ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1363/2017
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Obiectul
cauzei
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Galați la data
de 09 octombrie 2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Primăria
Municipiului Galați a formulat contestație împotriva dispoziției
nr. 66294 din 31 mai 2010 emisă de către pârâtă, solicitând
despăgubiri și retrocedarea terenului și casei din Galați.
Judecata
în primă instanță
Urmare a
declinării de competență pronunțate de Judecătoria
Galați prin Sentința civilă nr. 633 din 22 ianuarie 2015,
dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, care prin
Sentința civilă nr. 505 din 29 aprilie 2015, a admis excepția
tardivității formulării cererii și a respins cererea
formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Primăria
Municipiului Galați, ca tardiv formulată.
Judecata
în apel
Prin Decizia
civilă nr. 239 din 07 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați a
constatat perimat apelul exercitat de reclamanta A. împotriva Sentinței
civile nr. 505 din 29 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul Galați.
Judecata
în recurs. Completul de filtru
Împotriva
deciziei curții de apel a formulat recurs reclamanta A.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 17 ianuarie 2017 și
repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).
La data de 27
ianuarie 2017, conform dovezii, cererea de recurs a fost comunicată
intimatei care nu a depus întâmpinare.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților la data de 15 martie 2017, conform dovezilor, care nu au
depus punct de vedere la raport.
Prin încheierea
din 17 mai 2017, a fost admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A.
împotriva Deciziei civile nr. 239A din 7 decembrie 2016 pronunțată de
Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a fost stabilit
termen de judecată la 21 iunie 2017.
Prin încheierea
din 21 iunie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății
cauzei, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La data de 26
iunie 2017, recurenta reclamantă A. a formulat cerere de repunere pe rol.
Prin cererea
de recurs, reclamanta A. a arătat că pe perioada suspendării
judecății cauzei, a fost finalizată plângerea penală
formulată împotriva Spitalului Gherla. De asemenea, a mai invocat faptul
că Decizia civilă nr. 3858 din 14 mai 2010 prin care a fost
respinsă cererea de retrocedare a fost comunicată în mod greșit
la adresa la care autoarea sa nu mai locuia, fiind internată într-un azil
de bătrâni, că autoarea B. a fost citată la adresa din buletin
unde nu mai locuia de mult timp și că procedura de citare nu este
legal îndeplinită.
Față
de motivul suspendării judecății apelului și anume lipsa
părților la judecată, fără a fi solicitată
judecata în lipsă, se impune a se stabili dacă motivele de recurs
invocate sunt sau nu străine de soluția pronunțată de
curtea de apel.
Conform
considerentelor deciziei recurate, curtea de apel la termenul din 14 octombrie
2015, a dispus suspendarea judecății cauzei, în raport de
dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, pentru lipsa părților.
La data de 07
martie 2016, reclamanta a depus cerere de repunere pe rol a cauzei și nu a
solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel că la termenul din 06
aprilie 2016, dosarul a fost suspendat pentru lipsa părților, din
nou, în raport de dispozițiile art 411 alin. (1) pot. 2 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În data de 19
octombrie 2016, instanța, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol în
vederea discutării perimării.
Având în
vedere că la data de 06 aprilie 2016, cauza a rămas în nelucrare mai
mult de 6 luni din vina părților și nu mai poate fi reținut
niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, curtea
de apel a constatat perimat apelul exercitat de reclamanta A. împotriva
Sentinței civile nr. 505 din 29 aprilie 2015, pronunțată de
Tribunalul Galați.
Analizând
recursul de față, prin prisma criticilor formulate subsumate
motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art 488 pct. 5 din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte
reține următoarele:
Chestiunea de
drept cu care instanța de recurs este învestită vizează
controlul de legalitate cu privire la soluția de perimare, din perspectiva
dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt relevate
de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Potrivit
dispozițiilor art. 416 din Legea nr. nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă "Orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții,
timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de
procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu
constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia
efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt
imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă
sau nu se poate fixa termen de judecată.
Așadar,
perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de
drept și se răsfrânge asupra întregii activității
judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind
determinată de lipsa de stăruință a părților în
soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune
procedurală și de prezumție de desistare.
Perimarea
constând în stingerea litigiului, este edictată în interesul unei bune
administrări a justiției, urmărind soluționarea cauzelor cu
celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive,
astfel încât răspunde unui interes general, dar și al unui interes
particular, al părților, anume acela ca drepturile lor să nu
rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine.
Din
aceleași reglementări legale rezultă și condițiile ce
trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a interveni sancțiunea
perimării, și anume instanța să fi fost învestită cu o
cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de
atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar
lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile
părții.
Reiese
că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine în
condițiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecații,
întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei
în nelucrare din motive imputabile părții.
Una dintre
situațiile în care cauza rămâne în nelucrare și care atrage
suspendarea judecății cauzei este reprezentată de aceea în care
părțile, deși legal citate, nu se prezintă la strigarea
cauzei și nici nu solicită judecarea cauzei în lipsa lor,
situație reglementată de dispozițiile art. 411 alin. (1) din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Norma
juridică amintită este de ordine publică, astfel încât,
dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța trebuie
să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de
procedură, exprimând totodată principiul disponibilității
care guvernează desfășurarea procesului civil, eludarea acestora
având drept consecință încălcarea dreptului la apărare
și a principiului contradictorialității.
Fiind o
sancțiune procedurală, perimarea operează de drept,
instanța poate să constate perimarea și din oficiu, astfel cum
reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă.
În cauza de
față, se reține că prin încheierea din data de 14 octombrie
2015, Curtea de apel Galați a dispus suspendarea judecății
cauzei, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
pentru lipsa părților.
La data de 07
martie 2016, mai înainte de împlinirea termenului de perimare, reclamanta A. a
depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, însă nu a solicitat
judecata în lipsă, întrucât la termenul acordat în data de 06 aprilie 2016
pentru discutarea cererii de repunere pe rol, părțile, deși
legale citate, nu s-au prezentat, instanța a menținut măsura
suspendării judecății cauzei dispuse prin încheierea din 14
octombrie 2015.
Prin urmare,
termenul de perimare început la 14 octombrie 2015 a continuat să
curgă.
Împrejurarea
că anterior împlinirii termenului de perimare, 14 aprilie 2016, reclamanta
A. a formulat cerere de repunere pe rol, nu este în măsură să
întrerupă curgerea termenului de perimare. Aceasta întrucât formularea
unei asemenea cereri nu este suficientă pentru ca instanța să
repună cauza pe rol și să dispună continuarea
judecății, Actul procedural de repunere pe rol a cauzei trebuie
să conțină manifestarea expresă, neechivocă a părții
în sensul continuării judecării cauzei, prin aceasta înțelegând
fie mențiunea ca pricina să se poată judeca și în lipsa sa,
fie prezența personală sau prin reprezentant a părții la
termenul acordat în vederea discutării cererii de repunere pe rol.
Or, în lipsa
unor atare mențiuni, instanța nu poate proceda la repunerea cauzei pe
rol și la continuarea judecății, fără o încălcare
a principiului disponibilității și
contradictorialității care guvernează desfășurarea
procesului civil, a dreptului la apărare și la un proces echitabil,
astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din
înscrisurile aflate la dosarul Curții de Apel Galați, se
constată că recurenta reclamanta A. deși legal citată, nu
s-a prezentat la termenul acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol
a cauzei.
Faptul
că recurenta reclamantă A. a formulat plângere penală împotriva
Spitalului Gherla și a azilului de bătrâni nu poate conduce la
întreruperea cursului perimării față de motivul de suspendare
și anume lipsa părților.
Celelalte
două motive de recurs invocate și anume comunicarea deciziei apelate
la o adresă la care partea nu mai locuia demult timp și judecarea
contestației, în lipsa îndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare,
constituie motive de nelegalitate a deciziei apelate care ar fi putut fi
analizate în apel, în situația în care cauza nu ar fi fost
lăsată în nelucrare și nu ar fi intervenit perimarea. Acestea nu
pot fi analizate de instanța de recurs, dat fiind faptul că
reprezintă chestiuni străine de soluția de perimare.
Prin urmare,
în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite
condițiile repunerii cauzei pe rol și a menținut măsura
suspendării cauzei, dispuse prin încheierea din 14 octombrie 2015.
Constatând
că instanța de apel a procedat la o corectă și legală
aplicare a normelor de procedură, pentru considerentele arătate,
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.
împotriva Deciziei civile nr. 239/A din 07 decembrie 2016, pronunțată
de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr.
239/A din 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel
Galați, secția I civilă.
Decizia este
definitivă și se va comunica părților, conform
dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.
Procesat
de GGC - CT