ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2017

Decizia nr. 655/2017

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/2017 din 12 aprilie 2017 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de petentul-condamnat A., actualmente deținut în Penitenciarul Vaslui, privind contopirea pedepselor de:

- 3 (trei) ani și 3 (trei) luni de închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 75 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, modificată și rămasă definitivă, în data de 10 decembrie 2015, prin Decizia penală nr. 454/A din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/45/2013);

- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 54 din 13 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă definitivă, în data de 03 mai 2016, prin Decizia penală nr. 183/A din 03 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/45/2013*).

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni de închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 75 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, modificată și rămasă definitivă, în data de 10 decembrie 2015, prin Decizia penală nr. 454/A din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente și le-a repus în individualitatea lor, astfel:

I.1. 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecințe deosebit de grave, prev. ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969 coroborat cu art. 248

1

C. pen. 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.2. 4 (patru) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.3. 4 (patru) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. 1969 raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.4. 4 (patru) luni de închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 289 C. pen. 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.5. 2 (doi) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.6. 2 (doi) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. 1969;

I.7.sporul de 3 (trei) luni de închisoare, pe care îl înlătură.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 54 din 13 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă definitivă, în data de 03 mai 2016, prin Decizia penală nr. 183/A din 03 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente și le-a repus în individualitatea lor, astfel:

II.1. 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.2. 8 (opt) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.3. 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.4. 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.5. 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.6. 10 (zece) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

II.7. 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

II.8. sporul de 4 (patru) luni de închisoare, pe care îl înlătură.

A constatat că sunt concurente faptele pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 75 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, modificată și rămasă definitivă, în data de 10 decembrie 2015, prin Decizia penală nr. 454/A din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/45/2013) și prin sentința penală nr. 54 din 13 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă definitivă, în data de 03 mai 2016, prin Decizia penală nr. 183/A din 03 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/45/2013*).

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 36 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 33 lit. a) C. pen. 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, a contopit pedepsele de la pct. I.1-I.6. și II.1.-II.7., dispunând ca petentul-condamnat A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni de închisoare, pe care a sporit-o cu 7 (șapte) luni de închisoare, în final 4 (patru) ani și 3 (trei) luni de închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen., a interzis condamnatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen. 1969, a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni de închisoare perioada deja executată:

- de la 12 martie 2013 la 20 martie 2013, inclusiv;

- 28 noiembrie 2013;

- de la 11 decembrie 2015 la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 83/D din 10 decembrie 2015 emis de Curtea de Apel Bacău în baza sentinței penale nr. 75 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, modificată și rămasă definitivă, în data de 10 decembrie 2015, prin Decizia penală nr. 454/A din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 58/2015 din 04 mai 2016 emis de Curtea de Apel Iași în baza sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, rămasă definitivă, în data de 03 mai 2016, prin Decizia penală nr. 183/A din 03 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și a dispus emiterea unor noi forme de executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterior menționate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat, în esență, că petentul condamnat a formulat o cerere admisibilă, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât faptele reținute în sarcina petentului și pentru care a fost condamnat prin cele două hotărâri evocate în cererea sa sunt concurente și, prin urmare, s-a constatat existența concursului de infracțiuni.

Referitor la sporul de pedeapsă, instanța a apreciat că se impune luarea în considerare a ambelor sporuri de pedeapsă, prin cumularea aritmetică a acestora, neexistând, contrar susținerilor petentului condamnat prin apărător, o operațiune de „contopire a sporurilor de pedeapsă”.

La data de 2 mai 2017 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/45/2017, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 42/2017 din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea scrisă a cererii, Parchetul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică întrucât sporul aplicat de instanța de judecată în urma contopirii pedepselor este unic raportat la activitatea infracțională care în ansamblu este mai gravă și la perseverența infracțională de care a dat dovadă condamnatul.

A apreciat că în speță se impune aplicarea unui spor mai mare decât suma aritmetică a celor deja aplicate prin hotărârile de condamnare pentru ca acest spor să fie în acord cu gravitatea activității infracționale în ansamblu.

S-a mai arătat că hotărârea atacată cu prezenta contestație este nelegală întrucât instanța de fond a greșit perioada dedusă din pedeapsa rezultantă, ca fiind deja executată, respectiv perioada 12 martie 2013 - 20 martie 2013, corect fiind 12 martie 2013- 19 martie 2013.

În consecință, s-a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 42 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul penal nr. x/45/2017 și, în soluționarea cauzei să fie remediate aspectele criticate în sensul majorării sporului aplicat condamnatului și stabilirea corectă a perioadei executate ce se impune a fi dedusă din pedeapsa rezultantă.

În motivarea scrisă a cererii formulate, contestatorul A. a solicitat reaprecierea cu privire la cuantumul sporului aplicat, urmare a contopirii celor două pedepse stabilite prin Decizia penală nr. 454/A din 10 decembrie 2015 și nr. 183/A din 3 mai 2016, considerând că această solicitare nu încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură pedepsele aplicate inculpatului.

În consecință, a solicitat admiterea contestației și reindividualizarea sporului acordat, din perspectiva reținerii cuantumului maxim la limita celor 4 luni stabilite conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 183/A din 3 mai 2016.

Analizând contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Iași și de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 42/2017 din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 585 C. proc. pen. : „pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concurs;ul de infracțiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Prin contestație nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat.

Contestația formulată în referire la executarea unei hotărâri definitive reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

În cazul prevăzut la art. 585 alin. (1) lit. a) din N.C.P.P., pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Analizând, contestațiile formulate în cauză, atât de către Parchet, cât și de către condamnat, Înalta Curte constată că, în realitate, se solicită fie majorarea sporului aplicat (de către Parchet), fie micșorarea acestuia (de către condamnat), ceea ce nu este posibil în calea unei contestații:

Atât noul cât și V.C.P. permit, din punct de vedere procedural, modificarea cuantumului unei pedepse definitive, atunci când se constată ulterior existența concursului de infracțiuni, așa cum este cazul unei cereri de contopire pedepse.

Diferența este dată de faptul că, potrivit N.C.P. sporul de pedeapsă în cazul unui concurs de infracțiuni este cuantificat obligatoriu la 1/3 din 1/3 din totalul celorlalte pedepse (art. 39 N.C.P. în cazul pedepselor cu închisoarea, în timp ce, sub imperiul C. pen. din 1969 sporul era lăsat la aprecierea instanței, putându-se merge până la maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa cea mai grea sau încă 5 ani (art. 36 coroborat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

În orice caz, sub imperiul C. pen. din 1969, instanța care contopește pedepsele trebuie să aibă în vedere faptul că sporurile aplicate prin sentințele ale căror pedepse se contopesc au intrat în autoritate de lucru judecat.

Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit Deciziei nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în M. Of. nr. 29 din 15 ianuarie 2016 completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul N.C.P. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Prin urmare, în speța de față, se reține că, potrivit N.C.P. pedeapsa ce putea fi aplicată condamnatului era de 3 ani și 8 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea din cele două sentințe de condamnare) la care s-ar fi adăugat un spor de 7 ani și 6 luni (9p de luni) reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse cumulate.

În aceste condiții este evident că mai favorabile condamnatului sunt dispozițiile art. 33-34 C. pen. din 1969 conform cărora, la pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni poate fi adăugat un spor de până la 5 ani.

Astfel sporul de 7 luni închisoare aplicat de instanța de fond se înscrie în aceste limite legale. Împrejurarea că el reprezintă, în același timp, cumulul matematic al celor două sporuri aplicate prin sentințele ale căror pedepse se contopesc, nu reprezintă altceva decât faptul că prima instanță a dorit să sublinieze respectarea autorității de lucru judecat a sentințelor respective, în sensul că nu se putea adăuga un spor mai mic.

Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impunea nici un spor mai mare (deși acest lucru era posibil), 7 luni închisoare fiind suficient raportat la numărul și gravitatea concretă a infracțiunilor comise.

Referitor la aspectul de nelegalitate invocat de parchet, privind deducerea pedepsei considerată executată, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, la fila 28 din Dosarul nr. x/45/2017 al Curții de Apel Iași se află atașată copie de pe cazierul judiciar privind pe A., iar în cuprinsul acestuia există mențiunea: arestat la 12 martie 2013, mandat de arestare preventivă nr. 1/U din 12 martie 2013 emis de Curtea de Apel Iași și eliberat la 20 martie 2013.

În consecință, instanța de fond a constatat în mod corect, ca fiind deja executată, perioada din pedeapsa rezultantă de la 12 martie 2013 la 20 martie 2013.

Pentru considerentele expuse, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Iași și de intimatul condamnat A.

împotriva sentinței penale nr. 42/2017 din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, conform dispozitivului, cu obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Iași și de intimatul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 42/2017 din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile ocazionate de calea de atac a contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Iași rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul intimat condamnat A.,

în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.