Decizia nr. 2053/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 98/2015 a Curții de Apel Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 martie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii nr. 3 din 14 februarie 2014 emisă de pârâtă, prin care i-a respins contestația împotriva hotărârii nr. 2 din 1 noiembrie 2013 a Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Galați - Consiliul de Disciplină, fiind menținută sancțiunea inițială de 3.000 lei amendă și 1.080 lei cheltuieli de judecată și fiind obligat la 686,66 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea contestației. Prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 s-a dispus suspendarea judecării acțiunii formulată de A., în temeiul dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 98 din 06 aprilie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 98 din 04 aprilie 2015 a formulat recurs reclamantul A., arătând că motivele de recurs le va depune după redactarea hotărârii.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 08.07.2015, intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, a invocat următoarele excepții și apărări: (i) a invocat excepția de netimbrare a recursului, solicitând anularea cererii ca netimbrată, conform dispozițiilor art. 148 alin. (6) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 24 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că recurentul trebuie să timbreze cererea de recurs cu 100 lei; (ii) a invocat excepția nulității recursului, solicitând anularea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a), b) și d) coroborate cu dispozițiile art. 489 C. proc. civ., întrucât recurentul nu a indicat codul numeric personal, nu a indicat denumirea, sediul, precum și celelalte date de identificare ale intimatei, nu a identificat intimata, nu și-a motivat recursul în drept și nu și-a indicat domiciliul; (iii) pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la data de 16.07.2015, acesta nedepunând răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: „La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)” În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererile de perimare formulate în cadrul procesului sau în legătură cu un proces se taxează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei. Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 30.06.2015, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei. Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a opinat în sensul soluției de anulare a recursului, în principal ca netimbrat și, în măsura în care taxa judiciară de timbru va fi achitată pâna la data analizării în completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului, a apreciat recursul ca fiind nul pentru nemotivare, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentului-reclamant A. la data de 23.02.2017, potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 31 din dosar, acesta neformulând un punct de vedere și nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru analizarea recursului de către completul de filtru. Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa comunicată la data de 30.06.2015, cât și prin comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurentul-reclamant, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A..