ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 37/2017

Decizia nr. 37/2017

Asupra cererii de revizuire de față constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost disjunsă, formându-se un alt dosar.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Tribunalul Brăila, prin Decizia civilă nr. 879 din 13 octombrie 2016, a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul Brăila a avut în vedere următoarele considerente:

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a arătat că există contrarietate între hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Decizia nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila și Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, prin care a devenit definitivă și irevocabilă sentința civilă nr. 5693/2002 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosar nr. x/2002.

Tribunalul Brăila a reținut că prin Decizia civilă nr. 479 din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 5793 din 17 iulie 2015, a sentinței nr. 6955 din 7 octombrie 2015 pronunțate de Judecătoria Brăila și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la 20 ianuarie 2016 în Dosarul nr. x/196/2015, în contradictoriu cu intimata Ilie Victoria.

Prin Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta Ilie Victoria împotriva Deciziei civile nr. 522 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Brăila, acțiunea având ca obiect anularea Ordinului nr. 850 din 21 iunie 1995 emis de Prefectura Brăila.

În drept,Tribunalul Brăila a reținut că, potrivit prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre și, având în vedere că prima hotărâre a fost dată de către Curtea de Apel Galați, a constatat că nu are competența de a soluționa cererea de revizuire dedusă judecății, declinându-și competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 octombrie 2016, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la 12 ianuarie 2017. La termenul din 12 ianuarie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță,revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că această hotărâre este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 423/R din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila a avut ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila nr. 4300 din 13 februarie 2015, iar litigiul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 850 din 21 iunie 1995 emis de Prefectura Brăila.

Se constată astfel că revizuenta nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii având același obiect și nici aceeași cauză.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să aibă același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că

aspectele invocate, pe larg, prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 479 din 18 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, formulată de revizuenta A.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2017.