ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2016

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat anularea art. 1 alin. (2) lit. b) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 534/2007.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 107 din 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca nefondată.

Recursul declarat de A. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. Recurentul a susținut că: • referirea instanței la hotărârea pronunțată în cauza Dumitru Daniel ș.a. contra României este greșită pentru că aceasta nu vizează teoria drepturilor câștigate; • deși este adevărat că prin prevederea normativă atacată s-a încercat armonizarea legislației românești cu condițiile impuse de Rezoluția nr. 40 din 16 octombrie 1998 a Comisiei Economice Europene, nu i se poate impune să urmeze noi cursuri de pregătire, câtă vreme acestea fuseseră deja absolvite dar sub o altă denumire; • dacă a putut naviga în perioada 30 iulie 2007 - 30 iulie 2012 pe toate apele interne și maritime prin prelungirea vizei certificatului de conducător de ambarcațiune, este evident că nu a avut nevoie de cursurile de pregătire prevăzute la anexa nr. 2 a regulamentului; • certificatul de conducător de ambarcațiune obținut în anul 2002 a fost eliberat în acord și sub egida aceleiași Rezoluții nr. 40 din 16 octombrie 1998 a Comisiei Economice Europene.

Apărările Ministerului Transporturilor Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 decembrie 2014, intimatul Ministerul Transporturilor a invocat excepția nulității recursului, susținând că recursul reprezintă o reiterare a cererii de chemare în judecată. Totodată, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a pronunțat o soluție legală. A arătat că vechiul ordin prin care s-a aprobat Regulamentul privind obținerea certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, OMLPTL nr. 417/2002, abrogat prin OMT nr. 534/2007 nu a preluat în totalitate prevederile Rezoluției nr. 40 din 16 octombrie 1998 a Comisiei Economice Europene, ceea ce a determinat adoptarea unui nou act normativ pentru corelarea legislației statelor europene. Armonizarea cadrului legislativ și îmbunătățirea criteriilor minime de pregătire, perfecționare și standarde comune pentru obținerea certificatelor internaționale pentru conducătorii de ambarcațiuni de agrement s-a impus având în vedere introducerea pe piață a unor ambarcațiuni cu caracteristici tehnice deosebite, precum și necesitatea asigurării siguranței vieții umane pe mare, prevenirii poluării etc.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea pronunțată la data de 26 aprilie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A., primindu-se punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul respingerii excepției nulității recursului și soluționării cauzei potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Recurentul a formulat concluzii scrise prin care a detaliat aspectele redate rezumativ la pct. 3 din această decizie, insistând asupra faptului că i se încalcă un drept câștigat prin examene susținute în fața autorităților navale competente, în urma cărora a obținut certificatul internațional de conducător de ambarcațiune de agrement.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului pentru următoarele considerente. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea comună reglementată de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispozițiile cu caracter normativ cuprinse în pct. 1 alin. (2) lit. b) din Anexa nr. 1 a Regulamentului privind criteriile minime de pregătire și perfecționare, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 534/2007, publicat în M. Of., Partea I nr. 478 din 17 iulie 2007. Normele vizate de acțiunea judiciară au următorul cuprins: „Anexa nr. 1 la regulament Cerințe obligatorii de pregătire pentru certificarea conducătorilor de ambarcațiuni de agrement: 1. Clasa A (2) Certificatul de conducător de ambarcațiune de agrement clasa A se poate obține din oficiu de către orice candidat care îndeplinește următoarele condiții: b) deține adeverințe valabile de absolvire a cursurilor de pregătire, prevăzute în anexa nr. 2 la regulament. Anexa nr. 2 la regulament Cursuri de pregătire necesare obținerii certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement: Clasa A: a) Tehnici individuale de supraviețuire; b) Prevenirea și combaterea incendiilor - nivel avansat; c) Asistenta medicala; d) Prevenirea poluam mediului marin; e) Certificat de operator de radiocomunicații GMDSS-GOC.” Motivele de nelegalitate a actului administrativ, convertite în motive de recurs vizează, în esență, două aspecte: • încălcarea drepturilor câștigate de către persoanele care au obținut un certificat de conducător de ambarcațiune de agrement sub imperiul vechii reglementări reprezentate de OMLPTL nr. 417/2002, abrogat prin art. 3 alin. (2) din OMT nr. 534/2007; • caracterul redundant al reglementării,în condițiile în care și prin ordinul normativ anterior au fost implementate dispozițiile Rezoluției nr. 40/1998 a Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite pentru transportul pe căi navigabile. Curtea de apel a respins acțiunea ca nefondată, reținând că în cauza de față nu poate fi incidentă teoria drepturilor câștigate care nu a fost validată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; că actul normativ atacat produce efecte numai pentru viitor; că introducerea noilor condiții a avut o cauză obiectivă, respectiv adaptarea la rezoluția amintită și a urmărit un scop legitim: sporirea gradului de siguranță în navigație prin asigurarea unui nivel mai ridicat de cunoștințe specifice. Soluția curții de apel este legală. Răspunzând la criticile recurentului, Înalta Curte reține că teoria drepturilor câștigate, creație a doctrinei și jurisprudenței specifice dreptului muncii, nu poate fi invocată în cauza de față. Este real că referirea primei instanțe la hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Dumitru Daniel Dumitru ș.a. împotriva României este eronată (aceasta vizează executarea unor hotărâri judecătorești în materia drepturilor salariale), însă această eroare nu este de natură a determina concluzia prefigurată de recurent. În altă ordine de idei, intrarea în vigoare a noilor prevederi normative nu îi afectează dreptul obținut odată cu certificatul de conducător de ambarcațiune din data de 23 august 2002, pe care l-a putut utiliza, în baza „prelungirii de valabilitate” până la data de 3 iulie 2012. Însă, conform art. 4 din regulamentul în discuție, pentru a obține preschimbarea certificatului, posesorii acestuia trebuie să îndeplinească și o condiție suplimentară, constând în absolvirea unor cursuri de pregătire, indicate în anexa nr. 2. Recurentul nu contestă că prin regulamentul actual s-au implementat dispozițiile cuprinse în rezoluția organismului Națiunilor Unite menționată anterior, dar invocând prin similitudine situația deținătorilor de permise de conducere auto, consideră că nu i se poate pretinde parcurgerea altor cursuri de pregătire. Contrar acestei abordări, Înalta Curte constată că este la adăpost de orice critică argumentul primei instanțe referitor la necesitatea introducerii prevederii normative atacate impusă de sporirea siguranței vieții umane pe mare și prevenirea poluării, obiective pentru a căror atingere se justifică pregătirea conducătorilor de ambarcațiune în domeniile enumerate de actul normativ. În fine, în recursul său recurentul invocă și o serie de aspecte care exced prezentului control de legalitate și limitelor fixate prin acțiunea judiciară, aspecte care sunt indisolubil legate de situația sa particulară (de ex. că ar fi parcurs cursurile respective dar sub o altă denumire) și, prin urmare, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.