ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 4 din 20 decembrie 2016, Tribunalul Arbitrai a admis, în parte, petitul principal formulat de reclamantul A. și a dispus obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.994,18 RON cu titlu de garanție legală de conformitate, constând în restituirea prețului plătit de consumatorul reclamant, a respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar și a admis în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale: 372,42 RON reprezentând taxa de arbitrare și 300 RON reprezentând onorariu avocat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 15 martie 2017, sub nr. 77/43/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., admiterea acțiunii, anularea Hotărârii arbitrale atacate nr. 4 din 20 decembrie 2016 emisă în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Arbitraj Comercial Intern și Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Mureș și pe cale de consecința admiterea în totalitate a cererii formulate, precum și obligarea intimatei la cheltuielile de judecată în integralitate în faza procedurii de fond arbitrale.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 67 din 27 iunie 2017 a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul A., împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 4 din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Intern și Internațional, în Dosarul nr. x/2016 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arbitrai.

Împotriva Sentinței nr. 67 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta B. S.R.L. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 31 august 2017 la Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

În susținerea motivului de casare invocat, recurenta a arătat că prima instanță a ignorat specificitatea acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, adică efectuarea controlului judecătoresc din prisma legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. f) și h) procedând la cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale.

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat, în mod greșit instanța nu a observat faptul că reclamantul a solicitat inițial prin acțiune restituirea sumei de 10.690 RON, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală. Ulterior, reclamantul formulează o precizare la cererea de arbitraj, în care adaugă petitului principal și un petit subsidiar în care solicită remedierea efectelor calitative ale tablei cu un bun de același fel lipsit de vicii. în cuprinsul acestei precizări reclamantul nu schimbă temeiul juridic al cererii sale. Ulterior acestui moment procesual, reclamantul depune un înscris intitulat Note de ședință, în cuprinsul căruia consideră aplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 10/1995.

Așadar litigiul dintre părți s-a stabilit că este guvernat de prevederile Legii nr. 449/2003, tribunalul arbitrai soluționând cauza cu respectarea principiului disponibilității.

În consecință, recurenta susține că s-a reclamat doar calitatea necorespunzătoare a tablei tip țiglă a cărei valoare era de 5.307,91 RON, deci nu se putea pune problema unei restituiri în întregime a prețului tuturor produselor, precum și a contravalorii manoperei, așa cum a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, care consideră eronat că doar dacă s-ar fi acordat întreaga sumă de 10.690 RON, petitul subsidiar ar fi rămas fără obiect.

Tribunalul arbitrai a avut astfel în vedere și a admis acțiunea doar în limita a ceea ce s-a reclamat, ținând cont și de prevederile certificatului de garanție.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de anulare, prima instanță face trimitere la o cauză de nulitate clauzelor contractuale, deși nu s-a pus în discuție acest aspect.

Recurenta mai arată că din motivarea hotărârii nu rezultă care sunt acele bune moravuri care ar fi fost încălcate prin dispozitivul hotărârii arbitrale, deși prima instanță reține ca fiind incidente toate ipotezele lit. h) și alin. (1) din art. 608 C. proc. civ.. Mai mult acest motiv de anulare nu poate include critici cu privire la stabilirea situației de fapt sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai critici cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul recurentei-pârâte B. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar formulat la tribunalul arbitrai reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.690 RON reprezentând contravaloarea mărfii livrată și remedierea la imobilul situat în Târgu Mureș str. Gh. Marinescu a defectelor calitative ale mărfii, apreciind că în speță sunt incidente prevederile art. 25, 29 și 30 din Legea nr. 10/1995, care reglementează răspunderea pentru defectele de calitate apărute din culpa executantului.

Tribunalul arbitrai a admis în parte acțiunea, în ceea ce privește plata suinei cu titlu de garanție legală de conformitate, apreciind că litigiul se poartă între un consumator și un profesionist și decurge dintr-un contract de vânzare-cumpărare de produse, fiind guvernat de Legea nr. 449/2003.

Hotărârea arbitrală a fost desființată pentru motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) pct. f și h C. proc. civ., cauza fiind trimisă spre rejudecare tribunalului arbitrai.

Un prim motiv de nelegalitate a vizat critica reclamantului privind încălcarea principiului disponibilității, pricina fiind analizată prin prisma altui temei al acțiunii decât cel formulat de reclamant și anume răspunderea pentru viciile ascunse ale bunului vândut în temeiul dispozițiilor art. 25 - 30 din Legea nr. 10/1995.

Al doilea motiv de nelegalitate a vizat modul în care tribunalul arbitrai a înțeles să aplice dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 449/2003 și să stabilească răspunderea pârâtei pentru lipsa de conformitate a bunului vândut.

Recurenta-pârâtă a invocat prin cererea de recurs, motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile vizând legalitatea hotărârii tribunalului arbitrai.

Se susține că tribunalul arbitrai a admis acțiunea doar în limita a ceea ce s-a reclamat, principiul disponibilității nefiind încălcat. De asemenea, se arată că motivul de nulitate privind încălcarea bunelor moravuri și a ordinii publice nu poate cuprinde aspecte privind stabilirea situației de fapt.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analizând decizia atacată, se constată că instanța investită cu acțiunea în anulare a ajuns la concluzia încălcării principiului disponibilității și a lipsei de analiză prin prisma obligației de garanție asumată, fără a porni de la reexaminarea probelor administrare și stabilirea unei situații de fapt, ceea ce constituie o abordare legală a acestei modalități specifice de exercitare a controlului judecătoresc.

Cu alte cuvinte, instanța nu a realizat un examen pe fond al hotărârii și o reapreciere a probelor administrate, ci a observat petitul cererii de chemare în judecat, temeiul acesteia și motivarea instanței, apreciind că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, greșit fiind respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar.

Se constată că reclamantul nu a solicitat ca remediu reducerea corespunzătoare a prețului, tribunalul arbitrai analizând sub această formă cererea reclamantului și admițând în parte acțiunea.

De asemenea, s-a admis în parte cererea acordând suma de 2.994,18 RON cu titlu de garanție legală de conformitate.

În ceea ce privește incidența motivului de desființare legat de încălcarea motivului de ordine publică, în mod legal s-a reținut că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 449/2003 protejează interesele generale ale consumatorilor, reprezentând dispoziții de ordine publică care au fost nesocotite.

Instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a explicitat în ce măsură au fost încălcate de tribunalul arbitrai, în condițiile în care tribunalul arbitrai nu a efectuat nicio analiză prin prisma obligației de garanție asumată.

În consecință, din considerentele sentinței, în raport cu circumstanțele concrete ale speței rezultă încălcarea efectivă și corectă a ordinii publice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge prezentul recurs, menținând ca legală Sentința civilă nr. 67 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș.

În raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea intimatului A. și va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, astfel cum au fost justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 67 din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta B. S.R.L. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.

Procesat de GGC - MM