Decizia nr. 2584/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1850/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2014 reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" AMPOSDRU și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia, OIR POSDRU, anularea măsurilor dispuse prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 23 octombrie 2013 și a celor prevăzute în cuprinsul procesului-verbal din 27 noiembrie 2013 și constatarea caracterului de cheltuială eligibilă a sumei de 73.244,58 lei reprezentând cheltuieli aferente ratei de leasing.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 1850 din data de 10 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MMFPSN - DGAMOSDRU, cererea de chemare în garanție a DGAMPOSDRU formulată de pârât, precum și acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" AMPOSDRU și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia, OIR POSDRU.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: • Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și nici pe cele pentru care s-au admis sau au fost înlăturate apărările părților, nu au fost analizate aspectele referitoare la eligibilitatea sumelor pretinse de reclamantă, mulțumindu-se la a preciza că prin validarea ulterioară a acestor sume recurenta nu mai justifica un interes care nu ar mai putea fi legat în urma plății sumelor în cauză de către intimată. • Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele de drept material atunci când a apreciat că în speță nu mai sunt incidente disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a validării cheltuielilor reprezentând ratele de leasing de către OIR POSDRU. Astfel, chiar dacă sumele reprezentând cuantumul ratelor de leasing au fost rambursate de către intimata MFE - AMPOSDRU, Scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 23 octombrie 2013 și procesul-verbal din 27 noiembrie 2013 sunt două acte administrative în ființă, apte de a produce în continuare efectele juridice specifice menționate în cuprinsul său.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii din data de e4 martie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. La data de 28 martie 2016 intimata-pârâtă a depus punct de vedere asupra raportului prin care a învederat că își menține solicitarea de respingere a recursului ca nefondat. Prin Încheierea din data de 9 iunie 2016, completul-filtru a admis în principului judecarea acestora cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incidente în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin procesul-verbal atacat a fost considerată neeligibilă o parte din suma reprezentând ratele de leasing solicitate de reclamantă, anume 73.258,58 lei, cu motivarea că această sumă nu este conformă cu principiile unui management riguros, apreciindu-se că sunt eligibile doar ratele care ar fi fost achitate dacă s-ar fi încheiat leasingul pentru o perioadă egală cu durata normală minimă de funcționare a autovehiculelor. În drept, au fost invocate prevederile Ordinului nr. 1117/2010 arătându-se că potrivit acestui ordin ratele de leasing sunt eligibile pe perioada implementării proiectului. Urmare a ședinței de conciliere a fost emisă adresa din 6 decembrie 2013 prin care erau propuse spre validare și cheltuielile aferente leasingului, cu condiția ca acestea să respecte normele în vigoare și beneficiarul să facă dovada că în luna respectivă a derulat activități care au necesitat achiziționarea serviciilor de leasing, chiar dacă acesta nu poate să facă dovada utilizării zilnice a autoturismului. În consecință, beneficiarul a depus cererea de rambursare nr. 7 suplimentară, înregistrată la OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia din 6 februarie 2014, procedându-se la validarea cheltuielilor aferente leasingului din cadrul cererilor de rambursare nr. 4 și 5 și la plata acestora. Instanța de fond, în raport de această împrejurare a apreciat că în aceste condiții acțiunea reclamantei este nefondată, fără însă a analiza fondul raportului juridic dedus judecății. Singurele considerente care fundamentează soluția pronunțată de judecătorul fondului fac referire la împrejurarea că respectivele cheltuieli cu ratele de leasing au fost validate de către OIR POSDRU, care le-a și rambursat. Însă, actele administrative-fiscale prin care inițial au fost declarate neeligibile aceste cheltuieli rămân în ființă, fiind apte de a produce efectele juridice specifice. Ulterior, la data de 3 decembrie 2014 a fost încheiat un nou proces-verbal de constatare a neregulilor, nr. 7693, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în cuantum de 260.811,69 lei reprezentând cheltuieli neeligibile - rate de leasing decontate în cadrul proiectului. Procesul-verbal a fost încheiat ca urmare a existenței unor suspiciuni semnalate în proiectul raportului de audit al operațiunilor din 4 august 2014 și în raportul final de audit al operațiunilor din 19 septembrie 2014. Conform concluziilor procesului-verbal menționat, suma stabilită cu titlu de debit cuprinde și cheltuielile aferente cererilor de rambursare nr. 4 și 5, cheltuieli ce au fost declarate eligibile conform, adresei din 6 decembrie 2013. Procesul-verbal nr. x/2014 a făcut obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ în dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nemotivarea hotărârii sub aspectul legalității actelor administrative atacate echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței atacate. În consecință, este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., împrejurare în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de prima instanță cu ocazia rejudecării fondului. Urmează ca judecătorul fondului să verifice în ce măsură suma de 73.244,58 lei declarată neeligibilă conform actelor contestate în prezenta cauză a fost cuprinsă ulterior în debitul de 260.811,69 lei stabilit prin procesul-verbal din 3 decembrie 2014 de către pârâta OIR POSDRU Sud Muntenia. Cu privire la acest din urmă act administrativ a fost pronunțată Decizia nr. 3412 din 9 iunie 20116 în dosarul nr. x/3/2015 al Curții de Apel București. Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanței.