ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 650/2017

Decizia nr. 650/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 18 martie 2011, sub nr. x/280/2011, și, ulterior, declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, sub nr. x/1259/2011, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele SC C. SRL - prin lichidator judiciar SCP D. IPURL Pitești și SC E. SRL prin lichidator judiciar SCP F. SPRL Pitești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 719 din 11 mai 2010 de către Biroul Notarului Public "G." privind apartamentul nr. 2 situat în mun. Pitești, județul Argeș, înscris în CF sub nr. 83013-C1-U63, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

Prin Sentința nr. 790, pronunțată la data de 08 iulie 2016, în Dosarul nr. x/1259/2011, Tribunalul Specializat Argeș a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., împotriva pârâtelor SC C. SRL, prin lichidator judiciar SCP D. IPURL Pitești și SC E. SRL - prin lichidator SCP F. SPRL Pitești, și a respins, ca lipsită de obiect, cererea reconvențională, formulată de SC C. SRL, prin lichidator judiciar SCP D. IPURL împotriva SC E. SRL prin lichidator SCP F. SPRL.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B., la data de 31 august 2016, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, la aceeași dată.

Prin cererea formulată cu petiția înregistrată la data de 31 octombrie 2016, sub nr. x/1259/2011/a1, apelanții-reclamanți A. și B. au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub formă de scutire, reducere sau eșalonare pentru plata taxei judiciare de timbru, având în vedere prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu de la 14 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1259/2011/a1, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenții A. și B., privind acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru stabilită în Dosar nr. x/1259/2011, și a dispus scutirea de la plata taxei de timbru.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 692/A-com, pronunțată la data de 28 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/1259/2011, a admis excepția tardivității apelului, și a respins, ca tardiv declarat apelul de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței nr. 790 din 08 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în Dosarul nr. x/1259/2011, intimate fiind pârâtele SC C. SRL - prin Lichidator Judiciar SCP D. IPURL Pitești și SC E. SRL - prin lichidator SCP F. SPRL Pitești; a obligat apelanții la restituirea ajutorului public acordat reprezentând taxa timbru în cuantum de 3469,39 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că apelul formulat de reclamanții A. și B. este tardiv declarat, față de dispozițiile art. 284 vechiul C. proc. civ., potrivit cu care, apelul se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care în speță a fost transmisă reclamanților la data de 01 august 2016.

Instanța de apel a constatat că, apelul a fost depus la Tribunal la 30 august 2016, în condițiile în care față de art. 101 alin. (1), raportat la art. 102 C.proc.civ, termenul se împlinea la 16 august 2016, ținând seama de faptul că termenul procedural se calculează pe zile libere.

Pentru aceste considerente, apelul a fost respins ca tardiv formulat, devenind inutilă, a apreciat Curtea, analizarea criticilor dezvoltate în conținutul său.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții B. și A., solicitând admiterea recursului și înlăturarea obligării acestora la restituirea ajutorului public judiciar acordat reprezentând taxa de timbru în cuantum de 3.469,39 lei.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și pe art.  C. proc. civ., recurenții-reclamanți B. și A. au criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că este greșită, sens în care au redat pe scurt istoricul în dosar și au invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța nu motivează în considerente în niciun fel care este motivul pentru care dispune ca aceștia să restituie ajutorul public acordat reprezentând taxa de timbru și astfel, recurenții consideră că nemotivarea echivalează cu nepronunțarea.

Arată recurenții-reclamanți că susțin acest lucru și în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, instanța, nemotivând hotărârea, nu înțeleg care a fost rațiunea instanței, nefiind în culpă, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 16 alin. (1) le-au fost favorabile, instanța neconsiderând la momentul la care a acordat ajutorul public judiciar că ar fi fost solicitat abuziv.

Chiar în situația în care apelul a fost respins, ca tardiv, consideră recurenții-reclamanți că acest lucru nu s-a datorat lipsei de diligență, ci au fost în eroare cu privire la data declarării, depunând la dosar o copie a plicului pe care l-au primit.

În fine, au mai susținut recurenții-reclamanți, ajutorul public judiciar l-au solicitat tocmai pentru a nu le fi îngrădit accesul la justiție, în măsura în care nu își permiteau o asemenea taxă de timbru, și nici în acest moment nu își permit să o restituie, având în vedere că situația lor materială nu s-a schimbat între timp. Beneficiul de care au uzat prin acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru nu ar trebui să se întoarcă împotriva lor, nefiind posibil să aibă o situație mai rea decât la data la care au apelat la instanță pentru soluționarea justă a cauzei lor, în continuare, fiind evocate și prevederile art. 4 din același act.

Legal citate, intimatele-pârâte SC C. SRL - prin lichidator judiciar SCP D. IPURL Pitești și SC E. SRL - prin lichidator judiciar SCP F. SPRL Pitești nu au formulat întâmpinare în recurs.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instituirea dispozițiilor legale referitoare la acordarea unui ajutor public în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române are ca scop asigurarea unui acces efectiv la justiție, ca expresie a principiilor statului de drept și supremației legii. Astfel, costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, o atare împrejurare determinând susținerea din partea statului, din resurse financiare publice.

Or, acest sprijin acordat de stat persoanelor lipsite de posibilități materiale trebuie circumscris unui cadru legal, menit să reglementeze situațiile și condițiile în care anumite persoane pot beneficia de suportul statului în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil și garantării accesului egal la actul de justiție.

În ceea ce privește critica recurenților-reclamanți B. și A. referitoare la dispozițiile art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care, "Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv", Înalta Curte reține că aceste prevederi constituie expresia aplicării în domeniul ajutorului public judiciar a dispozițiilor de drept comun reglementate de C. proc. civ., respectiv art. 274 alin. (1): "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Astfel, temeiul juridic al obligației de restituire a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală dedusă din împrejurarea că partea care a beneficiat de ajutorul public judiciar a pierdut procesul, căzând astfel în pretenții. Cheltuielile procesuale avansate de către stat care vor fi suportate se limitează la cele reprezentând ajutorul public judiciar de care partea a beneficiat, dispozițiile art. 19 alin. (2) din ordonanță prevăzând expres în această situație.

Înalta Curte reține că, în speță, instanța de apel a făcut o corectă și legală aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ca urmare a admiterii excepției tardivității apelului, apelul formulat de reclamanții A. și B. - recurenți-reclamanți, s.n. - împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca tardiv declarat, astfel încât, cheltuielile procesuale avansate de către stat sub forma scutirii acestora de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3.469,39 lei în mod corect s-a reținut de către Curtea de Apel că trebuie să fie obligați la restituire, ca părți care au beneficiat de ajutor public judiciar.

În raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, Înalta Curte constată că atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât și caracterul abuziv al acțiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, se constituie în expresii ale aceleiași culpe procesuale a persoanei menționate.

Or, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru părțile adverse ori pentru instanță.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu poate fi primită nici critica recurenților-reclamanți, potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justiție, garanția instituită de art. 21 din Constituție operând numai în situația în care dreptul dedus judecății se realizează în scopul pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, se mai reține că textul de lege al art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar obligația părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul exercitării lipsite de diligență sau cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei nr. 692/A-com din 28 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV