ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2019

Ședința publică din data de 1 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la data de 27 iunie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.222 euro, echivalentul a 27.999,2 RON, sumă ce reprezintă indemnizația cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcției de administrator pe perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 55.998 euro, echivalentul a 251.991 RON, sumă cuvenită ca indemnizație de administrator pe perioada preavizului de 6 luni; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese constând în dobânda legală calculată din 20 aprilie 2016 până la data plății efective a sumelor datorate; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 335.988 euro, echivalentul a 1.511.946 RON, reprezentând daune morale; obligarea la descărcarea de gestiune a reclamantului pentru activitatea desfășurată în calitate de administrator al pârâtei pentru anul financiar contabil 2015; obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocațial.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt aplicabile cauzei dispozițiile vechiul C. civ. prin raportare la dispozițiile art. 102 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. și la art. 6 alin. (2) din Noul C. civ., în ceea ce privește petitele 1, 2, 3 și 5 ale acțiunii, dispozițiile Codului comercial și dispozițiile Legii nr. 31/1991, republicată. În ceea ce privește daunele morale solicitate prin petitul 4 al acțiunii, pe considerentul că sunt efecte extracontractuale, ulterioare încheierii raporturilor juridice născute din contractul de administrare care a încetat în data de 20 aprilie 2016, aplicabile sunt dispozițiile Noului C. civ.. Petitul 6 cade și el sub incidența Noului C. civ., deoarece cheltuielile de judecată se efectuează de către reclamantă ulterior intrării în vigoare a Noului C. civ.

Prin sentința nr. 29 din 24 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.222 euro, în echivalent RON, conform cursului BNR de la data plății, reprezentând indemnizația cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcției de administrator în perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 55.998 euro, în echivalent RON, la cursul BNR de la data plății, reprezentând indemnizația de administrator pe perioada preavizului de 6 luni; a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele anterior menționate, care urmează a fi calculată de la scadența fiecărei sume până la achitarea efectivă și integrală a debitului; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18.928,48 RON. S-a respins în rest, ca neîntemeiată, acțiunea formulată.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 406 - art. 407 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii reconvenționale formulate de reclamanta reconvențională B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional A..

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate, apelurile formulate de A. și de B. S.R.L., împotriva sentinței nr. 29 din 24 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs.

Recurenta își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta consideră că instanța a încălcat dispozițiile art. 1548 C. civ. și ale art. 1549 C. civ. ajungând la concluzia necorespunzătoare realității, potrivit căreia intimatul și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce îi incumbau în calitate de fost administrator al societății recurente, în condițiile în care obligația mandantului de a-1 dezdăuna și respectiv de a-i achita mandatarului remunerația convenită, subzistă doar în ipoteza în care mandatarului nu i se poate reține nicio culpă în îndeplinirea mandatului său.

În acest sens, recurenta face trimiteri la doctrina pe care o consideră relevantă în speță.

În susținerea acestei critici recurenta precizează că Anexa 1 a întâmpinării depusă în prima instanță conține Decizia de impunere nr. x din 01 februarie 2016 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 01 februarie 2016, acte administrativ fiscale prin care a fost stabilit prejudiciul cauzat de intimatul-reclamant societății recurente, la nivelul sumei de 1.344.615 RON.

De asemenea, se arată, la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri justificative (declarații rectificative înregistrate la autoritatea de mediu pentru anul fiscal 2015), ce atestă augmentarea prejudiciului indicat anterior.

În raport de cele învederate, recurenta concluzionează în sensul că instanța de apel a nesocotit împrejurarea că în speță există o justă cauză a revocării intimatului din funcția de administrator, în considerarea acestei cauze hotărându-se angajarea răspunderii solidare a foștilor administratori statutari ai recurentei B. S.R.L., (intimatul din prezenta cauză și martorul propus de acesta în primă instanță, C.) pentru daunele cauzate societății pârâte (Anexa 2 a întâmpinării pârâtei-recurente cuprinde Hotărârea nr. 1/WFR din 19 mai 2016 a Asociatului Unic al pârâtei B. S.R.L., prin care s-a luat această decizie).

