 2 -Ghidul solicitantului "Sprijin financiar cuprins între 1.075.001 și 6.450.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii" la Ordinul ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri nr. 1140/2009 privind aprobarea formei consolidate a ghidurilor solicitantului aferente unor scheme de finanțare în cadrul POS CCE, Axa prioritară I, a precizat recurentul că ordinul menționat se aplică doar proiectelor aflate în perioada de implementare și nu derogă de la prevederile contractului de finanțare, referitoare la termenele și condițiile în care pot fi operate modificările și completările la contract (art. 15 din contractul de finanțare).

Totodată, a arătat că beneficiarul s-a angajat prin cererea de finanțare, Formularul B - Declarația de angajament, să asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condițiile rambursării ulterioare a cheltuielilor din instrumente structurale.

Astfel, având în vedere cele de mai sus, AM POS CCE se află în imposibilitatea încheierii unui act adițional la Contractul de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011 în condițiile finalizării perioadei de implementare a proiectului în cauză și luând în considerare faptul că acest contract de finanțare rămâne în vigoare cinci ani de la data încheierii oficiale a POS CCE doar pentru efectuarea de verificări privind modul de utilizare a finanțării nerambursabile.

Or, instanța a ignorat toate aceste argumente, precum și dispozițiile legale, contrar art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata a formulat întâmpinare, prin administrator B., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții, solicitând menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

Prin Încheierea de ședință din 17 mai 2016, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Primul motiv de casare invocat de recurent nu poate fi apreciat întemeiat.

Astfel, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele considerate pertinente de instanța de fond pentru pronunțarea soluției, iar "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" nu au fost invocate de către recurent și nici identificate de către instanța de control judiciar.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că obiectul acțiunii în contencios administrativ soluționate de instanța de fond îl reprezintă obligarea recurentului pârât Ministerul Fondurilor Europene să încheie cu societatea intimată un act adițional de prelungire a perioadei de implementare a Proiectului cod SMIS 16827 "Achiziționarea de utilaje și echipamente pentru modernizarea și automatizarea procesului tehnologic de fabricare a produselor ceramice" pentru încă 12 luni.

Intimata reclamantă este beneficiara unei finanțări nerambursabile în temeiul Contractului de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011 și al actelor adiționale nr. 1 din 15 iunie 2011, nr. 2 din 19 septembrie 2011, nr. 3 din 17 ianuarie 2012 și nr. 4 din 19 septembrie 2012, prin care s-au modificat, la solicitarea intimatei: calendarul activităților, graficul cererilor de rambursare, indicatorii de rezultat, valoarea totală a proiectului, prefinanțarea, indicatorii de realizare etc.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare, "Perioada de implementare a Proiectului este de doi ani de la data semnării prezentului contract, reprezentând finalizarea tuturor activităților proiectului și depunerea ultimei cereri de rambursare." Data de finalizare a activităților proiectului și de depunere a Cererii de rambursare finale a fost stabilită, deci, la 15 martie 2013.

Intimata reclamantă a depus cererea de rambursare nr. 1, în luna aprilie 2012 (conform celor convenite prin Actul adițional nr. 4/2012), la data de 05 decembrie 2012 i s-a plătit 14% din suma totală aprobată, iar la data de 06 februarie 2013, restul de 86%, aceste procente fiind stipulate în art. 3 alin. (2) din contract.

Potrivit art. 5 din contractul de finanțare, autorizarea cererii de rambursare are loc în termen de 80 zile de la depunerea cererii însoțite de documentele justificative, iar după autorizare, OI IMM informează beneficiarul cu privire la suma autorizată la plată, rambursarea propriu-zisă se realizează în termen de 10 zile de la această informare, aceste termene putând fi însă prelungite în anumite situații.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. 120/M din 15 martie 2011, intimata reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și în legislația națională și comunitară aplicabile.

Contractul astfel încheiat reprezintă cadrul legal în care părțile semnatare își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile rezultate din actul încheiat prin manifestarea acordului de voință.

Înalta Curte remarcă o greșită apreciere și a prevederilor art. 15 alin. (4) din contractul de finanțare și necorelarea lor cu prevederile actului normativ pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția.

Astfel, prin Ordinul Ministrului Economiei nr. 342 din 17 mai 2013 s-a prevăzut posibilitatea de prelungire a perioadei de implementare a proiectului în următoarele condiții: "Perioada de implementare a proiectului poate fi prelungită cu cel mult un an peste termenul/termenele limită menționate anterior, prin încheierea de acte adiționale corespunzătoare, în situații excepționale și la solicitarea justificată a beneficiarilor contractelor de finanțare încheiate, atunci când beneficiarii au derulat sau încheiat proceduri de achiziție necesare implementării proiectelor și se află în imposibilitatea finalizării implementării proiectelor și îndeplinirii indicatorilor asumați prin cererile de finanțare."

Prin Ordin, noțiunea de "situații excepționale" a fost definită ca referindu-se la "împrejurări care nu au fost și nu puteau fi avute în vedere de către beneficiar, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; beneficiarul dovedește că nu a deținut controlul și că nu s-a aflat din culpa sa în imposibilitatea finalizării implementării proiectelor și îndeplinirii indicatorilor asumați prin cererile de finanțare."

Astfel cum este reglementată această opțiune de prelungire a unui termen stabilit anterior printr-un contract de finanțare, este cert că voința juridică a părților contractante se materializează într-un act adițional doar în măsura în care se respectă procedura de încheiere a unui astfel de act, potrivit regulilor convenite de părțile contractante.

Această condiție implicită rezultă din interpretarea prevederilor OME nr. 342/2013, care se referă la existența unui contract de finanțare încheiat de beneficiar, pentru care se solicită prelungirea perioadei de implementare în care se află acesta la momentul formulării cererii.

Or, prin clauza inserată în art. 15 "Modificări și completări la contract", alin. (4) din contractul de finanțare, părțile au agreat că beneficiarul trebuie să transmită solicitarea justificată de modificare a calendarului de implementare al Proiectului, cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final al acestuia.

Prin urmare, nu se poate reține aplicarea situației reglementate de Ordinul nr. 342/2013 decât în coroborare cu dispozițiile contractuale care prevăd posibilitatea de încheiere a actului adițional solicitat de intimata reclamantă, cu respectarea termenelor instituite prin voința comună a părților semnatare ale contractului de finanțare.

În aceste condiții, nu poate fi ignorat faptul că solicitarea motivată de prelungire a perioadei de implementare cu încă 12 luni a fost formulată de intimata reclamantă cu mai puțin de 20 de zile anterior expirării acestei durate.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1)9 din contract, "Beneficiarul este obligat să asigure cheltuielile legate finanțarea implementării proiectului: cheltuielile eligibile rambursabile, cofinanțarea și cheltuielile neeligibile", astfel că nu se poate reține ca "situație excepțională" care să fi împiedicat implementarea la termen a proiectului, în sensul Ordinului, întârzierea rambursării cheltuielilor eligibile.

Instanța de fond a considerat, deci, în mod eronat că "impedimentul principal în implementarea proiectului a fost nerespectarea termenului legal de rambursare a cheltuielilor de către autoritatea de management, în ciuda nenumăratelor sesizări și demersuri efectuate de societatea reclamantă" și că refuzul exprimat de recurentul pârât prin adresa nr. 264603 din 02 octombrie 2013, întemeiat pe art. 2 (2) din Contractul de finanțare și cap. II. 1.2. pct. 3 din Ghidul Solicitantului ar fi unul nejustificat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și va casa sentința atacată, respingând acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței civile nr. 2915 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de SC A. SRL prin administrator judiciar C. S.P.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV