ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1303/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1303/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1303/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele;
Prin Decizia civilă nr. 91/R/2016
din 29 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanta
Societatea Cooperativă B., împotriva Deciziei civile nr. 1520A din 30
aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a
IV-a civilă.
S-a casat
decizia menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la
aceeași instanță de apel, Tribunalul București.
Prin Decizia
nr. 926 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins,
ca nefondat, recursul pârâtei A. împotriva Deciziei nr. 1701A din 26 aprilie
2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a
civilă.
La data de 11
ianuarie 2017, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată
cererea de revizuire formulată de A.
În cuprinsul
acesteia, revizuenta a solicitat, în baza prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., să fie anulată Decizia civilă nr. 91/R
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, cu consecința casării Deciziei civile nr. 1701A din data
de 26 aprilie 2016 a Tribunalului București, aceasta fiind contradictorie
cu Decizia civilă nr. 926 din 06 decembrie 2016 Curții de Apel
București, secția IV-a civilă.
S-a
arătat că, prin Sentința civilă nr. 7769 din 22 octombrie
2014 pronunțată în Dosarul nr. x/303/2012 al Judecătoriei Sector
6 București a fost admisă, în parte, acțiunea în pretenții
formulată de către reclamanta Societatea Cooperativa B., pârâta A.
fiind obligată la plata sumei de 203.897,94 lei cu titlu de pretenții
și la suma de 8.640,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind
respins capătul de cerere care viza instituirea unui drept de
retenție asupra imobilului predat de către reclamantă în timpul
procesului.
Prima
instanță a avut în vedere Sentința nr. 849 din data de 24
noiembrie 2010, definitivă și irevocabilă, pronunțată
de Judecătoria Filiași, prin care s-a constatat nulitatea
absolută a trei convenții încheiate cu privire la terenul pe care a
fost edificată construcția.
Revizuenta a
apreciat că soluția dispusă de instanța de recurs este
contradictorie dispozitivului Sentinței civile nr. 849 din data de 24
noiembrie 2010 a Judecătoriei Filiași, ceea ce face ca Deciziile
civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6 decembrie
2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, să fie contradictorii.
Prin Decizia
nr. 183 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I
civilă, a fost declinată către Înalta Curte de Casație
și Justiție judecarea cererii de revizuire.
Analizând
excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de
intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
324 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de revizuire este de o lună
și se va socoti: pct. 1 în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1., 2
și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când
hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea
fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct.
7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".
Din cuprinsul
revizuirii, Înalta Curte reține că temeiul de drept al cererii este
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contradictorialitatea Deciziilor
civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6 decembrie
2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă.
În aplicarea
textului de lege mai sus citat, termenul de declarare a căii de atac curge
de la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești,
în cauză data de 6 decembrie 2016, și s-a împlinit la data de 6
ianuarie 2017.
Cererea de
revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data
de 11 ianuarie 2017, cum rezultă din ștampila instanței
aplicată pe prima pagina a cererii, aflată la dosarul cauzei, la fila
nr. 1.
Având în
vedere cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă cererea
de revizuire, ca tardiv formulată.
În ceea ce
privește cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de
judecată, Înalta Curte reține următoarele:
Intimata
Societatea B. a depus la dosar înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de
judecată efectuate, respectiv a onorariului de avocat și a
transportului la instanța de judecată, cu ocazia termenelor acordate.
Cu privire la
documentele privind transportul, Înalta Curte constată că bonul din
data de 7 martie 2017 în sumă de 28 lei privește achizitoarea de ulei
de motor, motiv pentru care nu îl va avea în vedere.
De asemenea,
Înalta Curte nu va avea în vedere bonurile de carburant de 88 lei, privind
alimentare din localitatea Petroșani în data de 7 februarie 2017 și
de 200 lei, privind alimentare din localitatea Deva, în data de 20 octombrie
2017, cu motivarea că, pentru aceste două termene de judecată,
intimata a depus mai multe bonuri, cu alimentare în aceeași zi, din
aceeași localitate.
În ceea ce
privește onorariul de avocat solicitat, prin raportare la art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., la munca prestată efectiv, precum și la
soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte urmează
să reducă onorariul solicitat, de ia suma 1.000 de lei la suma 600,
prin apreciere.
Înalta Curte
arată că această apreciere nu reprezintă o cenzurare a
onorariului de avocat stabilit între părțile contractului de
asistență juridică, ci este consecința evaluării
cheltuielilor de judecată, care trebuie să țină cont de
proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de
onorariu de avocat și munca prestată efectiv de către acesta,
criteriu expres prevăzut de textul de lege mai sus citat.
Înalta Curte
a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului în materie, prin care s-a statuat că partea care a câștigat procesul
nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art 274 C.
proc. civ., decât în măsura în care se constată realitatea,
necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva
României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva
României, Raicu împotriva României).
În
același sens, a reținut și Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a
Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.
civ.
În concluzie,
cheltuielile de judecată acordate de Înalta Curte vor fi în sumă de
1.868 lei, reprezentând 340 lei cazare, 928 lei transport și 600 lei
onorariu de avocat, redus prin apreciere.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva
Deciziilor civile nr. 91/R din data de 29 ianuarie 2016 și nr. 926 din 6
decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă.
Obligă
revizuenta A. la plata sumei de 1868 lei către intimata Societatea B., cu
titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2017.
Procesat
de GGC - NN