ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 830/2017

Decizia nr. 830/2017

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la

data de l iulie 2016 petentul A.

a

solicitat strămutarea Dosarului nr. x/113/2016 aflat pe rolul Tribunalului

Brăila.

La

termenul din 12 octombrie 2016, în cadrul soluționării cererii de

strămutare, petentul a formulat oral cerere de recuzare a completului de

judecată pe care ulterior a timbrat-o și motivat-o.

Prin

încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2016 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă,

s-a respins cererea de

recuzare formulată de petentul A., cu motivarea că nu este incident

nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ.

Împotriva

încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2016 a

Curții de Apel Galați,

secția I civilă, a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea

căii de atac, cu consecința casării încheierii de

ședință, și, pe cale de consecință, trimiterea

cauzei, în vederea rejudecării.

În cuprinsul

cererii de recurs după ce se fac referiri la cererea de recuzare, în

esență, se invocă critici cu privire la nemotivarea

hotărârii arătându-se că aceasta nu cuprinde motivele de fapt

și de drept pe care se întemeiază soluția și în aceste

condiții nu poate fi supusă cenzurii instanței de control

judiciar.

Analizând

recursul declarat în camă, Înalta Curte constata că este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Fundamentul

instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41 - 44 C. proc.

civ., respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este

aceia al respectării dreptului la judecata cauzei de către o

instanță independentă și imparțială, pentru a se

asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit

prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod

echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o

instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Analizată

în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, imparțialitatea are pe de o parte, o conotație

subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea

personala a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de

altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a

determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile

suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială

legitimă.

Imparțialitatea

implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici

și percepția subiectivă a părților cu privire la

atitudinea magistraților, astfel încât pentru a asigura toate

garanțiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune

neparticiparea judecătorului la soluționarea cauzei deduse

judecății. la proba contrară.

În

speța de față, în mod legal s-a respins cererea de recuzare,

completul învestit cu soluționarea acesteia reținând că nu este

incident nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc.

civ., text care face trimitere la cazurile de incompatibilitate prevăzute

de art. 41 și art. 42 din același cod.

Deși

nu se indică în drept temeiul recursului, recurentul, de fapt, invocă

drept motiv de nelegalitate, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C.

proc. civ., arătând că încheierea de respingere a cererii de recuzare

nu conține motivele de fapt și de drept pentru care a fost

respinsă cererea sa.

Art.

51 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevăd faptul că „abținerea

sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se

pronunță în ședință publică".

Instanța

a reținut în încheierea atacată cu recurs faptul că nu este

incident nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc.

civ., prin raportare la motivele invocate prin cererea de recuzare.

Astfel,

nu se poate reține ca instanța nu și-ar fi motivat

hotărârea de respingere a cererii de recuzare, aceasta exprimând prin

considerentul reținut faptul că, prin

analiza conținutului cererii de

recuzare, a constatat că nu au fost invocate aspecte ce țin de

incompatibilitatea judecătorului recuzat.

Se

constată că discuțiile purtate și consemnate în încheierea

de ședință de Ia data de 12 octombrie 2016, în urma cărora

recurentul a formulat oral cererea de recuzare a completului de judecată

s-au desfășurat potrivit legii, iar judecătorul nu a făcut

vreo afirmație cu referire la soluția pe fond, în sensul că va

admite, va respinge sau va pronunța o altă soluție asupra

strămutării.

În concluzie,

rezolvarea anumitor cereri, în condițiile conforme cu cele impuse în C.

proc. civ. nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul

și-a exprimat deja o opinie asupra modului în care va soluționa în

final cauza sau că există alte elemente care nasc în mod întemeiat

îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Întradevăr,

motivarea

încheierii pronunțate asupra cererii de recuzare apare ca sumară,

instanța limitându-se doar la a arăta că nu este incident nici

unu! din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ.,

însă acest considerent exprimă esența motivării, și

anume, că nici una din criticile invocate nu se circumscriu motivelor de

recuzare prevăzute de art. 42 C. proc. civ.

În

consecință, față de cele arătate, în raport de

dispozițiile art. 496 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte constată ca recursul declarat în cauză este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de

ședință din data de 18 octombrie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. x/44/2016.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publica, astăzi, 18 mai 2017.