ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1303/2017

Decizia nr. 1303/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin Decizia civilă nr. 91/R/2016 din 29 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă B., împotriva Deciziei civile nr. 1520A din 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. S-a casat decizia menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Tribunalul București. Prin Decizia nr. 926 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, recursul pârâtei A. împotriva Deciziei nr. 1701A din 26 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

La data de 11 ianuarie 2017, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de A. În cuprinsul acesteia, revizuenta a solicitat, în baza prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să fie anulată Decizia civilă nr. 91/R pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu consecința casării Deciziei civile nr. 1701A din data de 26 aprilie 2016 a Tribunalului București, aceasta fiind contradictorie cu Decizia civilă nr. 926 din 06 decembrie 2016 Curții de Apel București, secția IV-a civilă.

S-a arătat că, prin Sentința civilă nr. 7769 din 22 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/303/2012 al Judecătoriei Sector 6 București a fost admisă, în parte, acțiunea în pretenții formulată de către reclamanta Societatea Cooperativa B., pârâta A. fiind obligată la plata sumei de 203.897,94 lei cu titlu de pretenții și la suma de 8.640,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respins capătul de cerere care viza instituirea unui drept de retenție asupra imobilului predat de către reclamantă în timpul procesului. Prima instanță a avut în vedere Sentința nr. 849 din data de 24 noiembrie 2010, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Filiași, prin care s-a constatat nulitatea absolută a trei convenții încheiate cu privire la terenul pe care a fost edificată construcția.

Revizuenta a apreciat că soluția dispusă de instanța de recurs este contradictorie dispozitivului Sentinței civile nr. 849 din data de 24 noiembrie 2010 a Judecătoriei Filiași, ceea ce face ca Deciziile civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, să fie contradictorii. Prin Decizia nr. 183 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost declinată către Înalta Curte de Casație și Justiție judecarea cererii de revizuire. Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc.

civ. "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: pct. 1 în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1., 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri". Din cuprinsul revizuirii, Înalta Curte reține că temeiul de drept al cererii este art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contradictorialitatea Deciziilor civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, termenul de declarare a căii de atac curge de la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, în cauză data de 6 decembrie 2016, și s-a împlinit la data de 6 ianuarie 2017. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 11 ianuarie 2017, cum rezultă din ștampila instanței aplicată pe prima pagina a cererii, aflată la dosarul cauzei, la fila nr. 1. Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire, ca tardiv formulată. În ceea ce privește cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele: Intimata Societatea B. a depus la dosar înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv a onorariului de avocat și a transportului la instanța de judecată, cu ocazia termenelor acordate.

Cu privire la documentele privind transportul, Înalta Curte constată că bonul din data de 7 martie 2017 în sumă de 28 lei privește achizitoarea de ulei de motor, motiv pentru care nu îl va avea în vedere. De asemenea, Înalta Curte nu va avea în vedere bonurile de carburant de 88 lei, privind alimentare din localitatea Petroșani în data de 7 februarie 2017 și de 200 lei, privind alimentare din localitatea Deva, în data de 20 octombrie 2017, cu motivarea că, pentru aceste două termene de judecată, intimata a depus mai multe bonuri, cu alimentare în aceeași zi, din aceeași localitate. În ceea ce privește onorariul de avocat solicitat, prin raportare la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., la munca prestată efectiv, precum și la soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte urmează să reducă onorariul solicitat, de ia suma 1.000 de lei la suma 600, prin apreciere.

Înalta Curte arată că această apreciere nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat stabilit între părțile contractului de asistență juridică, ci este consecința evaluării cheltuielilor de judecată, care trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat și munca prestată efectiv de către acesta, criteriu expres prevăzut de textul de lege mai sus citat. Înalta Curte a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, prin care s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art 274 C. proc. civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României).

În același sens, a reținut și Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. În concluzie, cheltuielile de judecată acordate de Înalta Curte vor fi în sumă de 1.868 lei, reprezentând 340 lei cazare, 928 lei transport și 600 lei onorariu de avocat, redus prin apreciere.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziilor civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă revizuenta A. la plata sumei de 1868 lei către intimata Societatea B., cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN