ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2016

Decizia nr. 1987/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 12364 din 21 august 2014 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2877 din 28 octombrie 2014, a respins excepția prematurității și excepția inadmisibilității.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 12364 din 21 august 2014, emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, a admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul la plata sumei de 3.500 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, solicitând admiterea acestuia, iar pe fond respingerea cererii de suspendare.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În esență, a susținut că intimata-reclamantă și-a construit apărările, pe de o parte, pe critici de nelegalitate a actului administrativ atacat, fără a prezenta fapte concrete care să conducă la o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate, iar pe de altă parte, pe un așa-zis prejudiciu material viitor și previzibil care s-ar putea produce ca urmare a executării actului administrativ atacat, care nu poate avea consecințe nocive, grave asupra activității sale, în condițiile în care nu s-a demonstrat această perturbare.

În plus, a susținut că actele administrative atacate au fost motivate atât în fapt, cât și în drept, potrivit Legii nr. 554/2004.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare.

4.1. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a invocat următoarele excepții:

- excepția nulității recursului, apreciind că recurenta nu indică textele de lege încălcate de prima instanță și nici nu încadrează criticile formulate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în opinia sa, toate criticile reprezintă doar critici de netemeinicie și respectiv aspecte de fapt care nu se încadrează în textul de lege menționat;

- excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere emiterea Deciziei nr. 18833/05 noiembrie 2014 de soluționare a contestației, prin care autoritatea recurentă a admis, în parte, contestația formulată împotriva notei de constatare, a anulat respectiva notă, dispunând emiterea unui nou titlu de creanță pentru recuperarea sumei de 252.561,93 RON, fără TVA, reprezentând corecție financiară de 5% din valoarea contractelor.

În concluzie, a solicitat respingerea recursului, în principal în temeiul excepțiilor procesuale invocate, iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței atacate, sub rezerva celor indicate prin recursul incident.

4.2. Recursul incident

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat și recurs incident, prin care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea, în parte, a sentinței atacate, astfel:

- admiterea motivului cu privire la nerespectarea termenelor de organizare a activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și de emitere a notei de constatare, prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (2) și alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011;

- admiterea motivului cu privire la nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 referitor la comunicarea notei de constatare;

- admiterea în totalitate a capătului de cerere ce vizează obligarea intimatei-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de suspendare, constând în onorariu de avocat în cuantum de 6.936,25 RON și taxa judiciară de timbru.

Totodată, a solicitat menținerea sentinței atacate cu privire la respingerea celor două excepții invocate de minister în fața primei instanțe și la soluția de admitere a cererii de suspendare.

În esență, a susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 21 alin. (2) și alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la natura juridică a termenelor de organizare a activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, respectiv de efectuare a verificării și de emitere a notei de constatare, și prevederile art. 34 alin. (2) din aceeași ordonanță, cu privire la natura juridică a termenului de comunicare a titlului de creanță, dispoziții a căror aplicabilitate nu este negată de pârâtă.

Totodată, a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciind că soluția de reducere a onorariului de avocat nu a fost motivată, iar acest aspect nu a fost pus în discuția părților.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul incident formulat de reclamantă este nefondat, iar recursul pârâtului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1.1. Cu privire la recursul incident formulat de reclamanta SC A. S.R.L

Instanța de control judiciar reține că prin recursul incident, intimata-reclamantă a susținut faptul că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 21 alin. (2) și alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 și prevederile art. 34 alin. (2) din același act normativ, în privința naturii juridice a unor termene prevăzute de aceste norme.

Totodată, a invocat aplicarea eronată a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Se constată astfel că apărarea părții conține critici detaliate cu privire la aplicarea unor articole de lege pe care le-a apreciat esențiale, ceea ce nu poate fi analizat în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se reține, contrar susținerilor părții, că prima instanță a motivat soluția de reducere a cheltuielilor de judecată, apreciind că onorariul de avocat este mare în raport cu complexitatea și circumstanțele cauzei, iar, potrivit acestui text de lege, această măsură poate fi luată chiar și din oficiu.

1.2. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Fondurilor Europene

Referitor la excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța de control consideră că nu pot fi primite, astfel cum a apreciat și în cadrul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, când a reținut că, în cauză, criticile formulate de recurentul-pârât pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în speță subzistă interesul acestuia în a solicita desființarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii de suspendare a executării actului atacat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 12364 din 21 august 2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în speță, reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Totodată, se reține că prin Sentința nr. 1048 din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, având ca obiect:

- anularea în parte a Deciziei nr. 18833 din 5 noiembrie 2014 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 12364 din 21 august 2014, privind proiectul „Achiziții utilaje în vederea întregirii procesului de producție și a completării fluxului tehnologic”, în ceea ce privește dispoziția de emitere a unui nou titlu de creanță pentru recuperarea corecției financiare de 5% din valoarea fără TVA a fiecărui contract de achiziție;

- anularea în totalitate a Notei de constatare nr. 12364 din 21 august 2014;

- anularea sancțiunii corecției financiare aplicate reclamantei, respectiv și a corecției de 5% din valoarea contractelor menționate în decizie, și recunoașterea conformității și eligibilității tuturor cheltuielilor efectuate de către societate în legătură cu proiectul „Achiziții utilaje în vederea întregirii procesului de producție și a completării fluxului tehnologic".

Acțiunea intimatei-reclamante, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind irevocabilă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Se constată astfel că, în speță, nu mai subzistă nici ipoteza juridică prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora prima instanță a suspendat executarea actului administrativ atacat, această măsură a produs efecte până la momentul pronunțării primei instanțe în privința acțiunii în anulare.

Cum pentru admiterea cererii de suspendare este obligatorie, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, lipsa cazului bine justificat, face inutilă analiza condiției pagubei iminente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident formulat de SC A. SRL.

Totodată, va admite recursul Ministerului Fondurilor Europene, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată, menținând dispozițiile referitoare la soluția de respingere a excepțiilor invocate asupra căreia, de altfel, nici nu au fost formulate critici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2877 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de SC A. SRL împotriva aceleiași sentințe.

Admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial”Creșterea Competitivității Economice” împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată.

Respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM