ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1524/2019

Ședința publică din data de 27 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub nr. x/2016, la 27 iunie 2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.773 euro echivalentul a 12.480 RON, sumă ce reprezintă indemnizația cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcției de administrator pe perioada 1 aprilie-20 aprilie 2016, asumei de 24.960 euro, echivalentul a 112.320 RON, sumă cuvenită ca indemnizație de administrator pe perioada preavizului de 6 luni, a daunelor interese constând în dobânda legală calculată din 20.04.2016 până la data plății efective a sumelor datorate, la plata sumei de 24.960 euro, echivalentul a 112.320 RON, reprezentând daune morale, la descărcarea de gestiune a reclamantei pentru activitatea desfășurată în calitate de administrator al pârâtei pentru anul financiar contabil 2015, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 41 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.773 euro, în echivalent RON, conform cursului BNR de la data plății, reprezentând indemnizația cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcției de administrator în perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 24.960 euro, în echivalent RON, la cursul BNR de la data plății, reprezentând indemnizația de administrator pe perioada preavizului de 6 luni.

A mai fost obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele anterior menționate, care urmează a fi calculată de la scadența fiecărei sume până la achitarea efectivă și integrală a debitului.

S-a respins în rest, cererea formulată, ca neîntemeiată, compensându-se cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva sentinței nr. 41 din 24 aprilie 2017 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureșau declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta B. S.R.L.

Prin decizia nr. 538/A din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de societatea pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile 41/24.04.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul x/2016

A admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva aceleiașisentințeși a schimbat în parte sentința civilă nr. 41/24.04.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016 în sensul că a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.980 RON, reprezentând taxa de timbru aferentă petitelor admise, menținând în rest compensarea cheltuielilor de judecată.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1548 și art. 1549 din C. civ., reținând în mod eronat că reclamanta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce-i incumbau în calitate de fost administrator al societății recurente. Or, potrivit textelor evocate, rezultă că obligația mandantului de a-l dezdăuna și respectiv de a-i achita mandatarului remunerația convenită, subzistă doar în ipoteza în care mandatarului nu i se poate reține nicio culpă în îndeplinirea mandatului său.

De aceea, instanța de apel trebuia să realizeze o analiză aprofundată a clauzelor de la art. 7 din contractul de administrare perfectat între părțile litigante, cu luarea în considerare a cerinței exprese impuse de normele juridice mai sus invocate, fiind inadmisibilă aplicarea ut singuli a clauzelor contractuale.

Invocând doctrina, recurenta susține că indemnizația i se cuvine mandatarului exclusiv în ipoteza în care revocarea ar fi intempestivă sau abuzivă, însă chiar în ipoteza în care s-ar dovedi pretinsul caracter intempestiv sau abuziv al revocării, nu se aplică în mod automat și cu întâietate prevederile contractului de mandat, ci este apanajul instanței să stabilească respectiva indemnizație, cu luarea în considerare a elementelor specifice fiecărei cauze.

Astfel, consideră că, în speță, instanța de apel a ignorat faptul că există o culpă a mandatarei reclamante circumscrisă dispozițiilor art. 1548 C. civ. de la 1864 și susceptibilă de a o exonera pe recurentă de obligația de plată a remunerației convenite prin contract, culpă care rezultă din probatoriul administrat în cauză, pe care recurenta îl expune în cuprinsul memoriului de recurs.

Prin urmare, recurenta susține că ar fi fost profund inechitabilă remunerarea în continuare a unui fost administrator care a cauzat prejudicii societățiice i-a conferit încrederea aferentă unei funcții de o atare însemnătate, tocmai acesta fiind rațiunea pentru care este necesară intervențiainstanțeiși nu aplicarea unor clauze contractuale a priori convenite.

Recurenta mai relevă și faptul că, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimata-reclamantă, recurenta a înregistrat la data de 12.06.2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș o plângere penală împotriva acesteia, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală, delapidare și infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Intimata-reclamantă A. augustA A. depus întâmpinare la 23 aprilie 2018, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial în sumă de 9.300 RON, conform ordinului de plată de la fila x.

În cuprinsul întâmpinării intimata-reclamantă a combătut motivele de recurs invocate, iar cu privire la plângerea penală la care recurenta a făcut referire în memoriul de recurs a precizat că această împrejurare a fost invocată pentru prima dată în recurs, fără a se face o dovadă în acest sens, cu sfidarea dispozițiilor art. 492 alin. (1) C. proc. civ., un astfel de motiv fiind inadmisibil, fiind aplicabil art. 495 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a fost acordat termen pentru judecarea acestuia, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă, în cauză, nici acest motiv de recurs nu-și găsește incidența pentru considerentele care urmează.

Este de necontestat că între părțile aflate în litigiu a fost încheiat la 1.01.2008, contractul de administrare, fiind stabilită remunerația lunară la suma de 4166 EURO brut, plătibilă în RON la cursul de schimb oficial al BNR din data plății (art. 5 din contract), mandatul reclamantei încetând la data de 20.04.2016, prin Hotărârea AGA nr. 1/WTL din 20.04.2016 a pârâtei.

Potrivit art. 1548 C. civ., când nu se poate imputa mandatarului nici o culpă, mandatul nu poate să se scutească de asemenea dezdăunare și plată, chiar când afacerea n-a reușit, nici să reducă suma cheltuielilor sau a anticipațiilor pe cuvânt că ar fi putut fi mai mică, iar conform art. 1549 C. civ., mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinărilor sale, dacă nu i se poate imputa nici o culpă.

Contrar susținerilor recurentei, apelul prin efectul său devolutiv a permis instanței să rețină cu justețe că refuzul plății renumerației reclamantei nu poate fi justificat de existența unor suspiciuni de fraudă din partea administratorului în contextul în care art. 5 din acordul de voință al părților nu condiționează plata renumerației administratorului de îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor, iar art. 7 din contractul de administrare prevede pentru ipoteza revocării administratorului, plata renumerației inclusiv pe perioada termenului de preaviz de 6 luni.

Sub aspectul situației de fapt, s-a mai reținut că dovada efectivă a vreunei fapte culpabile a reclamantei nu exista la data revocării pentru a putea fi invocată drept motiv justificat al refuzului plății indemnizației de administrator pentru perioada 01.04.- 20.04.2016, cu atât mai mult cu cât în hotărârea de revocare nu se face nici o referire la vreo situație concretă de neîndeplinire a obligațiilor asumate de mandatar.

De altfel, deși se prevalează de o încălcare a dispozițiilor art. 1548, art. 1459 C. civ., prin susținerile sale, recurenta-pârâtă critică, în realitate, situația de fapt reținută de instanțele de fond.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului ori asupra stabilirii situației de fapt.

Astfel, în condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenței instanței de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerea recurentei vizând înregistrarea plângerii penale din 12.06.2017 pe rolul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimata-reclamantă, se constată că aceasta a fost formulată omisso medio, fără să fi constituit motiv de apel.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 9300 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 9300 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2019.