ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2016

Decizia nr. 1918/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04 noiembrie 2013 sub nr. 7232/2/2013 reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adițional la Contractul de finanțare nr. XXV370479 din 11 martie 2010, în conformitate cu Ordinul M.E. nr. 1144 din 17 mai 2013, act prin care sa se prelungească perioada de implementare a proiectului finanțat prin contract, cu posibilitatea completării Cererii de Rambursare 5, cu diferența ce va rezulta în urma realizării celor doi indicatori asumați prin cererea de finanțare.

Prin Sentința nr. 2642 din 08 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat o acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat obligarea pârâtului la încheierea unui act adițional la Contractul de finanțare nr. XXV 370479 din 11 martie 2010 pentru prelungirea perioadei de implementare a proiectului.

A reținut, de asemenea, că - la nivel european - cadrul legal este stabilit prin Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 și alte regulamente ale Consiliului sau Comisiei, iar - la nivel național - de Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR) 2007 - 2013 (document strategic național prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale); Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" adoptat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3472 din 12 iulie 2007, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare; O.M.E.F. nr. 184 din 21 ianuarie 2008 cu modificările și completările ulterioare O.M.E.F. nr. 477/2008 cu modificările și completările ulterioare, O.M.E.F. nr. 478/2008, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată (varianta în vigoare începând cu data de 14 octombrie 2009), H.G. nr. 606/2010 privind stabilirea unor măsuri de accelerare a implementării instrumentelor structurale.

În ceea ce privește situația de fapt, a stabilit că pârâtul MECMA a încheiat cu reclamanta SC A. SA Contractul de finanțare nr. XXV/370479 din 11 martie 2010 pentru implementarea proiectului "Modernizarea fluxului tehnologic și introducerea de tehnologii noi cu scopul creșterii productivității și a competitivității pe piața internă și externă a SC A. SA Craiova", având ca perioadă de implementare 36 de luni de la semnarea contractului (art. 2 "Durata contractului").

Referitor la aplicarea dispozițiilor Ordinului Ministrului Economiei nr. 1144 din 17 mai 2013, a arătat instanța de fond că acesta reprezintă baza legală pentru prelungirea, la solicitarea justificată a beneficiarilor contractelor de finanțare, a perioadei de implementare a proiectului peste termenele limită prevăzute de Ghidul solicitantului, prin încheierea de acte adiționale corespunzătoare în condițiile contractului de finanțare, însă se aplică doar proiectelor aflate în perioada de implementare și nu derogă de la prevederile contractului de finanțare, referitoare la termenele și condițiile în care pot fi operate modificările și completările la contract (art. 15 din contractul de finanțare).

Deci AMPOSCCE se află în imposibilitatea legală de încheiere a unui act adițional la contractul de finanțare, în condițiile finalizării perioadei de implementare a proiectului în cauză.

În ceea ce privește aplicarea modificărilor din Ordinul nr. 342 din 21 februarie 2013, prevederile noi referitoare la posibilitatea prelungirii perioadei de implementare nu retroactivează, ele fiind aplicabile de la data emiterii ordinului, pentru proiectele aflate în perioada de implementare, fără a face nicio derogare de la prevederile contractului de finanțare referitoare la termenele și condițiile în care pot fi operate modificările și completările la contract.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC "A." S.A, pentru următoarele motive de casare:

- Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Instanța nu a motivat hotărârea conform prevederilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv a ignorat totalitatea motivelor invocate prin acțiune, preluând în integralitatea lor apărările formulate de către pârât în întâmpinare, și nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.

În acest sens, a arătat recurenta că prima instanță a reținut greșit că s-ar fi solicitat doar obligarea autorității de management la încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, deși la primul termen de judecată (din 19 martie 2014), în temeiul art. 204 C. proc. civ., a formulat o cerere de modificare a acțiunii, iar ulterior, la termenul din 2 aprilie 2014, a precizat unele dintre capetele de cerere ale acțiunii introductive, astfel că instanța de fond era investită în principal cu: 1. anularea adreselor din 18 martie 2013 și din 18 iunie 2013, emise de Ministerul Economiei, prin care s-a refuzat încheierea actului adițional pentru prelungirea perioadei de implementare a contractului; 2. constatarea calității reclamantei de titulară a dreptului de prelungire a perioadei de implementare cu o perioadă de un an peste termenul limită prevăzut de contract, fără depășirea datei de 1 iulie 2015, în condițiile impuse de Ordinul Ministrului Economiei nr. 1144 din 17 mai 2013; 3. obligarea Ministerului Fondurilor Europene la emiterea unui act administrativ prin care să prelungească contractul de finanțare; 4. obligarea Ministerului Fondurilor Europene la plata sumei de 2.069.260 lei, sumă cu care societatea reclamantă ar fi fost îndreptățită să completeze Cererea de rambursare nr. 5, aferentă achiziției de instalații și echipamente în baza Contractului de furnizare numărul 4809 din 08 iunie 2010 încheiat cu B. SA; 5. obligarea Ministerului Fondurilor Europene la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligației stabilite de instanță în sarcina autorității de management; 6. aplicarea conducătorului Ministerului Fondurilor Europene sau, după caz, persoanei obligate din cadrul acestui minister, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în temeiul art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în situația în care nu este respectat un termen de 10 zile de executare a hotărârii care se va pronunța în cauză.

De asemenea, în subsidiar, a solicitat ca - în cazul respingerii capetelor de cerere formulate în principal - să fie obligat Ministerul Fondurilor Europene la plata de despăgubiri (daune-interese) daune-interese de 3.878.285,07 lei, la care se adaugă și TVA, reprezentând prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, precum și beneficiul nerealizat ca urmare a refuzului de a se prelungi perioada de implementare. Această cerere subsidiară a fost întemeiată pe art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 și pe reglementarea răspunderii civile contractuale.

Totodată, instanța de fond, deși a apreciat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile Ordinului nr. 1144/2013, a omis să analizeze și să-și argumenteze soluția cu privire la principala critică a reclamantei, conform căreia s-a refuzat prelungirea perioadei de implementare a contractului, deși autorității de management i-a fost notificată imposibilitatea fortuită și temporară de executare a acestuia, în contextul intrării furnizorului în procedura insolvenței (art. 1351 C. civ.).

A precizat recurenta că Notificarea nr. 4, prin care a solicitat prelungirea contractului cu trei luni sau reducerea indicatorilor de realizare (din cauza deschiderii procedurii insolvenței împotriva furnizorului) a fost trimisă în data de 8 martie 2013, deci mai înainte de încetarea perioadei de implementare la 11 martie 2013.

Prima instanță nu a analizat nici dacă principiul interesului public și principiul utilizării eficiente a fondurilor comunitare nerambursabile, menționate în expunerea de motive a O.U.G. nr. 9/2014 au fost respectate.

În cadrul considerentelor, instanța de fond a analizat și prevederile Ordinului nr. 342 din 21 februarie 2013, care era aplicabil întreprinderilor mici și mijlocii, aceste motive fiind străine, deci, de natura cauzei.

În raport cu acest motiv de recurs, recurenta reclamantă solicită casarea sentinței.

- Sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În mod greșit prima instanță a stabilit că baza legală pentru prelungirea perioadei de implementare o reprezintă Ordinul nr. 1144/2013, iar acesta este incident doar în cazul proiectelor aflate în perioada de implementare, nefiind aplicabil reclamantei, întrucât nu retroactivează.

În realitate, art. 1 alin. (1) din Ordin nu realizează nicio distincție după data încheierii contractelor de finanțare, stadiul perioadei de implementare etc.

De asemenea, art. 1 pct. 2 al aceluiași act normativ definește situațiile excepționale care pot fi invocate de participanții la program, respectiv acele "împrejurări care nu au fost și nu puteau fi avute în vedere de către beneficiar, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; beneficiarul dovedește că nu a deținut controlul și că nu s-a aflat din culpa sa în imposibilitatea finalizării implementării proiectelor și îndeplinirii indicatorilor asumați prin cererile de finanțare."

Or, recurenta reclamantă a dovedit imposibilitatea fortuită (art. 1634 alin. (3) C. civ.) a finalizării implementării proiectului în termenul stabilit inițial, în raport cu împrejurarea că împotriva furnizorului s-a deschis procedura insolvenței, astfel ca ordinul îi era aplicabil.

Mai mult, potrivit art. 6 alin. (15) din Contractul de finanțare, "în situația în care beneficiarul nu realizează integral indicatorii de realizare asumați prin contract, dar obiectivul proiectului este atins, finanțarea nerambursabilă acordată va fi redusă proporțional, cu excepția cazurilor temeinic justificate."

Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, recurenta reclamantă a precizat că primul motiv de recurs, referitor la nemotivarea corespunzătoare a sentinței, nefiind contestat de partea adversă, urmează să fie însușit de instanța de control judiciar.

Prin Încheierea de ședință din 17 mai 2016, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid cu apărările pârâtului, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Instanța de fond a răspuns implicit apărării reprezentate de imposibilitatea fortuită de finalizare a proiectului în termen, invocată în temeiul Codului civil, arătând că inclusiv acea primă notificare a fost comunicată cu încălcarea prevederilor contractului de finanțare.

Pe de altă parte, pentru omisiunea de soluționare a unor capete de cerere cu care instanța ar fi fost legal învestită, legiuitorul a reglementat, în art. 444 C. proc. civ., ca remediu procesual, o procedură specială, aceea a completării hotărârii, iar nu exercitarea căii de atac a recursului.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta reclamantă este beneficiara unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Modernizarea fluxului tehnologic și introducerea de tehnologii noi cu scopul creșterii productivității și a competitivității pe piața internă și externă a SC A. SA Craiova".

Potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. XXV370479 din 11 martie 2010, "Perioada de implementare a Proiectului este de 36 luni reprezentând finalizarea tuturor activităților proiectului și depunerea ultimei cereri de rambursare." Data de finalizare a activităților proiectului și de depunere a Cererii de rambursare finale a fost 11 martie 2013.

Recurenta a încheiat cu SC B. SA Contractul de furnizare nr. 4809 din 08 iunie 2010, prin care furnizorul să vândă, să livreze și, după caz, să instaleze și să întrețină în perioada de garanție echipamente specifice, termenul final de livrare fiind luna februarie 2013.

La data de 05 februarie 2013 i s-a comunicat notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a debitorului SC B. SA și imposibilitatea de executare a obligațiilor contractuale la termenul convenit, cu solicitarea de prelungire a contractului de furnizare cu o perioadă de 3 luni.

Prin Notificarea nr. 4 (1427 din 08 martie 2013), depusă la Autoritatea de Management, recurenta reclamantă a solicitat prelungirea perioadei de implementare, cu următoarea justificare: neîndeplinirea, până la finalizarea perioadei de implementare (11 martie 2013) a doi dintre indicatorii de realizare stipulați în contractul de finanțare - echipamentele pentru modernizarea mașinilor de frezat și alezat, care urmau să fie livrate de furnizorul intrat în insolvență.

Prin răspunsul la această notificare, dar și la Notificarea nr. 5 (3605 din 07 iunie 2013), comunicată ulterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Economiei nr. 1144/2013, Autoritatea de Management a invocat intervalul maxim de 36 de luni admis de Ghidul pentru Apelul 1-2008 aferent operațiunii din cadrul POSCCE.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ soluționate de instanța de fond îl reprezintă obligarea intimatului pârât Ministerul Fondurilor Europene să încheie cu societatea recurentă un act adițional de prelungire a perioadei de implementare pentru încă 3 luni.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. XXV 370479 din 11 martie 2010, recurenta reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și în legislația națională și comunitară aplicabile.

Contractul astfel încheiat reprezintă cadrul legal în care părțile semnatare își manifestă drepturile și își îndeplinesc obligațiile rezultate din actul încheiat prin manifestarea acordului de voință.

Perioada de implementare, astfel cum a fost definită la art. 2 din contractul de finanțare este de 36 luni, cu începere de la data semnării contractului.

Pentru a se putea vorbi de posibilitatea încheierii unui act adițional de prelungire este necesar să existe un contract de finanțare aflat în perioada de implementare, astfel cum se relevă prin prevederile articolului 15 din contract, întrucât aceasta este perioada relevantă pentru finalizarea tuturor activităților proiectului și depunerea ultimei cereri de rambursare.

Conform dispozițiilor art. 15 alin. (4) "Modificări și completări la contract" din contractul de finanțare, "Beneficiarul poate cere, cu cel puțin 60 de zile calendaristice înainte de sfârșitul perioadei de implementare a proiectului, prelungirea perioadei de implementare."

Această condiție implicită nu a fost adăugată de judecătorului fondului, ci rezultă din interpretarea prevederilor Ordinului nr. 1144/2013, care se referă la existența unui contract de finanțare încheiat de beneficiar, pentru care se solicită prelungirea perioadei de implementare în care se află acesta la momentul formulării cererii.

În privința incidenței prevederilor art. 15 alin. (4) din contractul de finanțare, instanța de control judiciar remarcă o corectă coroborare a acestor dispoziții contractuale cu cele legislative, pe care și-a fundamentat instanța instanța de fond soluția de respingere a acțiunii.

Prin Ordinul Ministrului Economiei nr. 1144 din 17 mai 2013 s-a modificat O.M.E.F. nr. 2148 din 11 iulie 2008, prevăzându-se posibilitatea de prelungire a perioadei de implementare a proiectului "cu cel mult un an peste termenul limită menționat anterior, fără să se depășească data de 1 iulie 2015, prin încheierea de acte adiționale corespunzătoare, în situații excepționale și la solicitarea justificată a beneficiarilor contractelor de finanțare încheiate, atunci când beneficiarii au derulat proceduri de achiziție necesare implementării proiectelor și se află în imposibilitatea finalizării implementării proiectelor și îndeplinirii indicatorilor asumați prin cererile de finanțare."

Astfel cum este reglementată această opțiune de prelungire a unui termen stabilit anterior printr-un contract de finanțare, este cert că voința juridică a părților contractante se materializează într-un act adițional doar în măsura în care se respectă procedura de încheiere a unui astfel de act, potrivit regulilor convenite de părțile contractante.

Or, prin clauza inserată la art. 15 alin. (4) din contractul de finanțare, părțile au agreat că beneficiarul trebuie să transmită solicitarea justificată de modificare a calendarului de implementare al Proiectului, cu cel puțin 60 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final al acestuia.

Prin urmare, nu se poate reține aplicarea situației reglementate de Ordinul nr. 1144 din 17 mai 2013 decât în coroborare cu dispozițiile contractuale care prevăd posibilitatea de încheiere a actului adițional solicitat de recurenta reclamantă, cu respectarea termenelor instituite prin voința comună a părților semnatare ale contractului de finanțare.

În aceste condiții, prima instanță a reținut corect că solicitarea justificată de prelungire a perioadei de implementare cu încă 3 luni, a fost formulată nu doar cu mai puțin de 60 de zile anterior expirării acestei durate, ci chiar după împlinirea termenului de implementare, astfel că refuzul manifestat de autoritatea intimată este unul justificat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC "A." SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SA împotriva Sentinței civile nr. 2642 din 08 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN