ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2017

Decizia nr. 1363/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Galați la data de 09 octombrie 2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galați a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 66294 din 31 mai 2010 emisă de către pârâtă, solicitând despăgubiri și retrocedarea terenului și casei din Galați. 2. Judecata în primă instanță Urmare a declinării de competență pronunțate de Judecătoria Galați prin Sentința civilă nr. 633 din 22 ianuarie 2015, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, care prin Sentința civilă nr. 505 din 29 aprilie 2015, a admis excepția tardivității formulării cererii și a respins cererea formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galați, ca tardiv formulată.

3. Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 239 din 07 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați a constatat perimat apelul exercitat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 505 din 29 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul Galați. 4. Judecata în recurs. Completul de filtru Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs reclamanta A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 ianuarie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10). La data de 27 ianuarie 2017, conform dovezii, cererea de recurs a fost comunicată intimatei care nu a depus întâmpinare. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 15 martie 2017, conform dovezilor, care nu au depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 mai 2017, a fost admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 239A din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a fost stabilit termen de judecată la 21 iunie 2017. Prin încheierea din 21 iunie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății cauzei, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. La data de 26 iunie 2017, recurenta reclamantă A. a formulat cerere de repunere pe rol. Prin cererea de recurs, reclamanta A. a arătat că pe perioada suspendării judecății cauzei, a fost finalizată plângerea penală formulată împotriva Spitalului Gherla.

De asemenea, a mai invocat faptul că Decizia civilă nr. 3858 din 14 mai 2010 prin care a fost respinsă cererea de retrocedare a fost comunicată în mod greșit la adresa la care autoarea sa nu mai locuia, fiind internată într-un azil de bătrâni, că autoarea B. a fost citată la adresa din buletin unde nu mai locuia de mult timp și că procedura de citare nu este legal îndeplinită. Față de motivul suspendării judecății apelului și anume lipsa părților la judecată, fără a fi solicitată judecata în lipsă, se impune a se stabili dacă motivele de recurs invocate sunt sau nu străine de soluția pronunțată de curtea de apel. Conform considerentelor deciziei recurate, curtea de apel la termenul din 14 octombrie 2015, a dispus suspendarea judecății cauzei, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pentru lipsa părților.

La data de 07 martie 2016, reclamanta a depus cerere de repunere pe rol a cauzei și nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel că la termenul din 06 aprilie 2016, dosarul a fost suspendat pentru lipsa părților, din nou, în raport de dispozițiile art 411 alin. (1) pot. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În data de 19 octombrie 2016, instanța, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării. Având în vedere că la data de 06 aprilie 2016, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților și nu mai poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, curtea de apel a constatat perimat apelul exercitat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 505 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați.

Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art 488 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele: Chestiunea de drept cu care instanța de recurs este învestită vizează controlul de legalitate cu privire la soluția de perimare, din perspectiva dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt relevate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 416 din Legea nr. nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. Așadar, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activității judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Perimarea constând în stingerea litigiului, este edictată în interesul unei bune administrări a justiției, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive, astfel încât răspunde unui interes general, dar și al unui interes particular, al părților, anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine. Din aceleași reglementări legale rezultă și condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a interveni sancțiunea perimării, și anume instanța să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.

Reiese că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine în condițiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecații, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părții. Una dintre situațiile în care cauza rămâne în nelucrare și care atrage suspendarea judecății cauzei este reprezentată de aceea în care părțile, deși legal citate, nu se prezintă la strigarea cauzei și nici nu solicită judecarea cauzei în lipsa lor, situație reglementată de dispozițiile art. 411 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Norma juridică amintită este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură, exprimând totodată principiul disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, eludarea acestora având drept consecință încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța poate să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În cauza de față, se reține că prin încheierea din data de 14 octombrie 2015, Curtea de apel Galați a dispus suspendarea judecății cauzei, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților. La data de 07 martie 2016, mai înainte de împlinirea termenului de perimare, reclamanta A. a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, însă nu a solicitat judecata în lipsă, întrucât la termenul acordat în data de 06 aprilie 2016 pentru discutarea cererii de repunere pe rol, părțile, deși legale citate, nu s-au prezentat, instanța a menținut măsura suspendării judecății cauzei dispuse prin încheierea din 14 octombrie 2015. Prin urmare, termenul de perimare început la 14 octombrie 2015 a continuat să curgă. Împrejurarea că anterior împlinirii termenului de perimare, 14 aprilie 2016, reclamanta A. a formulat cerere de repunere pe rol, nu este în măsură să întrerupă curgerea termenului de perimare.

Aceasta întrucât formularea unei asemenea cereri nu este suficientă pentru ca instanța să repună cauza pe rol și să dispună continuarea judecății, Actul procedural de repunere pe rol a cauzei trebuie să conțină manifestarea expresă, neechivocă a părții în sensul continuării judecării cauzei, prin aceasta înțelegând fie mențiunea ca pricina să se poată judeca și în lipsa sa, fie prezența personală sau prin reprezentant a părții la termenul acordat în vederea discutării cererii de repunere pe rol. Or, în lipsa unor atare mențiuni, instanța nu poate proceda la repunerea cauzei pe rol și la continuarea judecății, fără o încălcare a principiului disponibilității și contradictorialității care guvernează desfășurarea procesului civil, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din înscrisurile aflate la dosarul Curții de Apel Galați, se constată că recurenta reclamanta A. deși legal citată, nu s-a prezentat la termenul acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei. Faptul că recurenta reclamantă A. a formulat plângere penală împotriva Spitalului Gherla și a azilului de bătrâni nu poate conduce la întreruperea cursului perimării față de motivul de suspendare și anume lipsa părților. Celelalte două motive de recurs invocate și anume comunicarea deciziei apelate la o adresă la care partea nu mai locuia demult timp și judecarea contestației, în lipsa îndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare, constituie motive de nelegalitate a deciziei apelate care ar fi putut fi analizate în apel, în situația în care cauza nu ar fi fost lăsată în nelucrare și nu ar fi intervenit perimarea.

Acestea nu pot fi analizate de instanța de recurs, dat fiind faptul că reprezintă chestiuni străine de soluția de perimare. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile repunerii cauzei pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei, dispuse prin încheierea din 14 octombrie 2015. Constatând că instanța de apel a procedat la o corectă și legală aplicare a normelor de procedură, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 239/A din 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 239/A din 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017. Procesat de GGC - CT