ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2591/2016

Decizia nr. 2591/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2013, reclamanta Fundația Renașterea Bucovineană în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013/AM a solicitat:

1) suspendarea aplicării contractului din 4 mai 2011, sub aspectul obligației de sustenabilitate a proiectului până la finalizarea contractului (6 iunie 2017), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

2) obligarea pârâtei la respectarea prevederilor contractului din 4 mai 2011, respectiv la decontarea cheltuielilor efectuate în baza contractului de finanțare, în cuantum total de 294.000 lei și la plata penalităților legale aferente;

3) în subsidiar, în situația în care se va respinge capătul I de cerere sau va fi admis doar în parte, să se constate încetarea obligației reclamantei de sustenabilitate a proiectului până la finalizarea contractului (6 iunie 2017) pentru materialele publicitare nedecontate.

Prin Sentința nr. 1433 din data de 9 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Fundația Renașterea Bucovineană în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013/AM, a constatat inexistența obligației petentei de sustenabilitate a proiectului pentru materialele publicitare nedecontate, obligând intimata să plătească petentei 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1433 din 9 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Fundația Renașterea Bucovineană și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP).

3.1. Recurenta reclamantă Fundația Renașterea Bucovineană a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, obligarea intimatului la decontarea cheltuielilor în valoare de 294.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond nu a înfățișat motivele care au condus la formarea propriei convingeri și, de asemenea, a prezentat argumente potrivnice.

Mai arată că, deși contractul de finanțare prezintă toate caracteristicile unui contract administrativ, totuși instanța de fond, invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004, face referire la libertatea contractuală și remediile specifice contractelor de drept comun.

Sub acest aspect, învederează că, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, principiul libertății contractuale este subordonat priorității interesului public, iar sumele alocate din bugetul UE pentru promovarea proiectului nr. x intitulat "Ceramica de Marginea - Izvor de lege și tradiții bucovinene" vizează un interes public și nu pot fi cenzurate de autoritatea de implementare care a admis plata sumei de 134.000 lei, dar refuză neîntemeiat plata unor cheltuieli deja efectuate, în baza contractului, în valoare de 294.000 lei.

Refuzul intimatului de a deconta suma solicitată, este nejustificat, fiind bazat pe pretinsul motiv că partenerul recurentei care a realizat materialele publicitare necesare derulării contractului a concesionat contractul de prestări servicii către un terț, iar terțul nu a emis corect factura, deși obiectul prestației a fost evaluat pozitiv de către intimat.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice atât a măsurii dispuse prin nota de informare din 12 septembrie 2013, cât și obligația reclamantei Fundația Renașterea Bucovineană de sustenabilitate a proiectului, așa cum a fost asumată prin contractul de finanțare din 4 mai 2011.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că natura juridică a contractului de finanțare nu este administrativă, contractul de finanțare fiind un contract nenumit, ce reprezintă o plată de natură noncomercială, făcută de autoritatea contractantă către un beneficiar pentru implementarea unui proiect prin care se urmărește realizarea unui obiectiv vizat de politica Uniunii Europene.

În speță, contractul de finanțare din 4 mai 2011, cod SMIS x a fost încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007/2013, fiind radical diferit de un contract administrativ obișnuit, scopul, etapele și clauzele fiind fundamental diferite, motiv pentru care nu se pune problema existenței unui caiet de sarcini sau a adjudecării contractului în urma unei licitații, cum în mod greșit reține instanța de fond.

Nedecontarea cheltuielilor solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. 2 s-a datorat constatării de către Autoritatea de Management a neeligibilității acestora datorată încălcării de către reclamantă a prevederilor art. 5 din contractul de finanțare.

Arată, de asemenea, că instanța de fond nu a analizat susținerile recurentului potrivit cărora, prin contractul de finanțare, au fost stabilite drepturi și obligații corelative, iar obligația recurentului de rambursare a cheltuielilor este afectată de condiția eligibilității cheltuielilor, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale.

Or, cheltuielile solicitate a fi decontate, în cauză, nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în cuprinsul contractului (art. 5), precum și în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007.

Astfel, pentru decontarea cheltuielilor pentru realizarea materialelor publicitare, factura referitoare la contravaloarea acestor servicii a fost emisă înainte de încheierea contractului de prestări servicii, suma de 253.000 lei, aferentă facturii datate înainte de încheierea contractului nefiind reținută ca o cheltuială eligibilă.

Cheltuielile de publicitate și informare, în valoare de 600 lei au fost constatate neeligibile, întrucât pliantul nu respectă prevederile cererii de finanțare, privind existența unui mesaj ecologic iar cheltuielile ocazionate de realizarea și difuzarea reportajului, în cuantum de 12.000 lei au fost constatate neeligibile, întrucât beneficiarul nu a făcut dovada că a solicitat aviz pentru identitate vizuală, în condițiile în care reportajul era un material înregistrat.

Referitor la constatarea instanței de fond în sensul inexistenței obligației reclamantei de sustenabilitate a proiectului pentru materialele publicitare nedecontate, arată că sustenabilitatea proiectului este o obligație asumată de către beneficiar prin cererea de finanțare depusă, iar instanța de fond nu a motivat, prin considerentele hotărârii recurate, soluția pronunțată în cauză.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la 3 martie 2015, recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocă excepția nulității recursului formulat de recurenta-reclamantă, în raport de faptul că motivele formulate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă reluând motivele prezentate la judecata în primă instanță.

Pe fondul cererii, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

În esență, subliniază recurentul-pârât caracterul neeligibil al cheltuielilor solicitate la rambursare de către recurenta-reclamantă și faptul că obligația de sustenabilitate a proiectului a fost asumată prin cererea de finanțare.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la 10 martie 2015, recurenta reclamantă Fundația Renașterea Bucovineană solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât, arătând, în esență, că contractul de finanțare îndeplinește toate condițiile impuse de lege pentru a fi calificat drept contract administrativ, iar prin refuzul recurentului-pârât de decontare a cheltuielilor efectuate de reclamantă în virtutea contractului de finanțare, recurenta-reclamantă se află în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contract, sancțiunea nedecontării fiind vădit disproporționată.

II. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților prin încheierea din data de 10 martie 2016.

Prin încheierea din data de 9 iunie 2016 s-a dispus respingerea excepției nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă și admiterea, în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a recursurilor declarate, fixându-se termen pentru judecata pe fond la data de 13 octombrie 2016.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acțiunea în contencios înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2013 sub nr. x/2/2013, reclamanta Fundația Renașterea Bucovineană a chemat în judecată pe pârâta AMPOR, solicitând:

Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii judiciare, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, generat de refuzul autorității pârâte de decontare a cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă în baza contractului de finanțare din 4 mai 2011.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, instanța de fond respingând în mod greșit, cererea reclamantei, ca inadmisibilă.

Art. 22 alin. (4) C. proc. civ. impune instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților calificarea juridică a actului dedus judecății, după care aceasta trebuie să procedeze la calificarea propriu-zisă.

În speță, părțile litigante au încheiat contractul de finanțare din 4 mai 2011, aferent cererii de finanțare "Ceramica de Marginea - Izvor de lege și tradiții bucovinene", cod SMIS 25266 (dosar de fond) iar la art. 5 s-a stabilit că:

(1) "cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale cu modificările și completările ulterioare și cu Ordinul comun ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 665/2008 și al ministrului economiei și finanțelor nr. 2604 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică" în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului" din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului Contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract."

Prin H.G. nr. 759/2007, la art. 2 sunt enumerate condițiile ce trebuie îndeplinite ca o cheltuială efectuată de beneficiari, în cadrul operațiunilor de finanțare prin programe operaționale, să fie exigibilă, iar art. 13 din același act normativ face trimitere la art. 34 alin. (2) din Registrul Consiliului nr. 1083/2006, art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European, art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1081/2006.

Pornind de la obligațiile contractuale stabilite de părți prin contractul de finanțare, legislația comunitară și națională mai sus menționată, instanța de fond avea obligația de a analiza eligibilitatea cheltuielilor, în raport cu dispozițiile legale invocate de recurenta-reclamantă.

Argumente în sensul naturii juridice a cererii deduse judecății se regăsesc și în practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, prin Decizia nr. 3298 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut Sentința nr. 1040 din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a într-un litigiu derulat între părțile din prezenta cauză, obiectul cererii fiind obligarea Autorității de Management Operațional 2007/2013 să respecte prevederile contractului de finanțare nr. x/2011, în sensul decontării cheltuielilor în cuantum de 30.000 lei. În cadrul respectivului litigiu, excepția inadmisibilității a fost respinsă, reținându-se caracterul de act administrativ al contractului de finanțare, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un contract încheiat de o autoritate publică privind executarea unor lucrări de interes public.

Cu toate că instanța de fond a făcut o analiză substanțială a noțiunii de "act administrativ de gestiune", a respins cererea de obligare a pârâtei la decontarea cheltuielilor efectuate în baza contractului de finanțare ca inadmisibilă, fără a solicita părților lămuriri și explicații în legătură cu obiectul cererii.

Referitor la celelalte capete de cerere, deși soluționate pe fond, judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, limitându-se la considerații teoretice cu privire la contractele administrative, dând o aparență de motivare a hotărârii astfel pronunțate.

Întrucât legalitatea și temeinicia hotărârii recurate se analizează în funcție de motivele care trebuie să fie în concordanță cu argumentele părților, probele administrate și dispozițiile naționale și comunitare, în lipsa indicării unor astfel de motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Nemotivarea hotărârii în raport de toate capetele de cerere exprese și argumentele formulate, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Găsind fondat primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și recursul formulat de recurentul-pârât MDRAP nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fundația Renașterea Bucovineană împotriva Sentinței civile nr. 1433 din 9 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL