ÎCCJ, Decizia nr. 317/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, revizuenta A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a arătat că există contrarietate între hotărârea a cărei revizuire se solicită și Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, prin care a devenit definitivă și irevocabilă Sentința civilă nr. 5693/2002, pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2002. În fapt, prin Decizia civilă nr. 479 din 18 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Brăila, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta A. împotriva Sentinței civile nr. 5793 din 17 iulie 2015, a Sentinței nr. 6955 din 7 octombrie 2015, pronunțate de Judecătoria Brăila și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunțate la 20 ianuarie 2016 în Dosarul nr. x/196/2015, în contradictoriu cu intimata B. Prin Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 522 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Brăila, acțiunea având ca obiect anularea Ordinului nr. 850 din 21 iunie 1995, emis de Prefectul județului Brăila. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brăila, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost disjunsă, formându-se un alt dosar. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Tribunalul Brăila, prin Decizia civilă nr. 879 din 13 octombrie 2016, a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. 1.

Soluția instanței de revizuire Prin Decizia nr. 37 din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/113/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu faptul că, în speță, nu se poate retine existența identității de obiect și cauză, ca elemente ale autorității lucrului judecat, astfel încât nu se poate concluziona ca fiind incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2. Cererea de recurs Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuenta A., susținând că aceasta este nelegală și netemeinică. În motivare, recurenta a prezentat pe larg aspecte privind situația de fapt, precum și raporturile și istoricul litigiilor dintre părți. Cu referire detaliată la chestiuni de fond, autoarea recursului a expus o serie de pretinse nelegalități vizând modul de derulare a anumitor proceduri judiciare și administrative și a criticat decizia atacată din perspectiva nelegalității și netemeiniciei, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. Partea a menționat, în esență, că decizia atacată este pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a probelor depuse, stabilindu-se eronat și nemotivat că nu există identitate de cauză și de obiect între litigiile în discuție. Cu referire punctuală la istoricul respectivelor litigii, recurenta a arătat că formularea cererii de revizuire s-a impus, deoarece i s-a încălcat un drept de proprietate asupra bunului imobil specificat. Consideră autoarea recursului că Decizia civilă nr. 423/R din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a anulat definitiv și irevocabil Ordinul nr. 850/1995 emis de Prefectul județului Brăila, are autoritate de lucru judecat, încălcată de instanța de revizuire. În susținerea recursului, s-a depus un set de înscrisuri, în copie.

Apărările intimatei Intimata B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat. Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, raportat la prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., prin încheierea din data de 13 noiembrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatei, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează. Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, recurenta nu a precizat în mod explicit ce pretinse neregularități procedurale ar fi săvârșit de instanța de revizuire. Întrucât criticile recurentei, subsumate acestui caz de casare, nu privesc Decizia nr. 37 din 12 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/113/2016, supusă cenzurii în speță, neregularități invocate din această perspectivă nu au relevanța ce li se atribuie de către autor și nu sunt de natură a atrage nulitatea/nelegalitatea deciziei recurate. Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 6 C. proc. civ. Conform acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Argumentele invocate de recurentă în mod generic nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată. Din examinarea considerentelor ce au fundamentat soluția adoptată de instanța de revizuire, se constată că acestea sunt în concordanță cu hotărârea pronunțată, cu natura și cu circumstanțele speței. Împrejurarea că secția I civilă, a Înaltei Curți a examinat cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac deduse judecății sale nu poate fi reținut ca un aspect de motivare străin naturii cauzei, dat fiind faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar, potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) din același cod, aspectele de admisibilitate se soluționează cu prioritate. Cât privește pretinsa nelegalitate a modului de stabilire a efectelor reale ale hotărârilor judecătorești invocate, a raporturilor juridice dintre părți sau a drepturilor acestora, menționată de recurentă, nici acest argument nu poate fi reproșat instanței de revizuire din perspectiva unor vicii de motivare a soluției adoptate. În privința hotărârii atacate, se reține că sunt îndeplinite exigențele unei motivări corespunzătoare. Analizând modul în care instanța de revizuire a examinat cererea dedusă judecății și apărările formulate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., privitoare la expunerea situației de fapt, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia. Chiar și chestiunile vizând pretinsa motivare străină pricinii, sunt contrazise de conținutul hotărârii, în care se regăsesc considerentele de fapt și de drept care susțin soluția instanței, în acord cu aspectele circumstanțiate de probele dosarului, argumentarea fiind logică și coerentă, precum și în acord cu cadrul procesual al speței și cu normele legale incidente. Este de relevat că, din examinarea hotărârii atacate, rezultă că aspectele reținute au fost analizate în suficientă măsură, dând posibilitatea să fie trase concluzii în raport cu prevederile textelor de lege ce reglementează chestiunea admisibilității căii de atac, supusă examinării în speță. Ca urmare, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permițând verificarea conformității hotărârii atacate, cu legea. Tot în mod nejustificat se susține de către recurentă că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Rațiunea reglementării cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat. Acest text nu poate justifica examinarea fondului cauzei, respectiv a fondului cererii de revizuire, cu referire la hotărârile pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii. Legiuitorul a urmărit ca, prin decizia supusă cenzurii instanței de control judiciar, să nu se pronunțe o soluție contrară unei alte hotărâri pronunțate într-o cauză identică. În speță, acest principiu nu este însă încălcat. Recurenta nu a dovedit faptul că, relativ la întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, s-a pronunțat vreo soluție contrară, a cărei autoritate de lucru judecat să fi fost încălcată de secția I civilă, a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Nu se poate susține nici faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 509 C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8: " Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În ceea ce privește existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză de A., în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că secția I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de revizuire, a stabilit în mod just că examinarea obiectului celor două litigii în care revizuenta susține că s-ar fi pronunțat hotărâri potrivnice, relevă faptul că acestea nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ. Pentru întrunirea respectivelor condiții, se impunea ca hotărârile invocate să soluționeze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, cauze având același obiect și cauză, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, una dintre pricini a avut drept obiect o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila, iar cealaltă a vizat un alt obiect, anume: anularea unui ordin emis de Prefectul județului Brăila. Pe de altă parte, se constată că susținerile revizuentei cu privire la Decizia nr. 479 din 18 mai 2016 a Tribunalului Brăila reprezintă veritabile critici referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii menționate, prin care aceasta tinde, în realitate, să obțină o rejudecare a cauzei, ceea ce excedează atât cadrul procesual al revizuirii, cât și al recursului pendinte. În atare situație, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat. Nu este întrunită nici ipoteza de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Întrucât susținerile recurentei nu vizează încălcarea niciunei dispoziții de drept substanțial, pretinsele neregularități invocate cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor procedurale nu au relevanța ce li se atribuie de către autoare și nu sunt de natură a atrage incidența acestui motiv de casare și, implicit, nici nelegalitatea deciziei recurate. În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât argumentele recurentele, formulate prin motivele de recurs, nu sunt întemeiate, în baza art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.