ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2017

HOTĂRÂRE
07.03.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 420/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2015,

reclamanții A.

și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin, C., municipiul

București prin primarul general și SC D. SA, au solicitat să le

fie restituită sumă de 86.007 lei, reprezentând prețul

actualizat al imobilului de care au fost deposedați, precum și suma

reprezentând diferența dintre prețul actualizat și valoarea

actuală de circulație, stabilită prin expertiză

judiciară, precizată ulterior la valoarea de 914.000 lei.

Prin

sentința civilă nr. 1132 din 2 octombrie 2015 a Tribunalului București,

secția a IV-a

civilă, a fost respinsă excepția prescripției dreptului

material la acțiune; a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a

pârâților

Statul Român prin C. și municipiul București, pe capătul al doilea

al cererii de chemare în judecată; a fost respins capătul al doilea

de cerere formulat împotriva pârâților Statul român prin C. și

municipiului București, ca fiind introdus în contradictoriu cu persoane

fără calitate procesuală; a fost admisă în parte cererea de

chemare în judecată, fiind obligat pârâtul municipiul București la

plata către reclamanți a sumei de 86.007 lei, reprezentând

prețul plătit conform contractului de vânzare-cumpărare din 27

februarie 1997, actualizat cu indicele de inflație; a fost respins, ca

nefondat, al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți în

contradictoriu cu pârâtul C.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B. și

pârâtul municipiul București și primarul general

Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 354/A

din 16 mai 20.16

a

constatat tardivitatea completării motivelor de apel și inadmisibilitatea

cererilor completatoare formulate direct în apel; a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC D. SA și a Statului român pe

capătul unu de cerere; a admis apelul pârâtului municipiu! București

prin primarul general și a anulat în parte sentința, în sensul

că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

municipiului București și a obligat pârâtul C. la plata sumei de

86.007 lei reprezentând preț actualizat, către reclamanți, a

respins primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții

municipiul București, Statui român și SC D. SA ca fiind formulat

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a

păstrat restul dispozițiilor sentinței; a respins, ca nefondat,

apelul formulat de reclamanți.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., vizând

neacordarea diferenței dintre prețul actualizat și prețul

de circulație (914.000 lei) și pârâtul C., vizând acordarea de

instanța de apel a prețului actualizat (86.007 lei).

Recursurile

au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție și repartizate spre soluționare completului nr. 9.

Înalta

Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 7

decembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursurilor.

Completul

nr. 9, în procedura de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ. a analizat conținutul raportului, a luat act de

conținutul acestuia și a dispus, prin rezoluția din 11 ianuarie

2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere.

Recurenții

prin care au solicitat ca instanța să se

raporteze la prevederile art. 99 alin.

(2) C. proc. civ. și nu la dispozițiile

art. 99 alin. (1) C. proc. civ.,

menționate în cuprinsul raportului, susținând și că cele

două pretenții se cumulează.

La

data de 5 martie 2017 recurenții A. și B. au depus, prin poșta

electronică, precizări prin care au invocat și dispozițiile

art. 106 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând

recursurile, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curie

constată următoarele:

Potrivit

art. 99 alin. (1) C. proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu

mai multe capete principale de cerere, întemeiate pe cauze diferite,

competența se stabilește în raport cu valoarea, natura, obiectul

fiecărei pretenții în parte, iar pentru determinarea căii de

atac în cazul în care plin aceeași hotărâre au fost soluționate

mai multe cereri principale sunt relevante prevederile art. 460 alin. (3) C.

proc. civ., interpretate per a contrario.

Din

parcursul dosarului se constată că pretențiile sunt formulate

prin capete de cerere principale, cu cauze diferite, iar valoarea acestora este

de 86.007 lei, respectiv 914.000 lei, fiecare sub pragul valoric prevăzut

de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care ar fi permis calea de atac a

recursului.

Cum

fiecare dintre pretențiile deduse judecății se circumscrie

categoriei de litigii care nu sunt supuse caii de atac a recursului, Decizia nr.

354/A din 16 mai 2016, pronunțată de Curtea de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, nu este supusă recursului.

Nu pot

ti reținute dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. invocate de

recurenții A. și B., ce se aplică în ipoteza existenței

unor capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având

aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă

legătură, întrucât nu este vorba de un titlu comun sau de o

strânsă legătură între cauzele diferite ale celor două

pretenții.

Pe de

altă pane, nicio dispoziție procedurală nu permite cumularea

pretențiilor, ce ar atrage depășirea pragului valoric de

1.000.000 lei și, implicit. calea de atac a recursului.

Prevederile

art. 106 alin. (1) C. proc. civ., invocate de către recurenții

reclamanți nu sunt aplicabile în speță, deoarece prin acestea se

arată că „(1) Instanța legal învestită potrivit

dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului

cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior

învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii

aceluiași obiect. (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și la

judecarea căilor de atac", iar în cauză nu se discută

schimbarea competenței în acest context.

Totodată,

mențiunea din dispozitivul deciziei atacate, în sensul că aceasta

este supusă recursului în termen de 30 de zile de ia comunicare, nu

dă dreptul

părților de a ataca

respectiva decizie cu recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție, câtă vreme căile de atac și termenele în care

acestea se exercită decurg din lege.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească

nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, iar

această regulă are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele

procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că

exercitarea acestora, trebuie făcută în condițiile legii, cu

respectarea acesteia.

Prin

urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale In scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Fața

de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată

cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de

atac.

În consecință,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarat în cauză.

ÎN

D E

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții A. și B., ambii

cu domiciliul ales în București, sector 1 și de pârâtul C. prin E.

București, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în

București, sector 2, împotriva Deciziei civile nr. 354/A din data de 16

mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți municipiul

București prin primarul general, cu sediul în București, sector, SC

sediul în București, sector 5.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 7 martie 2017./'

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 824/2017
Decizia nr. 824/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a, la data de 14 martie 2007, sub nr. x/3/2007, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C
ÎCCJ 2025-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2078/2025
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025 Deliberând asupra recursurilor deduse judecății, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunal
ÎCCJ 2015-04-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1027/2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanții V.D. și V.A. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin primar general, Statul Român prin M.F.P. și SC A.V.L. B. SA, solicitând obli
ÎCCJ 2025-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2025
Ședința publică din data de 20 martie 2025 Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2022 pe rolul Tribunal
ÎCCJ 2026-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2026
Ședința publică din data de 5 februarie 2026 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 24 iulie 2014, sub nr. x/
Sursă