ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2016 contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Brăila, anularea deciziei civile nr. 1476 din 16.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă recursul declarat de A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila împotriva sentinței nr. 217/FCA/25.04.2016 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x, ca nefondat.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat.

La termenul din 28 februarie 2017, contestatoarea a formulat cerere de recuzare împotriva a doi dintre membrii completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare, respectiv doamnele judecător B. și C..

În motivarea cererii de recuzare, contestatoarea a arătat că cei doi membri ai completului recuzați și-au spus părerea cu privire la pricină, pronunțându-se într-un alt dosar care are legătură strânsă cu cel prezent, respectiv în Dosarul nr. x, prin Decizia nr. 1030/27.09.2016.

În drept, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, apreciind contestatoarea că magistrații completului sunt interesați să evite o soluție de retractare în prezenta contestație în anulare, din moment ce s-au pronunțat anterior asupra fondului unei cauze identice.

1.2. Hotărârea de soluționare a cererii de recuzare

Prin încheierea din ședința camerei de consiliu de la 27 martie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererile de recuzare a doamnelor judecător C. și B. ca nefondate.

A reținut curtea de apel că nu există motive întemeiate, având în vedere dispozițiile art. 41 alin. (1) raportate la cele ale art. 503 din C. proc. civ., republicat.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 27 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, contestatoarea

A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva încălcării și aplicării greșite de către curtea de apel a dispozițiilor art. 41 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat, critică ce se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Susține recurenta că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare, în condițiile în care doamnele judecător C. și B. se află în situația de incompatibilitate absolută rezultată din cazul individualizat la art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat.

Astfel, afirmă recurenta, în concret, cele două doamne judecător care fac parte din completul de judecată al Curții de Apel Galați învestit cu soluționarea prezentei contestații în anulare, s-au mai pronunțat și în Dosarul nr. x, având aceleași părți, prin Decizia nr. 1030/27.09.2016 prin care s-a admis recursul autorității pârâte și s-a respins acțiunea reclamantei A., privind anularea notificării de respingere a contestației nr. 1894/27.08.2015 formulată împotriva deciziilor de plată nr. x/13.07.2015 și nr. y/13.07.2015.

Susține recurenta cei doi magistrați recuzați s-au pronunțat deja asupra aceleiași situații de fapt și de drept supusă analizei juridice în cadrul procedurii de retractare pe calea contestației în anulare ce formează obiectul prezentului dosar nr. x

Mai afirmă recurenta că, în acest context, magistrații recuzați sunt interesați să evite o soluție de retractare pentru a nu atrage o soluție de anulare a propriei decizii din dosarul nr. x, neputând fi considerați independenți și imparțiali în raționamentul juridic, fiind interesați în legătură cu cauza pe care o judecă.

În sprijinul acestor susțineri, recurenta invocă Decizia pronunțată în recursul in interesul legii nr. II din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a invocat nemotivarea recursului, având în vedere că recurenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, iar criticile nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția nemotivării recursului, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că recurenta a dezvoltat critici cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) raportate la cele ale art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat, ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În ceea ce privește recursul formulat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., republicat

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauze. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri" .

Din economia dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., republicat se desprinde concluzia că, încheierea de respingere a recuzării, indiferent dacă suntem, în ipoteza alin. (1) teza I (când hotărârea prin care s-a soluționat cauza este susceptibilă de cale de atac) sau teza a 2-a (când hotărârea prin care se soluționează cauza este definitivă, ca în speța de față), calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării nu se poate exercita mai înainte de a se pronunța o hotărâre asupra cauzei, în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare.

În prezenta speță, încheierea recurată a fost pronunțată într-o cauză ce are ca obiect contestație în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs și, prin urmare și decizia prin care se va soluționa contestația în anulare va avea caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., republicat

Din verificările efectuate în sistemul Ecris al instanțelor judecătorești, rezultă că prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, înainte ca instanța să se pronunțe asupra fondului contestației în anulare dedusă judecății Curții de Apel Galați.

Prin urmare, în prezenta speță, încheierea de recuzare putea fi atacată cu recurs, după ce se soluționa contestația în anulare și se comunica hotărârea pronunțată.

Aceasta este interpretarea corectă a intenției legiuitorului, având în vedere că interesul de a formula recurs împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare, se naște în momentul în care cauza este soluționată pe fondul acesteia, iar hotărârea este defavorabilă părții care a formulat cererea de recuzare.

Dincolo însă de această neregulă procedurală, Înalta Curte constată că, în mod corect, a fost respinsă cererea de recuzare, analizată din perspectiva motivului de incompatibilitate invocat de recurentă.

Astfel, nu se poate reține îndeplinirea ipotezei art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în sensul că cei doi judecători recuzați și-au spus părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece, având în vedere că prezentul dosar are ca obiect judecarea unei contestații în anulare întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, iar Decizia 1030/2016 a Curții de Apel Galați, în raport de care se invocă motivul de incompatibilitate a vizat soluționarea unui recurs exercitat într-o altă cauză, având obiect diferit față fondul, pretențiilor deduse judecății în prezentul litigiu.

Or, potrivit textului procedural menționat mai sus, judecătorul trebuia să își fi exprimat anterior părerea în ceea ce privește cauza prezentă și în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare.

Pe de altă parte, în cadrul contestației în anulare, judecătorul trebuie mai întâi să analizeze temeinicia motivului de contestație în anulare, fără a cerceta fondul cauzei și, abia, ulterior, dacă pronunță anularea hotărârii contestate, poate rejudeca fondul demersului judiciar, intervenind efectul juridic de retractare al acestei căi extraordinare de atac.

Din această perspectivă, în mod evident, soluția de respingere a cererii de recuzare este legală și temeinică, având în vedere că nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, deoarece, cei doi magistrați recuzați nu au pronunțat o hotărâre prin care să se soluționeze aceeași pricină ca formează obiectul prezentului dosar, neavând relevanță că au soluționat un litigiu cu obiect asemănător.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27 martie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 iunie 2017.