Recurenta punctează asupra faptului că la data 23 iunie 2016, ca urmare a hotărârii menționate, societatea recurentă a înregistrat la Tribunalul Specializat Mureș acțiunea în răspundere împotriva celor doi administratori (ce constituie obiectul Dosarului nr. x/2016 al acestei instanțe), în vederea recuperării prejudiciului cauzat societății, și că creanța fiscală stabilită de autoritatea de mediu (constând în: 903.846,00 RON cu titlu de obligație fiscală principală, 309.584,32 RON cu titlu de dobânzi de întârziere și 131.184,71 RON reprezentând penalități de întârziere), a fost determinată de neîndeplinirea obligației foștilor administratori de a declara ambalajele provenite din activitatea de producție și din achizițiile intracomunitare ce au fost introduse pe piața națională în perioada 2010 - 2014.

Se arată că, atâta cât Decizia de impunere prin care, s-a individualizat prejudiciul nu a fost contestată de intimat (fiind definitivă) și ținând cont de împrejurarea că societatea constituie o ficțiune juridică/o entitate abstractă, reprezentată de administrator, acestuia din urmă îi revine răspunderea pentru orice conduită culpabilă imputabilă persoanei juridice în numele și pe seama căreia acționează în vederea executării mandatului încredințat.

Un argument suplimentar produs de recurentă în sprijinul ideii anterior expuse derivă din clauza art. 2 pct. 4 din Contractul de administrare încheiat între părțile litigante, potrivit căreia:

"Administratorului îi revine, de asemenea, supravegherea tuturor obligațiilor de declarații și înștiințare în conformitate cu dreptul comercial, dreptul fiscal, dreptul asigurărilor sociale și al reglementărilor privind taxele precum și respectarea prevederilor și reglementărilor privind dreptul muncii, a protecției muncii și a altor prevederi și reglementări incidente, care trebuie respectate la desfășurarea activității societății".

Recurenta precizează că acțiunea în răspundere pe care a promovat-o a fost înregistrată la instanță anterior cererii intimatului din prezenta cauză, din această perspectivă relevându-se justețea cauzei revocării, caracterul autonom al demersul legal al recurentei, acesta nefiind declanșat doar pentru a contracara pretențiile intimatului.

Se arată că, din perspectiva analizată, rezultă și faptul că ar fi profund inechitabilă remunerarea în continuare a unui fost administrator care a cauzat prejudicii societății ce i-a conferit încrederea aferentă unei funcții de o atare însemnătate, tocmai aceasta fiind rațiunea pentru care este necesară intervenția instanței și nu aplicarea unor clauze contractuale a priori convenite.

Recurenta precizează că, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimat, că a înregistrat la data de 12 iunie 2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș o plângere penală împotriva intimatului, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală, prevăzută de dispozițiile art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, delapidare, prevăzută de art. 295, alin. (1) C. pen., și instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 273, alin. (1) C. pen.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci criticile formulate trebuie să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul nu face referiri la soluția dată de către instanța de apel și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel deși invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanței de apel cu privire interpretarea și aplicarea art. 1548 și art. 1549 C. proc. civ. în stabilirea inexistenței culpei mandatarului intimat, fost administrator al societății recurente, argumentația adusă în susținere vizând exclusiv starea de fapt proprie cauzei și probatoriul administrat, precum și demersurile judiciare de natură penală efectuate de recurentă împotriva intimatului.

Prin criticile invocate recurenta-pârâtă își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată prin hotărârea recurată, dar aduce în susținere argumente ce își propun să repună în discuție clarificarea situației de fapt proprie speței precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat strict formal, în contextul în care nu este susținut de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluției pronunțate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material incidente speței.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 289 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.