ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2018

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2018

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 17.04.2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. (ROMANIA) S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit și garanție nr. x din 02.11.2007 referitoare la comisionul de acordare a creditului și la comisionul de administrare, și pe cale de consecință să dispună:

- nulitatea absolută a clauzelor abuzive, respectiv art. 4.3, art. 4.4, art. 5.1 lit. b) și c), art. 5.2, art. 9.3 și art. 13.4 din acest contract, urmând ca acesta să se deruleze în continuare cu o rată a dobânzii variabilă în funcție de indicele de referință EURIBOR 6M (6 luni) plus marja fixă de 5,5% pe an conform simulare scadențar credit generat la data de 12.02.2012, sub sancțiunea unei amenzi civile de 100 RON/zi de întârziere;

- să oblige pârâta să îi restituie sumele reținute cu titlu de comision de acordare și comision de administrare, calculat la valoarea inițială a creditului, la cursul BNR de la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculate de la data încheierii convenției de credit și până la plata efectivă;

- să oblige pârâta la eliminarea clauzelor abuzive referitoare la comisionul de acordare și comisionul de administrare din contractul de credit și garanție nr. x din 02.11.2007, dispunând încetarea încasării acestor sume pentru viitor;

- să dispună suspendarea executării obligației privitoare la plata lunară a comisionului de administrare în cuantum de 1.266,67 EURO, a ratei dobânzii astfel cum este calculată în art. 4.1 din contractul de credit precum și a penalităților de întârziere, pană la soluționarea definitivă a acestei cauze, precum și suspendarea temporară a executării obligației de plată lunară a comisionului de administrare în cuantum de 1.266,67 EURO, a ratei dobânzii astfel cum este calculată în art. 4.1 din contractul de credit precum și a penalităților de întârziere, până la ajungerea la o soluție asupra problemelor invocate, cu cheltuieli de judecată și onorariu de avocat.

La termenul din 02.10.2014, instanța a dispus reunirea dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014, în temeiul dispozițiilor art. 92

1

din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești. Dosarul conexat privește acțiunea similară înregistrată de reclamant pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București care, prin sentința civilă nr. 5481/24.06.2014, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că valoarea capătului de cerere privind comisionul de acordare este superioară valorii de 200.000 RON.

De asemenea, tribunalul a respins excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția inadmisibilității capetelor 2, 4 și 5 de cerere, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și excepția nulității capătului 2 de cerere.

La termenul din 13.11.2014, instanța a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri parțiale și cererea de suspendare a executării efectelor clauzei 13.4 și de suspendare a executării obligației de plată a comisionului de administrare.

Prin sentința civilă nr. 6483/18.12.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, astfel cum a fost completată.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor 4.3, 5.1 lit. b) și 5.2 din contractul de credit și garanție nr. x/02.11.2007 privind acordarea unei facilități de credit de către S.C. B. (ROMANIA) S.A..

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 12.160 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data achitării efective către pârâtă, sumă reținută cu titlu de comision de acordare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4.742,40 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data achitării efective către pârâtă, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 12.160 euro, dobândă legală calculată până la data de 16.04.2014, precum și dobânda legală aferentă calculată în continuare, până la data achitării efective a sumei de 12.160 euro.

Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere și a mai fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 3.695,73 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. (ROMANIA) S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a Civilă.

Prin decizia civilă nr. 428 din 09 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă a fost admis apelul promovat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 6483/18.12.2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelanta pârâtă B. (ROMANIA) S.A..

A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută și a clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. c) din contractul părților.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare pe toată perioada derulării contractului, la cursul BNR de la data plății, cu dobânda legală aferentă, de la data fiecărei plăți efectuate de reclamant până la plata efectivă a debitului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost respins apelul formulat de apelanta pârâtă B. (ROMANIA) S.A. împotriva sentinței civile nr. 6483/18.12.2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

A fost obligată apelanta pârâtă la 11.123,79 RON cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul A. cât și pârâta S.C. B. ROMÂNIA S.A..

Prin decizia nr. 1170 din 21 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de recurenta pârâtă S.C. B. România S.A.. Totodată, au fost respinse recursurile declarate de recurentul - reclamant A. și de recurenta - pârâtă S.C. B. (ROMANIA) S.A. împotriva deciziei civile nr. 428 din 9 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în procedura de filtru prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., contestatoarea - pârâtă B. (ROMANIA) S.A. a formulat contestație în anulare.

În motivare se arată că, în mod greșit a fost soluționat recursul fără citarea părților.

În argumentarea acestui motiv, contestatoarea susține că instanța de recurs nu putea judeca pe fond fără citarea părților, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ., fără a verifica condiția prevăzută de art. 490 alin. (2) din același cod, referitoare la acordul părților în acest sens.

Aceeași concluzie se desprinde și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 839/2015, potrivit cărora, în lipsa acordului părților pentru soluționarea recursului în completul de filtru, chiar în situația în care celelalte condiții prevăzute de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ. sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluționat pe fond de completul de filtru, fără citarea părților.

Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă atât în raporturile dintre părți (fiind irelevant dacă acestea se află sau nu în raporturi de adversitate juridică), pentru ca acestea să fie exact informate de existența procesului, conținutul pretențiilor, argumentele părților adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Principiul analizat este intrinsec legat de principiul egalității armelor, fiind principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului. Mai precis, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice (finalitate prevăzută de dispozițiile art. 211NCPC).

Ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal sau prin reprezentant - înfățișarea părților nu este de esența soluționării cauzei în condiții de legalitate, instanța putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost regulat îndeplinită.

Faptul că instanța de recurs nu a analizat condițiile prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. și a judecat recursul fără a cita părțile, reprezintă o înălcare esențială a principiului contradictorialității, sancționată tocmai prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În continuarea motivării, pentru situația în care instanța va admite contestația în anulare și va rejudeca recursul, contestatoarea punctează ideile principale pentru care consideră că acesta trebuie admis.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care solicită, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul din 19.01.2018 instanța a recalificat inadmisibilitatea invocată de intimat ca reprezentând apărări formulate împotriva motivelor expuse în susținerea contestației în anulare, nefiind vorba de o veritabilă inadmisibilitate a căii de atac.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestatoare, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În cauză, contestatoarea impută instanței de recurs că nu a fost citată la termenul când s-a soluționat recursul, însă, așa cum rezultă din chiar decizia atacată, cauza a fost judecată fără citarea părților, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Potrivit acestor diposziții legale, dacă raportul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, în soluționarea recursului instanța urmând să țină cont de punctele de vedere ale părților potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Astfel, raportat la datele concrete ale speței, argumentele contestatoarei vizând lipsa citării la termenul la care s-a soluționat recursul sunt nefondate, câtă vreme textul de lege permite în mod expres ca judecata recursului să se poată face și fără citare, iar instanța nu a dispus citarea părților.

Cât privește pretinsa greșeală de interpretare a textelor legale de către instanța de recus, Înalta Curte subliniază că, fiind o cale de atac de retractare, prin intermediul contestației în anulare nu pot fi remediate greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, ori de rezolvare a unor incidente procedurale. Așadar, pretinsa interpretare greșită a dispozițiilor art. 493 alin. (6) prin raportare la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. de către instanța de recurs nu poate fi încadrată în noțiunea de "eroare materială" avută în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., și care se referă la greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Or, contestatoarea a formulat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțată în condițiile legale cerute de art. 493 alin. (6) C. proc. civ. și care a fost pronunțată fără citarea părților, însă instanța de recurs a avut în vedere punctele de vedere ale părților; puncte de vedere pe care legiuitorul le-a prevăzut în considerarea faptului că în unele spețe, problemele de drept sunt necontroversate și jurisprudența instanței supreme este constantă, așa încât a apreciat că, într-o asemenea ipoteză, instanța de recurs se poate pronunța fără citarea părților.

Prin urmare, criticile contestatoarei urmează să fie respinse ca nefondate, pentru considerentele anterior expuse.

De asemenea, faptul că o parte din motivele invocate de contestatoare nu s-ar putea încadra în cele limitativ și expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ. nu poate duce la concluzia că întreaga contestație în anulare este inadmisibilă, cum pretindea intimatul prin întâmpinare.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea - pârâtă B. (ROMANIA) S.A. împotriva deciziei nr. 1170 din 21 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În ce privește criticile pe fondul recursului, Înalta Curte arată că acestea nu vor mai fi analizate, față de soluția dată asupra contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea - pârâtă B. (ROMANIA) S.A. împotriva deciziei nr. 1170 din 21 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2018.